Iob 9
9
Răspunsul lui Iob către Bildád#9,0 Iob admite cu sarcasm principiul că omul nu poate fi drept înaintea lui Dumnezeu, întrucât este imposibil să discute cu Cel Atotputernic (cf. Iob 9,1-13) și să-l înfrunte la judecată (cf. Iob 9,14-20). Cel suferind se plânge de chinul neîncetat pe care i-l procură Dumnezeu (cf. Iob 9,21-35). El nu are posibilitatea să facă apel și nu există niciun criteriu de judecată. Trist, înfrânt și doritor să moară, Iob își revarsă cele mai variate sentimente ale inimii: lamentațiunea, patosul moral, disperarea, dezgustul față de viață și chiar orgoliul.
Atotputernicia divină
1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Într-adevăr, știu că e așa.
Cum ar putea să fie drept#9,2 Este o expresie juridică ce înseamnă „a fi declarat nevinovat la judecată”. omul
înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă ar dori să se certe cu el,
nu i-ar răspunde
la una dintr-o mie [de provocări].
4El este înțelept cu inima și tare în putere.
Cine s-a întărit împotriva lui și are pace?
5El mută munții
fără ca ei să știe că îi răstoarnă în mânia lui.
6Cutremură pământul din locul lui
și coloanele sale se clatină#9,6 După concepția biblică, pământul este sprijinit pe coloane, pe care Dumnezeu le scutură atunci când sunt cutremure de pământ (cf. Iob 38,6; 1Sam 2,8; Ps 75,4; 104,5). Iob 9,5-7 reia imaginile din discursul escatologic din Am 8–9..
7Vorbește soarelui#9,7 În ebraică, „Heres”, termen poetic rar, ce ar putea fi o variantă a numelui zeului egiptean Horus. Interdicția de a răsări este o aluzie la eclipse sau la fenomene misterioase cum a fost întunericul din Egipt (Ex 10,21-23)., și nu răsare
și sigilează#9,7 Ca să înceteze să strălucească. stelele.
8Întinde singur cerurile#9,8 Cerurile sunt considerate ca o lamă metalică înfășurată și care este desfășurată de Dumnezeu.
și umblă pe înălțimile mării#9,8 Poate fi vorba sau de apele superioare, pe care cosmogonia biblică le consideră deasupra boltei firmamentului, sau de valurile mari ale oceanului..
9El face Ursa, Oriònul și Pleiàdele
și camerele din Temán#9,9 Adică regiunile cele mai îndepărtate din sud și stelele care se găsesc acolo. Identificarea constelațiilor din acest verset este numai probabilă. Este posibil ca numele să fie derivații din mitologie..
10El face lucruri mari,
care nu pot fi pătrunse,
fapte minunate, care nu pot fi numărate.
11Iată, trece pe lângă mine, și eu nu-l văd;
se duce, și eu nu-mi dau seama.
12Dacă el se ridică,
cine-l face să se întoarcă
și cine-i poate spune: «Ce faci?»?
13Dumnezeu nu-și întoarce mânia;
sub el sunt înjosite ajutoarele orgoliului#9,13 Lit.: „ʿōzrê rāhaḇ”, „ajutoarele lui Rahàb”, monstrul haosului care, împreună cu Leviatàn și Taniním, este personificarea mitologică a apelor primordiale, marea (Tiamàt). Pentru a afirma suveranitatea creatoare a Domnului, imaginația populară și poetică îl celebra ca învingător al lui Rahàb (cf. Iob 7,12; 26,12; Ps 89,11; Is 51,9). În context istoric, Rahàb personifică Marea Roșie și, mai apoi, Egiptul (cf. Is 30,7; Ps 87,4)..
Dreptatea celui mai puternic
14Dar eu cum să-i răspund#9,14 Verbul are deseori semnificație juridică: „a lua cuvântul ca martor” sau „a-și apăra propria cauză”. În fața Dumnezeului Atotputernic, în același timp judecător și parte în proces, Iob nu poate să facă recurs la formele obișnuite ale procedurii umane. În felul acesta, ajunge să se îndoiască de propria nevinovăție (v. 20-21). Mai mult decât înțelepciunea infinită a judecăților lui Dumnezeu, Iob scoate în evidență aparenta arbitrarietate (v. 24).
și cum să aleg cuvintele mele
împotriva lui?
15Chiar dacă aș fi drept,
nu i-aș putea răspunde
și ar trebui să cer îndurare
celui care mă judecă.
16Dacă aș striga și mi-ar răspunde,
nu aș fi sigur că a ascultat glasul meu.
17El mă strivește în furtună
și înmulțește ce este zdrobit în mine
pe degeaba.
18Nu lasă#9,18 Lit.: „nu mă dă”. să mi se întoarcă suflarea
și mă satură cu amărăciune.
19Cât despre forță, el este puternic#9,19 În sensul de autoritate legală. Dilema lui Iob este prezentată cu cruzime. El nu știe să concilieze dreptatea lui Dumnezeu cu dreptatea lui proprie în situația în care se află..
Cât despre judecată,
cine mă va prezenta?
20Dacă aș fi drept,
gura mea m-ar învinovăți;
de-aș fi integru,
el mă va declara vinovat.
Cruzimea lui Dumnezeu
21Dacă eu sunt integru,
nici eu însumi nu știu;
îmi resping viața#9,21 Conduita nedreaptă a lui Dumnezeu îi face să piară și pe cei buni, și pe cei răi și se bucură de nenorocirile celor buni. Lumea este în mâna voinței nedrepte a lui Dumnezeu. Iob se lamentează de condiția lui mizerabilă, de imposibilitatea de a-și arăta propria nevinovăție și-l conjură pe Dumnezeul care-l chinuie. Frazele paradoxale puse în gura lui Iob echivalează cu protestul conștiinței în fața datelor incontestabile ale experienței. Deși admite providența cerească universală, Iob îl face responsabil pe Dumnezeu de faptele „scandaloase” ale vieții umane. Protagonistul se închide într-un cerc orb, întrucât nu consideră jocul cauzelor secunde și nu are prezent orizontul recompensei de dincolo de moarte..
22Totuna! De aceea am zis:
el îi nimicește#9,22 Lit.: „îi termină”. fie pe cel integru,
fie pe cel nelegiuit.
23De-ar aduce biciul moartea dintr-odată!
El ia în râs disperarea celor nevinovați.
24Pământul este dat
în mâna celui nelegiuit
și acoperă fețele judecătorilor lui#9,24 Îi este atribuită lui Dumnezeu atitudinea părtinitoare în favoarea guvernanților. Sunt cuvinte sălbatice, care-l prezintă pe Dumnezeu ca un opresor, responsabil de nedreptățile sociale. Denunțul foarte grav, care se apropie de blasfemie, se opune învățăturii tradiționale. Aceasta era considerată revelată și confirmată de experiență. Dar, pentru Iob, ea este totuși sacrilegă..
Dacă nu el, atunci cine altul#9,24 Lit.: „cine este el?”.?
25Zilele mele trec mai repede
decât cel care aleargă,
fug fără să vadă binele.
26Se duc precum corăbiile de stuf,
ca vulturul care se repede asupra prăzii#9,26 Lit.: „hranei”..
27Dacă zic: «Voi uita plângerea mea,
îmi voi schimba înfățișarea#9,27 Lit.: „voi abandona fața mea”. și voi fi vesel»,
28mă înspăimânt de toate chinurile mele.
Știu că nu mă vei considera nevinovat.
29Eu sunt nelegiuit:
de ce să mă mai obosesc în zadar?#9,29 Dacă suferința este un semn infailibil al vinovăției, atunci Iob a fost deja condamnat de Dumnezeu și nu mai este nimic de făcut.
30Chiar dacă m-aș spăla
în ape din zăpadă
și mi-aș curăța cu leșie palmele,
31tu tot m-ai cufunda în groapă,
că s-ar scârbi#9,31 Lit.: „m-ar considera abominabil”. de mine și hainele mele#9,31 Pentru Iob, Dumnezeu este despotul care a pronunțat deja sentința împotriva victimei: se simte învăluit în noroi de acuzele calomnioase și îi este greață de el însuși..
32Căci nu este niciun om ca mine
care să-i răspundă
și să mergem împreună la judecată.
33Nu este între noi un arbitru
care să-și pună mâna peste noi amândoi#9,33 Este un gest care indică autoritatea și asigură că procesul se desfășoară după legile justiției.,
34să îndepărteze toiagul său
de deasupra mea
și mânia lui să nu mă înspăimânte.
35Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el,
dar nu este așa; eu sunt singur cu mine. #4,17; 25,4 #13,18 #Is 13,13; Ps 114,7; Evr 12,26 #38,6; Ps 75,4; Is 13,10; Am 8,9 #Ps 104,2; Is 40,22; 44,24; Ier 10,12 #7,12; Am 4,13 #38,31-32; Am 5,8 #5,9 #23,8-9 #11,10 #Înț 12,12 #Ps 89,11; 87,4 #9,32 #Rom 9,20 #38,1; 40,6 #7,19; 10,20; 14,6 #10,15 #Qoh 9,2-3; 7,15; 8,14 #8,20 #Qoh 4,1 #7,6 #Abd 1,8 #8,21 #8,6 #Is 1,18; Ier 2,22; Înț 51,9; Mc 9,3 #9,14; Qoh 6,10 #Înț 12,12 #13,21; 22,10 #13,3.13; 23,4.7
Selectat acum:
Iob 9: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Iob 9
9
Răspunsul lui Iob către Bildád#9,0 Iob admite cu sarcasm principiul că omul nu poate fi drept înaintea lui Dumnezeu, întrucât este imposibil să discute cu Cel Atotputernic (cf. Iob 9,1-13) și să-l înfrunte la judecată (cf. Iob 9,14-20). Cel suferind se plânge de chinul neîncetat pe care i-l procură Dumnezeu (cf. Iob 9,21-35). El nu are posibilitatea să facă apel și nu există niciun criteriu de judecată. Trist, înfrânt și doritor să moară, Iob își revarsă cele mai variate sentimente ale inimii: lamentațiunea, patosul moral, disperarea, dezgustul față de viață și chiar orgoliul.
Atotputernicia divină
1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Într-adevăr, știu că e așa.
Cum ar putea să fie drept#9,2 Este o expresie juridică ce înseamnă „a fi declarat nevinovat la judecată”. omul
înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă ar dori să se certe cu el,
nu i-ar răspunde
la una dintr-o mie [de provocări].
4El este înțelept cu inima și tare în putere.
Cine s-a întărit împotriva lui și are pace?
5El mută munții
fără ca ei să știe că îi răstoarnă în mânia lui.
6Cutremură pământul din locul lui
și coloanele sale se clatină#9,6 După concepția biblică, pământul este sprijinit pe coloane, pe care Dumnezeu le scutură atunci când sunt cutremure de pământ (cf. Iob 38,6; 1Sam 2,8; Ps 75,4; 104,5). Iob 9,5-7 reia imaginile din discursul escatologic din Am 8–9..
7Vorbește soarelui#9,7 În ebraică, „Heres”, termen poetic rar, ce ar putea fi o variantă a numelui zeului egiptean Horus. Interdicția de a răsări este o aluzie la eclipse sau la fenomene misterioase cum a fost întunericul din Egipt (Ex 10,21-23)., și nu răsare
și sigilează#9,7 Ca să înceteze să strălucească. stelele.
8Întinde singur cerurile#9,8 Cerurile sunt considerate ca o lamă metalică înfășurată și care este desfășurată de Dumnezeu.
și umblă pe înălțimile mării#9,8 Poate fi vorba sau de apele superioare, pe care cosmogonia biblică le consideră deasupra boltei firmamentului, sau de valurile mari ale oceanului..
9El face Ursa, Oriònul și Pleiàdele
și camerele din Temán#9,9 Adică regiunile cele mai îndepărtate din sud și stelele care se găsesc acolo. Identificarea constelațiilor din acest verset este numai probabilă. Este posibil ca numele să fie derivații din mitologie..
10El face lucruri mari,
care nu pot fi pătrunse,
fapte minunate, care nu pot fi numărate.
11Iată, trece pe lângă mine, și eu nu-l văd;
se duce, și eu nu-mi dau seama.
12Dacă el se ridică,
cine-l face să se întoarcă
și cine-i poate spune: «Ce faci?»?
13Dumnezeu nu-și întoarce mânia;
sub el sunt înjosite ajutoarele orgoliului#9,13 Lit.: „ʿōzrê rāhaḇ”, „ajutoarele lui Rahàb”, monstrul haosului care, împreună cu Leviatàn și Taniním, este personificarea mitologică a apelor primordiale, marea (Tiamàt). Pentru a afirma suveranitatea creatoare a Domnului, imaginația populară și poetică îl celebra ca învingător al lui Rahàb (cf. Iob 7,12; 26,12; Ps 89,11; Is 51,9). În context istoric, Rahàb personifică Marea Roșie și, mai apoi, Egiptul (cf. Is 30,7; Ps 87,4)..
Dreptatea celui mai puternic
14Dar eu cum să-i răspund#9,14 Verbul are deseori semnificație juridică: „a lua cuvântul ca martor” sau „a-și apăra propria cauză”. În fața Dumnezeului Atotputernic, în același timp judecător și parte în proces, Iob nu poate să facă recurs la formele obișnuite ale procedurii umane. În felul acesta, ajunge să se îndoiască de propria nevinovăție (v. 20-21). Mai mult decât înțelepciunea infinită a judecăților lui Dumnezeu, Iob scoate în evidență aparenta arbitrarietate (v. 24).
și cum să aleg cuvintele mele
împotriva lui?
15Chiar dacă aș fi drept,
nu i-aș putea răspunde
și ar trebui să cer îndurare
celui care mă judecă.
16Dacă aș striga și mi-ar răspunde,
nu aș fi sigur că a ascultat glasul meu.
17El mă strivește în furtună
și înmulțește ce este zdrobit în mine
pe degeaba.
18Nu lasă#9,18 Lit.: „nu mă dă”. să mi se întoarcă suflarea
și mă satură cu amărăciune.
19Cât despre forță, el este puternic#9,19 În sensul de autoritate legală. Dilema lui Iob este prezentată cu cruzime. El nu știe să concilieze dreptatea lui Dumnezeu cu dreptatea lui proprie în situația în care se află..
Cât despre judecată,
cine mă va prezenta?
20Dacă aș fi drept,
gura mea m-ar învinovăți;
de-aș fi integru,
el mă va declara vinovat.
Cruzimea lui Dumnezeu
21Dacă eu sunt integru,
nici eu însumi nu știu;
îmi resping viața#9,21 Conduita nedreaptă a lui Dumnezeu îi face să piară și pe cei buni, și pe cei răi și se bucură de nenorocirile celor buni. Lumea este în mâna voinței nedrepte a lui Dumnezeu. Iob se lamentează de condiția lui mizerabilă, de imposibilitatea de a-și arăta propria nevinovăție și-l conjură pe Dumnezeul care-l chinuie. Frazele paradoxale puse în gura lui Iob echivalează cu protestul conștiinței în fața datelor incontestabile ale experienței. Deși admite providența cerească universală, Iob îl face responsabil pe Dumnezeu de faptele „scandaloase” ale vieții umane. Protagonistul se închide într-un cerc orb, întrucât nu consideră jocul cauzelor secunde și nu are prezent orizontul recompensei de dincolo de moarte..
22Totuna! De aceea am zis:
el îi nimicește#9,22 Lit.: „îi termină”. fie pe cel integru,
fie pe cel nelegiuit.
23De-ar aduce biciul moartea dintr-odată!
El ia în râs disperarea celor nevinovați.
24Pământul este dat
în mâna celui nelegiuit
și acoperă fețele judecătorilor lui#9,24 Îi este atribuită lui Dumnezeu atitudinea părtinitoare în favoarea guvernanților. Sunt cuvinte sălbatice, care-l prezintă pe Dumnezeu ca un opresor, responsabil de nedreptățile sociale. Denunțul foarte grav, care se apropie de blasfemie, se opune învățăturii tradiționale. Aceasta era considerată revelată și confirmată de experiență. Dar, pentru Iob, ea este totuși sacrilegă..
Dacă nu el, atunci cine altul#9,24 Lit.: „cine este el?”.?
25Zilele mele trec mai repede
decât cel care aleargă,
fug fără să vadă binele.
26Se duc precum corăbiile de stuf,
ca vulturul care se repede asupra prăzii#9,26 Lit.: „hranei”..
27Dacă zic: «Voi uita plângerea mea,
îmi voi schimba înfățișarea#9,27 Lit.: „voi abandona fața mea”. și voi fi vesel»,
28mă înspăimânt de toate chinurile mele.
Știu că nu mă vei considera nevinovat.
29Eu sunt nelegiuit:
de ce să mă mai obosesc în zadar?#9,29 Dacă suferința este un semn infailibil al vinovăției, atunci Iob a fost deja condamnat de Dumnezeu și nu mai este nimic de făcut.
30Chiar dacă m-aș spăla
în ape din zăpadă
și mi-aș curăța cu leșie palmele,
31tu tot m-ai cufunda în groapă,
că s-ar scârbi#9,31 Lit.: „m-ar considera abominabil”. de mine și hainele mele#9,31 Pentru Iob, Dumnezeu este despotul care a pronunțat deja sentința împotriva victimei: se simte învăluit în noroi de acuzele calomnioase și îi este greață de el însuși..
32Căci nu este niciun om ca mine
care să-i răspundă
și să mergem împreună la judecată.
33Nu este între noi un arbitru
care să-și pună mâna peste noi amândoi#9,33 Este un gest care indică autoritatea și asigură că procesul se desfășoară după legile justiției.,
34să îndepărteze toiagul său
de deasupra mea
și mânia lui să nu mă înspăimânte.
35Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el,
dar nu este așa; eu sunt singur cu mine. #4,17; 25,4 #13,18 #Is 13,13; Ps 114,7; Evr 12,26 #38,6; Ps 75,4; Is 13,10; Am 8,9 #Ps 104,2; Is 40,22; 44,24; Ier 10,12 #7,12; Am 4,13 #38,31-32; Am 5,8 #5,9 #23,8-9 #11,10 #Înț 12,12 #Ps 89,11; 87,4 #9,32 #Rom 9,20 #38,1; 40,6 #7,19; 10,20; 14,6 #10,15 #Qoh 9,2-3; 7,15; 8,14 #8,20 #Qoh 4,1 #7,6 #Abd 1,8 #8,21 #8,6 #Is 1,18; Ier 2,22; Înț 51,9; Mc 9,3 #9,14; Qoh 6,10 #Înț 12,12 #13,21; 22,10 #13,3.13; 23,4.7
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași