Símon, Símon, iată, Satàna a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu; eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; iar tu, când te vei fi întors, întărește-i pe frații tăi!”. El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și la închisoare, și la moarte”. Dar el i-a zis: „Îți spun ție, Petru, că astăzi nu va cânta cocoșul până când vei nega de trei ori că mă cunoști”.
Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?”. I-au răspuns: „De nimic”. El le-a zis: „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel și desaga; iar cine nu are sabie să-și vândă haina și să cumpere! Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit cu cei nelegiuiți». Într-adevăr, ceea ce este [scris] despre mine este gata să se împlinească”. Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii!”. Iar el le-a spus: „Destul!”.
Apoi [Isus] a ieșit și a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. Fiind în acel loc, le-a spus: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”. [Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, punându-se în genunchi, se ruga, spunând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să fie!”. Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit. Și fiind în agonie, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ. Când s-a ridicat de la rugăciune și a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeții și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.
Pe când mai vorbea încă, iată [venea] o mulțime, iar în fruntea ei venea cel numit Iúda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute. Dar Isus i-a spus: „Iúda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”. Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”. Și unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus, răspunzând, a spus: „Încetați! Până aici!”. Și atingând urechea, l-a vindecat. Apoi Isus le-a spus arhiereilor, gărzilor templului și bătrânilor care au venit împotriva lui: „Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca la un tâlhar? Când eram cu voi în templu, nu v-ați întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”.
După ce l-au prins, l-au luat și l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. Și aprinzându-se un foc în mijlocul curții, s-au așezat împreună. Petru s-a așezat printre ei. O servitoare, văzându-l așezat lângă foc, l-a fixat cu privirea și a spus: „Și acesta era cu el!”. Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”. După puțin timp, un altul l-a văzut și i-a zis: „Și tu ești dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”. După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este Galilèean”. Însă Petru i-a zis: „Omule, nu știu ce spui”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoșul. Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”. Și ieșind, a plâns amar.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
