Luca 4
4
Ispitirea lui Isus
(Mt 4,1-11; Mc 1,12-13)
1Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordán și a fost dus de Duh în pustiu 2timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea și, când ele s-au sfârșit, i-a fost foame. 3Atunci diavolul i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. 4Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine#4,4 Unele manuscrise vechi adaugă și ultima parte a versetului din Dt 8,3: „ci și cu tot cuvântul lui Dumnezeu” (și Mt 4,4). va trăi omul»”.
5Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii 6și diavolul i-a spus: „Îți voi da toată autoritatea și gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată și o dau cui vreau. 7Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”. 8Răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris:
«Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora
și numai lui îi vei sluji»”.
9L-a dus apoi în Ierusalím și l-a așezat pe coama templului#4,9 Este greu de identificat poziția exactă a locului celui mai înalt al templului. Tradiția creștină a identificat acest loc cu colțul de sud-est al templului, înspre valea Cèdron. și i-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, 10căci este scris:
«Le va porunci îngerilor săi
în privința ta ca să te păzească
11și: Te vor duce pe mâini
ca nu cumva să-ți lovești piciorul
de vreo piatră»”.
12Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»”. 13Și după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.
III. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILÉEA
Isus, la Nazarét
(Mt 4,12-17; 13,53-58; Mc 1,14-15; 6,1-6)
14Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului și faima lui s-a răspândit#4,14 Lit.: „faima despre el a ieșit”. în toate împrejurimile. 15Iar el învăța în sinagogile lor și era glorificat de toți. 16A venit la Nazarét, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat#4,16 Isus citește textul în picioare, așa cum era obiceiul, din respect pentru Sfânta Scriptură. Apoi se așază, aceasta fiind poziția celui care învață (Lc 5,3; Mc 4,1). ca să citească. 17I s-a dat Cartea profetului Isaía și deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:
18„Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns,
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis#4,18 Un grup important de manuscrise adaugă: „să-i vindec pe cei cu inima zdrobită”. Textul este luat din Is 61,1. să proclam celor captivi
eliberarea
și celor orbi, recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriți#4,18 Lit.: „frânți”.;
19să vestesc un an de bunăvoință#4,19 Deja în Cartea Alianței era prescris un an sabatic pentru pământ (Ex 23,10-11) și un an sabatic pentru iertarea datoriilor (Dt 15,1-6); Lev 25,8-19 cere, pe deasupra, la fiecare 50 de ani, un „an jubiliar”, numit astfel pentru că era anunțat cu trompeta (în ebraică „yôbēl”), un an care însemna eliberarea tuturor locuitorilor țării aflați în detenție, recăpătându-și fiecare patrimoniul pierdut. Această eliberare fizică prefigura eliberarea spirituală de sub jugul păcatului și al Satànei. În acest context, se înțelege de ce Luca nu continuă citatul din Isaía care se referea la pedeapsă („o zi de răzbunare pentru Dumnezeul nostru”: Is 61,2) care nu cadrează cu contextul de mântuire și eliberare. Când se proclamă acest „an de îndurare al Domnului”, el nu se limitează la o perioadă din activitatea lui Isus, ci se referă la era nouă a mântuirii care a început în Cristos.
al Domnului”.
20Apoi, închizând cartea și dând-o înapoi slujitorului, s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el. 21A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați [ascultat-o] cu urechile voastre!”#4,21 Lit.: „astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre”. Expresia „în urechile voastre” este folosită și în Vechiul Testament (Dt 5,1; 2Sam 3,19). De notat legătura subtilă între „ochi” (v. 20), „urechi” (v. 21) și „mărturie” (v. 22).. 22Toți dădeau mărturie în favoarea lui și se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura lui și spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”. 23Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veți zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă și aici, în patria ta!». 24Adevăr#4,24 Lit.: „amen”, cuvânt de origine ebraică, folosit în Vechiul Testament ca o confirmare a unei stări, deseori ca răspuns la o rugăciune (Dt 27,15; Ps 106,48 etc.). A fost preluat ca atare, netradus, în Noul Testament. Folosirea acestui cuvânt, în greacă, împreună cu un verb se află numai pe buzele lui Isus. În traducerile contemporane se întâlnesc două tendințe: 1) preluarea cuvântului fără a-l traduce, în special în traducerile liturgice; 2) redarea sensului în funcție de context: „adevărat”, „într-adevăr”, „cu siguranță” etc. vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25și adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani și șase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată țara, 26dar Ilíe nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarépta Sidónului. 27Și mulți leproși erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curățat, decât doar Naamán siriánul”.
28Auzind acestea, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29Ridicându-se, l-au scos din cetate și l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina#4,29 Lit.: „pe buza muntelui”. pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Isus alungă un duh necurat
(Mc 1,21-28)
31Apoi a coborât la Cafárnaum – o cetate din Galiléea – și îi învăța [în zilele de] sâmbătă, 32iar ei erau uimiți de învățătura lui, deoarece cuvântul lui era [spus] cu autoritate.
33Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat și striga cu glas puternic: 34„Ei! Ce ai cu noi#4,34 Lit.: „ce este între noi și tine?”., Isuse din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”. 35Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci și ieși din el!”. Atunci diavolul l-a trântit în mijloc și a ieșit din el fără ca să-i facă vreun rău. 36I-a cuprins teama pe toți și spuneau unii către alții: „Ce fel de cuvânt este acesta? El le poruncește duhurilor necurate cu autoritate și putere și ele ies!”. 37Și vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea.
Vindecări la Cafárnaum
(Mt 8,14-17; Mc 1,29-34)
38Ieșind#4,38 Lit.: „ridicându-se”. din sinagogă, [Isus] a intrat în casa lui Símon. Soacra lui Símon era cuprinsă de o febră mare și l-au rugat pentru ea. 39Aplecându-se asupra ei, a poruncit cu asprime febrei și aceasta a lăsat-o. Ridicându-se îndată, ea îi servea.
40La apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi#4,40 Lit.: „slăbiți”. de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-și mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: 41din mulți ieșeau diavoli care strigau și spuneau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”. Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească pentru că știau că el este Cristos.
Isus pleacă din Cafárnaum
(Mc 1,35-39)
42După ce s-a făcut ziuă, ieșind, a mers într-un loc pustiu, însă mulțimile îl căutau și, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece#4,42 Lit.: „să-l constrângă să nu plece”. de la ei. 43Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăția lui Dumnezeu și celorlalte cetăți, pentru că de aceea am fost trimis”. 44Și predica prin sinagogile din Iudéea#4,44 În cele mai vechi și importante manuscrise este varianta: „sinagogile din Iudèea”. Unele manuscrise se referă la sinagogile din Galilèea. Este greu de înțeles, într-adevăr, activitatea lui Isus în afara Galilèii, căci textul lui Luca nu vorbește despre o deplasare a lui Isus în Iudèea. Probabil, prin „Iudèea” trebuie înțeleasă toată țara Israèl, la fel ca în Lc 7,17; Fap 10,37; 28,21.. #Dt 8,3 #Ap 13,2-4 #Ier 27,5 #Dt 6,13 #Ps 91,11-12 #Dt 6,16 #22,3.53 #In 13,2.27 #Is 61,1-2 #Mt 3,16 #Sof 2,3 #Fap 6,15 #2,47; 4,15 #In 7,46 #In 4,44 #1Rg 17,1; 18,1 #Iac 5,17 #1Rg 17,9 #2Rg 5,14 #Fap 7,57 #In 8,59 #Mt 8,29 #Mt 2,23 #Mc 1,24 #In 6,69 #4,14 #13,13 #1Tim 4,14 #Mt 8,29 #Mc 1,34 #Mc 1,38
Selectat acum:
Luca 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Luca 4
4
Ispitirea lui Isus
(Mt 4,1-11; Mc 1,12-13)
1Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordán și a fost dus de Duh în pustiu 2timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea și, când ele s-au sfârșit, i-a fost foame. 3Atunci diavolul i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. 4Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine#4,4 Unele manuscrise vechi adaugă și ultima parte a versetului din Dt 8,3: „ci și cu tot cuvântul lui Dumnezeu” (și Mt 4,4). va trăi omul»”.
5Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii 6și diavolul i-a spus: „Îți voi da toată autoritatea și gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată și o dau cui vreau. 7Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”. 8Răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris:
«Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora
și numai lui îi vei sluji»”.
9L-a dus apoi în Ierusalím și l-a așezat pe coama templului#4,9 Este greu de identificat poziția exactă a locului celui mai înalt al templului. Tradiția creștină a identificat acest loc cu colțul de sud-est al templului, înspre valea Cèdron. și i-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, 10căci este scris:
«Le va porunci îngerilor săi
în privința ta ca să te păzească
11și: Te vor duce pe mâini
ca nu cumva să-ți lovești piciorul
de vreo piatră»”.
12Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»”. 13Și după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.
III. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILÉEA
Isus, la Nazarét
(Mt 4,12-17; 13,53-58; Mc 1,14-15; 6,1-6)
14Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului și faima lui s-a răspândit#4,14 Lit.: „faima despre el a ieșit”. în toate împrejurimile. 15Iar el învăța în sinagogile lor și era glorificat de toți. 16A venit la Nazarét, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat#4,16 Isus citește textul în picioare, așa cum era obiceiul, din respect pentru Sfânta Scriptură. Apoi se așază, aceasta fiind poziția celui care învață (Lc 5,3; Mc 4,1). ca să citească. 17I s-a dat Cartea profetului Isaía și deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:
18„Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns,
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis#4,18 Un grup important de manuscrise adaugă: „să-i vindec pe cei cu inima zdrobită”. Textul este luat din Is 61,1. să proclam celor captivi
eliberarea
și celor orbi, recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriți#4,18 Lit.: „frânți”.;
19să vestesc un an de bunăvoință#4,19 Deja în Cartea Alianței era prescris un an sabatic pentru pământ (Ex 23,10-11) și un an sabatic pentru iertarea datoriilor (Dt 15,1-6); Lev 25,8-19 cere, pe deasupra, la fiecare 50 de ani, un „an jubiliar”, numit astfel pentru că era anunțat cu trompeta (în ebraică „yôbēl”), un an care însemna eliberarea tuturor locuitorilor țării aflați în detenție, recăpătându-și fiecare patrimoniul pierdut. Această eliberare fizică prefigura eliberarea spirituală de sub jugul păcatului și al Satànei. În acest context, se înțelege de ce Luca nu continuă citatul din Isaía care se referea la pedeapsă („o zi de răzbunare pentru Dumnezeul nostru”: Is 61,2) care nu cadrează cu contextul de mântuire și eliberare. Când se proclamă acest „an de îndurare al Domnului”, el nu se limitează la o perioadă din activitatea lui Isus, ci se referă la era nouă a mântuirii care a început în Cristos.
al Domnului”.
20Apoi, închizând cartea și dând-o înapoi slujitorului, s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el. 21A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați [ascultat-o] cu urechile voastre!”#4,21 Lit.: „astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre”. Expresia „în urechile voastre” este folosită și în Vechiul Testament (Dt 5,1; 2Sam 3,19). De notat legătura subtilă între „ochi” (v. 20), „urechi” (v. 21) și „mărturie” (v. 22).. 22Toți dădeau mărturie în favoarea lui și se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura lui și spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”. 23Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veți zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă și aici, în patria ta!». 24Adevăr#4,24 Lit.: „amen”, cuvânt de origine ebraică, folosit în Vechiul Testament ca o confirmare a unei stări, deseori ca răspuns la o rugăciune (Dt 27,15; Ps 106,48 etc.). A fost preluat ca atare, netradus, în Noul Testament. Folosirea acestui cuvânt, în greacă, împreună cu un verb se află numai pe buzele lui Isus. În traducerile contemporane se întâlnesc două tendințe: 1) preluarea cuvântului fără a-l traduce, în special în traducerile liturgice; 2) redarea sensului în funcție de context: „adevărat”, „într-adevăr”, „cu siguranță” etc. vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25și adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani și șase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată țara, 26dar Ilíe nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarépta Sidónului. 27Și mulți leproși erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curățat, decât doar Naamán siriánul”.
28Auzind acestea, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29Ridicându-se, l-au scos din cetate și l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina#4,29 Lit.: „pe buza muntelui”. pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Isus alungă un duh necurat
(Mc 1,21-28)
31Apoi a coborât la Cafárnaum – o cetate din Galiléea – și îi învăța [în zilele de] sâmbătă, 32iar ei erau uimiți de învățătura lui, deoarece cuvântul lui era [spus] cu autoritate.
33Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat și striga cu glas puternic: 34„Ei! Ce ai cu noi#4,34 Lit.: „ce este între noi și tine?”., Isuse din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”. 35Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci și ieși din el!”. Atunci diavolul l-a trântit în mijloc și a ieșit din el fără ca să-i facă vreun rău. 36I-a cuprins teama pe toți și spuneau unii către alții: „Ce fel de cuvânt este acesta? El le poruncește duhurilor necurate cu autoritate și putere și ele ies!”. 37Și vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea.
Vindecări la Cafárnaum
(Mt 8,14-17; Mc 1,29-34)
38Ieșind#4,38 Lit.: „ridicându-se”. din sinagogă, [Isus] a intrat în casa lui Símon. Soacra lui Símon era cuprinsă de o febră mare și l-au rugat pentru ea. 39Aplecându-se asupra ei, a poruncit cu asprime febrei și aceasta a lăsat-o. Ridicându-se îndată, ea îi servea.
40La apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi#4,40 Lit.: „slăbiți”. de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-și mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: 41din mulți ieșeau diavoli care strigau și spuneau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”. Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească pentru că știau că el este Cristos.
Isus pleacă din Cafárnaum
(Mc 1,35-39)
42După ce s-a făcut ziuă, ieșind, a mers într-un loc pustiu, însă mulțimile îl căutau și, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece#4,42 Lit.: „să-l constrângă să nu plece”. de la ei. 43Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăția lui Dumnezeu și celorlalte cetăți, pentru că de aceea am fost trimis”. 44Și predica prin sinagogile din Iudéea#4,44 În cele mai vechi și importante manuscrise este varianta: „sinagogile din Iudèea”. Unele manuscrise se referă la sinagogile din Galilèea. Este greu de înțeles, într-adevăr, activitatea lui Isus în afara Galilèii, căci textul lui Luca nu vorbește despre o deplasare a lui Isus în Iudèea. Probabil, prin „Iudèea” trebuie înțeleasă toată țara Israèl, la fel ca în Lc 7,17; Fap 10,37; 28,21.. #Dt 8,3 #Ap 13,2-4 #Ier 27,5 #Dt 6,13 #Ps 91,11-12 #Dt 6,16 #22,3.53 #In 13,2.27 #Is 61,1-2 #Mt 3,16 #Sof 2,3 #Fap 6,15 #2,47; 4,15 #In 7,46 #In 4,44 #1Rg 17,1; 18,1 #Iac 5,17 #1Rg 17,9 #2Rg 5,14 #Fap 7,57 #In 8,59 #Mt 8,29 #Mt 2,23 #Mc 1,24 #In 6,69 #4,14 #13,13 #1Tim 4,14 #Mt 8,29 #Mc 1,34 #Mc 1,38
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași