Ioel 4
4
Judecata popoarelor
1Căci, iată, în zilele acelea
și în acel timp
când îi voi face să se întoarcă
din captivitate#4,1 Expresia nu indică în mod necesar întoarcerea din exil; totuși, se pare că în situația de față este inclusă și această idee (cf. Il 4,4-7).
pe cei din Iúda și din Ierusalím,
2voi aduna toate neamurile#4,2 Este vorba de popoarele care au avut un rol în „Ziua lui Iuda și a Ierusalímului”, însă, făcând aluzie la o judecată istorică universală, expresia capătă o nuanță mai tragică, prefigurare a altei zile, încă ascunse în Dumnezeu, în care Yhwh se va așeza ca judecător pentru toate popoarele (cf. Ps 96,13; 98,9 etc.).
și le voi face să coboare în Valea lui Iosafát#4,2 Lit.: „Domnul judecă” (cf. Il 4,12): este numele simbolic al locului în care Domnul face judecata neamurilor (cf. Is 66,16; Ier 25,31). Acest loc este numit în Il 4,14, „Valea Sentinței”. Il 4,16 pare să situeze acest loc aproape de Ierusalím, fără a trebui să-l identificăm cu actuala „Vale a lui Iosafat”, care se află în Valea Cèdron, la sud-est de templu, al cărei nume apare abia în sec. IV d.C.
și mă voi judeca#4,2 Fiind un Dumnezeu drept (cf. Ps 7,9b; 11,7; 129,4 etc.), ba chiar judecătorul întregului pământ (cf. Gen 18,25), Yhwh nu poate să pedepsească mai înainte de a-i permite omului să se justifice (cf. Gen 3), după ce i-a pus în față vina și responsabilitățile proprii. acolo cu ei
din cauza poporului meu,
a moștenirii mele, Israél#4,2 Aici nu se identifică cu Regatul de Nord, ci cu tot poporul Domnului (cf. Il 2,23.27).,
pe care l-au împrăștiat printre neamuri#4,2 Aluzie clară la soarta finală a celor două regate, a celui din Samaría după catastrofa din 722/721 î.C. (cf. 2Rg 17) și a celui din Iuda după catastrofa din 587 î.C. (cf. 2Rg 23,31–25,22).
și au împărțit țara lor!
3Au aruncat sorții#4,3 Poporul ales a fost redus la condiția sclavilor de război, care erau împărțiți prin tragere la sorți de către învingători. Ultraj nu doar împotriva Israèlului, ci mai ales împotriva lui Dumnezeu, întrucât Israèlul este poporul și proprietatea lui. pentru poporul meu,
au dat un băiat pentru o desfrânată
și au vândut o fiică pentru vin și au băut.
Acuze împotriva fenicienilor și filisténilor
4Ce este între voi și mine#4,4 Expresie cu nuanțe multiple, în funcție de context. Aici atrage atenția asupra contrastului existent între Domnul și persoanele cărora le este adresată întrebarea., Tir, Sidón#4,4 Cele două cetăți principale feniciene împotriva cărora au rostit oracole și Is 23; Ez 26–28; Am 1,9-10; Zah 9,2-4. și toate teritoriile din Filistéea#4,4 Referință la cele cinci cetăți-stat din confederația filisteană, de-a lungul coastei mediteraneene (cf. Is 14,28-32; Ier 47; Ez 25,15-17; Am 1,6-8; Sof 2,4-7).? Vreți voi să-mi dați#4,4 Lit.: „să mă răsplătiți cu vreo răsplată”. vreo răsplată sau vreți voi să vă răzbunați pe mine?#4,4 Întrebare retorică ce subliniază în mod ironic faptul că fenicienii și filistenii, supunându-l pe Israèl, ar dori să se răzbune pentru faptul că, în trecut, Domnul a dat aceste popoare în stăpânirea lui Israèl încă din timpul lui Davíd (cf. 2Sam 5,11; 8,1-2; 1Rg 5,15). Imediat, repede voi face să se întoarcă răsplata voastră asupra capului vostru.
5Voi ați luat argintul meu și aurul meu, cele de preț și cele bune le-ați dus în templele voastre#4,5 Se pare că nu este vorba de tezaurele templului, transportate de Nabucodonosòr în Babilòn (cf. 2Rg 24,13), ci mai degrabă de toate bogățiile poporului cu care Domnul se identifică. Tradiția de a purta în templu prada de război exista încă de pe timpul lui Davíd (cf. 2Sam 9,11). Israèl o practicase chiar din perioada pustiului (cf. Num 31,48-54).. 6Pe fiii lui Iúda și pe fiii Ierusalímului i-ați vândut fiilor din Iaván#4,6 Nu este posibil de stabilit la care eveniment istoric se referă profeția. Din timpurile cele mai vechi (cf. Am 1,6-10) până la căderea Ierusalímului (cf. Ez 27,13) și chiar în timpurile Macabèilor (cf. 1Mac 3,41; 2Mac 8,11), textele biblice atestă comerțul cu sclavi făcut de fenicieni și filisteni. Probabil, profeția lui Ioèl se referă la faptele din 597 î.C. (cf. 2Rg 24,10-16) și la cele din 587 î.C. (cf. 2Rg 25,11). ca să-i îndepărtați din teritoriile lor.
7Iată, eu îi fac să se ridice#4,7 Nu numai ca adormiți, ci ca persoane care, ne mai având patrie, sunt, într-un fel, moarte. Accentul este pus pe eficacitatea acțiunii Domnului, la fel ca acel „să fie!” din timpul creației (cf. Gen 1,3 etc.) și ca în fața văii cu oase din Ez 37. din locurile unde i-ați vândut și voi face să se întoarcă răsplata voastră asupra capului vostru! 8Îi voi vinde pe fiii voștri și pe fiicele voastre în mâna fiilor lui Iúda, iar ei îi vor vinde celor din Sába#4,8 Referință la un popor din Arabia de Sud bogat în mirodenii, aur și pietre prețioase (cf. 1Rg 10,1; Is 66,6; Ier 6,20). După Ez 27,22, Sàba făcea trafic cu cetatea Tir., unui neam îndepărtat, căci Domnul a vorbit.
Convocarea popoarelor
9Vestiți acestea printre neamuri,
sfințiți-vă#4,9 Lit.: „sfințiți lupta”. Războiul este o acțiune sacră (cf. Il 2,16; Is 13,3; Ier 6,4; 22,7). pentru luptă!
Să se trezească vitejii, să se apropie
și să urce toți oamenii de război!
10Prefaceți#4,10 Lit.: „bateți plugurile [să se transforme] în săbii”. plugurile în săbii
și cosoarele, în sulițe!#4,10 Aceiași termeni ca în Is 2,4; Mih 4,3, dar în sens opus: profeția referitoare la pacea ultimilor timpuri este inversată și instrumentele care simbolizează pacea sunt transformate în instrumente de război.
Cel slab să zică: „Eu sunt un viteaz”!
11Grăbiți-vă și veniți,
toate neamurile dimprejur!
Acolo#4,11 Adică în Sion, unde își are locuința Domnul (cf. Ez 48,35; Ps 48,7; 76,4), pentru a face judecată în Valea lui Iosafat (cf. Il 4,2.12)., fă-i să coboare, Doamne,
pe vitejii tăi!
12Să se ridice și să urce toate neamurile spre Valea lui Iosafát,
căci acolo voi ședea să judec
toate neamurile dimprejur!
13Întindeți secera,
căci este copt secerișul!
Coborâți, căci este plină presa,
se revarsă teascurile,
căci mare este răutatea lor#4,13 Alături de scaunul de judecată al Domnului sunt așezați mesagerii săi (cf. Il 4,9; 2Rg 22,19; Abd v. 1), executanți ai ordinelor sale. Acțiunea acestora este reprezentată prin imaginea secerătorului, a viticultorului și a celui care zdrobește măslinele, indicând executarea sentinței de condamnare (cf. Is 17,5; 63,1-6; Ap 14,14-20). Neamurile sunt reprezentate prin imaginea secerișului copt și a strugurelui în teasc, imagini adaptate să exprime pedepsirea rezervată neamurilor pentru răutatea lor cea mare.!
14Mulțimi-mulțimi [vin]
în Valea Sentinței#4,14 Aluzie la instrumentul pentru treieratul grâului (cf. Is 28,27; 41,15; Am 1,3).,
căci se apropie Ziua Domnului
în Valea Sentinței.
Ziua Domnului
15Soarele și luna se vor întuneca
și stelele își vor pierde#4,15 Lit.: „își vor aduna”. strălucirea.
16Domnul strigă#4,16 Lit.: „rage”. Expresia arată eficacitatea irezistibilă cu care cuvântul lui Dumnezeu se realizează. În contextul Zilei Domnului, ea exprimă și spaima pe care o transmite sentința de condamnare absolută și irevocabilă (cf. Il 2,11; Ier 25,30). din Sión,
din Ierusalím își înalță glasul;
se cutremură cerurile și pământul.
Dar Domnul este refugiu
pentru poporul său,
fortăreață pentru fiii lui Israél#4,16 Afirmație solemnă că, în ziua judecății divine împotriva neamurilor, Israèlul nu va fi condamnat. Este aceeași idee exprimată în relatarea plăgilor din Egipt (cf. Ex 9,4.26; 10,23; 11,7) și în cea a coloanei de foc și de întuneric (cf. Ex 13,21). Această idee este în legătură cu tema mântuirii Israèlului (cf. Il 1,15–2,11)..
17Veți ști că eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru,
care locuiește în Sión,
muntele meu cel sfânt.
Ierusalímul va fi sfânt și străinii
nu vor mai trece#4,17 Este asigurată inviolabilitatea noii prezențe a Domnului (cf. Is 51,23; Ier 31,40; Abd v. 17; Nah 1,15; Zah 9,8; 14,21). prin el.
Era paradiziacă
18În ziua aceea, munții vor picura vin,
colinele vor face să se prelingă#4,18 Lit.: „să meargă”. lapte
și în toate văile lui Iúda
va curge#4,18 Lit.: „va merge”. apă.
Un izvor va ieși din casa Domnului și va uda Valea Șitím#4,18 Lit.: „Valea Salcâmilor”. Este vorba, probabil, de un wadi greu de localizat. Ar putea fi partea de sud a Văii Cèdron, care se îndreaptă spre Marea Moartă. Alți autori îl identifică cu Wàdi Es-Sant, la cca 30 km vest de Ierusalím, care se îndreaptă spre Marea Mediterană. Este clar, în orice caz, că profetul își imaginează această vale ca pe cea a paradisului pământesc, unde un fluviu uda toată grădina (cf. Gen 2,10-14)..
19Egipt va deveni o devastare#4,19 Probabil aluzie la expedițiile militare ale egiptenilor de la sfârșitul sec. VII î.C.; pentru că a devastat Regatul lui Iùda, Egiptul va fi, la rândul său, devastat. Edòm era dușmanul dintotdeauna al israeliților.
și Edóm va fi un pustiu devastat,
pentru violența
asupra fiilor lui Iúda,
când au vărsat sânge nevinovat
în țara lor.
20Iúda va fi locuit pentru totdeauna
și Ierusalímul,
din generație în generație.
21Voi purifica sângele lor
pe care nu l-am purificat
și Domnul va locui în Sión. #Ier 2,35 #2Rg 24,15; Ez 11,17; 12,15; 20,34 #Am 7,17; Mih 2,4 #Zah 14 #Mc 4,29; Ap 14,14-20 #2,10 #2,11; Am 1,2; Ier 25,30 #Ps 46,2 ș.u. #2,27; Ez 38,23 #Am 9,13 #Is 30,25; Zah 13,1; 14,8 #Ier 17,25; Ez 37,25
Selectat acum:
Ioel 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Ioel 4
4
Judecata popoarelor
1Căci, iată, în zilele acelea
și în acel timp
când îi voi face să se întoarcă
din captivitate#4,1 Expresia nu indică în mod necesar întoarcerea din exil; totuși, se pare că în situația de față este inclusă și această idee (cf. Il 4,4-7).
pe cei din Iúda și din Ierusalím,
2voi aduna toate neamurile#4,2 Este vorba de popoarele care au avut un rol în „Ziua lui Iuda și a Ierusalímului”, însă, făcând aluzie la o judecată istorică universală, expresia capătă o nuanță mai tragică, prefigurare a altei zile, încă ascunse în Dumnezeu, în care Yhwh se va așeza ca judecător pentru toate popoarele (cf. Ps 96,13; 98,9 etc.).
și le voi face să coboare în Valea lui Iosafát#4,2 Lit.: „Domnul judecă” (cf. Il 4,12): este numele simbolic al locului în care Domnul face judecata neamurilor (cf. Is 66,16; Ier 25,31). Acest loc este numit în Il 4,14, „Valea Sentinței”. Il 4,16 pare să situeze acest loc aproape de Ierusalím, fără a trebui să-l identificăm cu actuala „Vale a lui Iosafat”, care se află în Valea Cèdron, la sud-est de templu, al cărei nume apare abia în sec. IV d.C.
și mă voi judeca#4,2 Fiind un Dumnezeu drept (cf. Ps 7,9b; 11,7; 129,4 etc.), ba chiar judecătorul întregului pământ (cf. Gen 18,25), Yhwh nu poate să pedepsească mai înainte de a-i permite omului să se justifice (cf. Gen 3), după ce i-a pus în față vina și responsabilitățile proprii. acolo cu ei
din cauza poporului meu,
a moștenirii mele, Israél#4,2 Aici nu se identifică cu Regatul de Nord, ci cu tot poporul Domnului (cf. Il 2,23.27).,
pe care l-au împrăștiat printre neamuri#4,2 Aluzie clară la soarta finală a celor două regate, a celui din Samaría după catastrofa din 722/721 î.C. (cf. 2Rg 17) și a celui din Iuda după catastrofa din 587 î.C. (cf. 2Rg 23,31–25,22).
și au împărțit țara lor!
3Au aruncat sorții#4,3 Poporul ales a fost redus la condiția sclavilor de război, care erau împărțiți prin tragere la sorți de către învingători. Ultraj nu doar împotriva Israèlului, ci mai ales împotriva lui Dumnezeu, întrucât Israèlul este poporul și proprietatea lui. pentru poporul meu,
au dat un băiat pentru o desfrânată
și au vândut o fiică pentru vin și au băut.
Acuze împotriva fenicienilor și filisténilor
4Ce este între voi și mine#4,4 Expresie cu nuanțe multiple, în funcție de context. Aici atrage atenția asupra contrastului existent între Domnul și persoanele cărora le este adresată întrebarea., Tir, Sidón#4,4 Cele două cetăți principale feniciene împotriva cărora au rostit oracole și Is 23; Ez 26–28; Am 1,9-10; Zah 9,2-4. și toate teritoriile din Filistéea#4,4 Referință la cele cinci cetăți-stat din confederația filisteană, de-a lungul coastei mediteraneene (cf. Is 14,28-32; Ier 47; Ez 25,15-17; Am 1,6-8; Sof 2,4-7).? Vreți voi să-mi dați#4,4 Lit.: „să mă răsplătiți cu vreo răsplată”. vreo răsplată sau vreți voi să vă răzbunați pe mine?#4,4 Întrebare retorică ce subliniază în mod ironic faptul că fenicienii și filistenii, supunându-l pe Israèl, ar dori să se răzbune pentru faptul că, în trecut, Domnul a dat aceste popoare în stăpânirea lui Israèl încă din timpul lui Davíd (cf. 2Sam 5,11; 8,1-2; 1Rg 5,15). Imediat, repede voi face să se întoarcă răsplata voastră asupra capului vostru.
5Voi ați luat argintul meu și aurul meu, cele de preț și cele bune le-ați dus în templele voastre#4,5 Se pare că nu este vorba de tezaurele templului, transportate de Nabucodonosòr în Babilòn (cf. 2Rg 24,13), ci mai degrabă de toate bogățiile poporului cu care Domnul se identifică. Tradiția de a purta în templu prada de război exista încă de pe timpul lui Davíd (cf. 2Sam 9,11). Israèl o practicase chiar din perioada pustiului (cf. Num 31,48-54).. 6Pe fiii lui Iúda și pe fiii Ierusalímului i-ați vândut fiilor din Iaván#4,6 Nu este posibil de stabilit la care eveniment istoric se referă profeția. Din timpurile cele mai vechi (cf. Am 1,6-10) până la căderea Ierusalímului (cf. Ez 27,13) și chiar în timpurile Macabèilor (cf. 1Mac 3,41; 2Mac 8,11), textele biblice atestă comerțul cu sclavi făcut de fenicieni și filisteni. Probabil, profeția lui Ioèl se referă la faptele din 597 î.C. (cf. 2Rg 24,10-16) și la cele din 587 î.C. (cf. 2Rg 25,11). ca să-i îndepărtați din teritoriile lor.
7Iată, eu îi fac să se ridice#4,7 Nu numai ca adormiți, ci ca persoane care, ne mai având patrie, sunt, într-un fel, moarte. Accentul este pus pe eficacitatea acțiunii Domnului, la fel ca acel „să fie!” din timpul creației (cf. Gen 1,3 etc.) și ca în fața văii cu oase din Ez 37. din locurile unde i-ați vândut și voi face să se întoarcă răsplata voastră asupra capului vostru! 8Îi voi vinde pe fiii voștri și pe fiicele voastre în mâna fiilor lui Iúda, iar ei îi vor vinde celor din Sába#4,8 Referință la un popor din Arabia de Sud bogat în mirodenii, aur și pietre prețioase (cf. 1Rg 10,1; Is 66,6; Ier 6,20). După Ez 27,22, Sàba făcea trafic cu cetatea Tir., unui neam îndepărtat, căci Domnul a vorbit.
Convocarea popoarelor
9Vestiți acestea printre neamuri,
sfințiți-vă#4,9 Lit.: „sfințiți lupta”. Războiul este o acțiune sacră (cf. Il 2,16; Is 13,3; Ier 6,4; 22,7). pentru luptă!
Să se trezească vitejii, să se apropie
și să urce toți oamenii de război!
10Prefaceți#4,10 Lit.: „bateți plugurile [să se transforme] în săbii”. plugurile în săbii
și cosoarele, în sulițe!#4,10 Aceiași termeni ca în Is 2,4; Mih 4,3, dar în sens opus: profeția referitoare la pacea ultimilor timpuri este inversată și instrumentele care simbolizează pacea sunt transformate în instrumente de război.
Cel slab să zică: „Eu sunt un viteaz”!
11Grăbiți-vă și veniți,
toate neamurile dimprejur!
Acolo#4,11 Adică în Sion, unde își are locuința Domnul (cf. Ez 48,35; Ps 48,7; 76,4), pentru a face judecată în Valea lui Iosafat (cf. Il 4,2.12)., fă-i să coboare, Doamne,
pe vitejii tăi!
12Să se ridice și să urce toate neamurile spre Valea lui Iosafát,
căci acolo voi ședea să judec
toate neamurile dimprejur!
13Întindeți secera,
căci este copt secerișul!
Coborâți, căci este plină presa,
se revarsă teascurile,
căci mare este răutatea lor#4,13 Alături de scaunul de judecată al Domnului sunt așezați mesagerii săi (cf. Il 4,9; 2Rg 22,19; Abd v. 1), executanți ai ordinelor sale. Acțiunea acestora este reprezentată prin imaginea secerătorului, a viticultorului și a celui care zdrobește măslinele, indicând executarea sentinței de condamnare (cf. Is 17,5; 63,1-6; Ap 14,14-20). Neamurile sunt reprezentate prin imaginea secerișului copt și a strugurelui în teasc, imagini adaptate să exprime pedepsirea rezervată neamurilor pentru răutatea lor cea mare.!
14Mulțimi-mulțimi [vin]
în Valea Sentinței#4,14 Aluzie la instrumentul pentru treieratul grâului (cf. Is 28,27; 41,15; Am 1,3).,
căci se apropie Ziua Domnului
în Valea Sentinței.
Ziua Domnului
15Soarele și luna se vor întuneca
și stelele își vor pierde#4,15 Lit.: „își vor aduna”. strălucirea.
16Domnul strigă#4,16 Lit.: „rage”. Expresia arată eficacitatea irezistibilă cu care cuvântul lui Dumnezeu se realizează. În contextul Zilei Domnului, ea exprimă și spaima pe care o transmite sentința de condamnare absolută și irevocabilă (cf. Il 2,11; Ier 25,30). din Sión,
din Ierusalím își înalță glasul;
se cutremură cerurile și pământul.
Dar Domnul este refugiu
pentru poporul său,
fortăreață pentru fiii lui Israél#4,16 Afirmație solemnă că, în ziua judecății divine împotriva neamurilor, Israèlul nu va fi condamnat. Este aceeași idee exprimată în relatarea plăgilor din Egipt (cf. Ex 9,4.26; 10,23; 11,7) și în cea a coloanei de foc și de întuneric (cf. Ex 13,21). Această idee este în legătură cu tema mântuirii Israèlului (cf. Il 1,15–2,11)..
17Veți ști că eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru,
care locuiește în Sión,
muntele meu cel sfânt.
Ierusalímul va fi sfânt și străinii
nu vor mai trece#4,17 Este asigurată inviolabilitatea noii prezențe a Domnului (cf. Is 51,23; Ier 31,40; Abd v. 17; Nah 1,15; Zah 9,8; 14,21). prin el.
Era paradiziacă
18În ziua aceea, munții vor picura vin,
colinele vor face să se prelingă#4,18 Lit.: „să meargă”. lapte
și în toate văile lui Iúda
va curge#4,18 Lit.: „va merge”. apă.
Un izvor va ieși din casa Domnului și va uda Valea Șitím#4,18 Lit.: „Valea Salcâmilor”. Este vorba, probabil, de un wadi greu de localizat. Ar putea fi partea de sud a Văii Cèdron, care se îndreaptă spre Marea Moartă. Alți autori îl identifică cu Wàdi Es-Sant, la cca 30 km vest de Ierusalím, care se îndreaptă spre Marea Mediterană. Este clar, în orice caz, că profetul își imaginează această vale ca pe cea a paradisului pământesc, unde un fluviu uda toată grădina (cf. Gen 2,10-14)..
19Egipt va deveni o devastare#4,19 Probabil aluzie la expedițiile militare ale egiptenilor de la sfârșitul sec. VII î.C.; pentru că a devastat Regatul lui Iùda, Egiptul va fi, la rândul său, devastat. Edòm era dușmanul dintotdeauna al israeliților.
și Edóm va fi un pustiu devastat,
pentru violența
asupra fiilor lui Iúda,
când au vărsat sânge nevinovat
în țara lor.
20Iúda va fi locuit pentru totdeauna
și Ierusalímul,
din generație în generație.
21Voi purifica sângele lor
pe care nu l-am purificat
și Domnul va locui în Sión. #Ier 2,35 #2Rg 24,15; Ez 11,17; 12,15; 20,34 #Am 7,17; Mih 2,4 #Zah 14 #Mc 4,29; Ap 14,14-20 #2,10 #2,11; Am 1,2; Ier 25,30 #Ps 46,2 ș.u. #2,27; Ez 38,23 #Am 9,13 #Is 30,25; Zah 13,1; 14,8 #Ier 17,25; Ez 37,25
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași