Matei 13
13
VII. PARABOLELE ÎMPĂRĂȚIEI
Parabola semănătorului
(Mc 4,1-20; Lc 8,4-15)
1În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării#13,1 Lit.: „lângă mare”.. 2S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm, 3iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieșit să semene! 4Și, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. 5O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc; 6iar când soarele a răsărit, s-a veștejit#13,6 Lit.: „a fost arsă”. și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit‑o. 8Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci. 9Cine are urechi#13,9 Unele manuscrise adaugă: „pentru a asculta”., să asculte!”.
10Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?”. 11Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, 12căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are. 13De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă#13,13 Cf. nota la Mc 4,12. 14și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune:
«De ascultat veți asculta,
d ar nu veți înțelege
ș i de privit veți privi, dar nu veți vedea.
15 Căci inima acestui popor
adevenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec».
16Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud! 17Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit.
18Așadar, ascultați parabola semănătorului! 19Oricine ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. 20Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, 21dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. 22Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne#13,22 Lit.: „devine”. fără rod. 23Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci”.
Parabola neghinei
24Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. 25Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat. 26Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina. 27Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?». 28El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem#13,28 Lit.: „adunăm”.?». 29Dar el le‑a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și#13,29 Lit.: „împreună”. grâul. 30Lăsați să crească împreună până la seceriș! În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu!»”.
Parabola grăuntelui de muștar și a plămadei
(Mc 4,30-34; Lc 13,18-21)
31Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său. 32Acesta este mai mic decât toate semințele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și locuiesc între ramurile lui”.
33Le-a spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia și o ascunde în trei măsuri#13,33 Termenul grec „sàton” este o unitate de măsură (= 13,125 l). În context, se accentuează disproporția dintre cantitatea de făină (40 kg) și aluat – simbol al împărăției cerurilor, care cuprinde totul. de făină până când dospește totul”.
34Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole, 35ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura în parabole,
voi dezvălui lucruri ascunse
de la întemeierea lumii#13,35 În multe manuscrise lipsește: „lumii”.”.
Explicarea parabolei neghinei
36Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el și i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!”. 37El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău. 39Dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii#13,39 Sau „veacului”., iar secerătorii sunt îngerii. 40Deci, așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii. 41Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea 42și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. 43Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi#13,43 Multe manuscrise adaugă: „pentru a asculta”. să asculte!
Parabola comorii și a mărgăritarului
44Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
45La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor#13,45 Lit.: „un om negustor”. care caută mărgăritare frumoase. 46Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără.
Parabola năvodului
47Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău#13,48 Sau „putred”.. 49Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni#13,49 Lit.: „vor ieși”. îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre#13,49 Lit.: „din mijlocul celor drepți”. cei drepți 50și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
51Ați înțeles toate acestea?”. I-au spus: „Da!”. 52Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi”.
53Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
VIII. MISTERUL LUI Mesia
Isus la Nazarét
(Mc 6,1-6; Lc 4,16-30)
54Venind în locul lui natal, îi învăța în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și spuneau: „De unde are el această înțelepciune și aceste puteri? 55Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui: Iacób, Iosíf, Símon și Iúda? 56Și surorile lui, oare, nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”. 57Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui și în casa lui”. 58Și nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor. #Lc 5,1-3 #11,15; 13,43; Mc 4,23; Lc 14,35; Ap 2,7; 13,9 #1Cor 4,1; Ef 3,3.4; 6,19; Col 2,2; 4,3; Mc 4,25; Lc 8,18; 19,26 #Is 6,9-10 #In 12,40; Fap 28,26.27 #Lc 10,23.24 #Lc 12,16-21; 1Tim 6,9.10.17 #17,20; Lc 17,6 #Ps 104,12; Ez 17,23; 31,6; Dan 4,12.21 #1Cor 5,6 #Gal 5,9 #Ps 78,2 #15,15 #Mc 4,10; 7,17 #Lc 8,9 #In 8,44 #3,10; 7,19 #In 15,6 #1In 3,10 #24,31 #Mc 13,27 #Sof 1,3 #Dan 3,6 #Mt 13,50 #8,12; 22,13; 24,51; 25,30 #Lc 13,28 #Dan 12,3 #Mt 11,15 #Mc 4,23 #Lc 14,35 #Ap 2,7; 13,9 #Prov 2,4 #Dan 3,6 #Mt 13,42 #8,12; 13,42; 22,13; 24,51; 25,30 #Lc 13,28 #7,28; 11,1; 19,1; 26,1 #Lc 7,1 #In 7,15 #Lc 3,23 #In 6,42 #11,6; 26,31
Selectat acum:
Matei 13: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Matei 13
13
VII. PARABOLELE ÎMPĂRĂȚIEI
Parabola semănătorului
(Mc 4,1-20; Lc 8,4-15)
1În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării#13,1 Lit.: „lângă mare”.. 2S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm, 3iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieșit să semene! 4Și, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. 5O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc; 6iar când soarele a răsărit, s-a veștejit#13,6 Lit.: „a fost arsă”. și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit‑o. 8Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci. 9Cine are urechi#13,9 Unele manuscrise adaugă: „pentru a asculta”., să asculte!”.
10Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?”. 11Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, 12căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are. 13De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă#13,13 Cf. nota la Mc 4,12. 14și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune:
«De ascultat veți asculta,
d ar nu veți înțelege
ș i de privit veți privi, dar nu veți vedea.
15 Căci inima acestui popor
adevenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec».
16Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud! 17Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit.
18Așadar, ascultați parabola semănătorului! 19Oricine ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. 20Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, 21dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. 22Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne#13,22 Lit.: „devine”. fără rod. 23Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci”.
Parabola neghinei
24Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. 25Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat. 26Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina. 27Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?». 28El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem#13,28 Lit.: „adunăm”.?». 29Dar el le‑a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și#13,29 Lit.: „împreună”. grâul. 30Lăsați să crească împreună până la seceriș! În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu!»”.
Parabola grăuntelui de muștar și a plămadei
(Mc 4,30-34; Lc 13,18-21)
31Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său. 32Acesta este mai mic decât toate semințele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și locuiesc între ramurile lui”.
33Le-a spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia și o ascunde în trei măsuri#13,33 Termenul grec „sàton” este o unitate de măsură (= 13,125 l). În context, se accentuează disproporția dintre cantitatea de făină (40 kg) și aluat – simbol al împărăției cerurilor, care cuprinde totul. de făină până când dospește totul”.
34Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole, 35ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura în parabole,
voi dezvălui lucruri ascunse
de la întemeierea lumii#13,35 În multe manuscrise lipsește: „lumii”.”.
Explicarea parabolei neghinei
36Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el și i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!”. 37El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău. 39Dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii#13,39 Sau „veacului”., iar secerătorii sunt îngerii. 40Deci, așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii. 41Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea 42și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. 43Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi#13,43 Multe manuscrise adaugă: „pentru a asculta”. să asculte!
Parabola comorii și a mărgăritarului
44Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
45La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor#13,45 Lit.: „un om negustor”. care caută mărgăritare frumoase. 46Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără.
Parabola năvodului
47Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău#13,48 Sau „putred”.. 49Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni#13,49 Lit.: „vor ieși”. îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre#13,49 Lit.: „din mijlocul celor drepți”. cei drepți 50și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
51Ați înțeles toate acestea?”. I-au spus: „Da!”. 52Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi”.
53Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
VIII. MISTERUL LUI Mesia
Isus la Nazarét
(Mc 6,1-6; Lc 4,16-30)
54Venind în locul lui natal, îi învăța în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și spuneau: „De unde are el această înțelepciune și aceste puteri? 55Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui: Iacób, Iosíf, Símon și Iúda? 56Și surorile lui, oare, nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”. 57Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui și în casa lui”. 58Și nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor. #Lc 5,1-3 #11,15; 13,43; Mc 4,23; Lc 14,35; Ap 2,7; 13,9 #1Cor 4,1; Ef 3,3.4; 6,19; Col 2,2; 4,3; Mc 4,25; Lc 8,18; 19,26 #Is 6,9-10 #In 12,40; Fap 28,26.27 #Lc 10,23.24 #Lc 12,16-21; 1Tim 6,9.10.17 #17,20; Lc 17,6 #Ps 104,12; Ez 17,23; 31,6; Dan 4,12.21 #1Cor 5,6 #Gal 5,9 #Ps 78,2 #15,15 #Mc 4,10; 7,17 #Lc 8,9 #In 8,44 #3,10; 7,19 #In 15,6 #1In 3,10 #24,31 #Mc 13,27 #Sof 1,3 #Dan 3,6 #Mt 13,50 #8,12; 22,13; 24,51; 25,30 #Lc 13,28 #Dan 12,3 #Mt 11,15 #Mc 4,23 #Lc 14,35 #Ap 2,7; 13,9 #Prov 2,4 #Dan 3,6 #Mt 13,42 #8,12; 13,42; 22,13; 24,51; 25,30 #Lc 13,28 #7,28; 11,1; 19,1; 26,1 #Lc 7,1 #In 7,15 #Lc 3,23 #In 6,42 #11,6; 26,31
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași