Matei 26
26
XI. PĂTIMIREA ȘI MOARTEA LUI ISUS
Complotul împotriva lui Isus
(Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53)
1Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi: 2„Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.
3Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa, 4și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă, 5dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.
Ungerea lui Isus în Betánia
(Mc 14,3-9; In 12,1-8)
6În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul, 7s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț#26,7 În vechime, turnarea untdelemnului parfumat (mireasmă) pe capul oaspetelui era un gest de primire plină de bucurie, semn de noroc și de sărbătoare (Ps 23,5; 92,11). Ungerea trupului avea o semnificație deosebită în alegerea regelui ( 1Sam 10,1) și în sfințirea preoțească (Ex 39,7). În perioada de după exil, se dă mare importanță ungerii și îngropării morților ca „faptă bună”. Vasul în care era mireasma era făcut din piatră de alabastru de culoare albă. și i-a turnat pe cap pe când el stătea#26,7 Lit.: „era înclinat”. la masă.
8Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă? 9Căci s-ar fi putut vinde scump#26,9 Lit.: „pe mult [argint]”. și să se dea săracilor”. 10Dar Isus, observând#26,10 Lit.: „știind”. aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți#26,10 Lit.: „de ce chinuiți?”. femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine, 11căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna. 12Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea. 13Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.
Iúda îl trădează pe Isus
(Mc 14,10-11; Lc 22,3-6)
14Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei 15și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți#26,15 Erau monede numite sicli, singurele în circulație la templu. Echivalentul celor treizeci de monede era de 120 de dinàri. După Ex 21,32, aceasta era despăgubirea pentru sclavul ucis în mod involuntar.. 16Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.
Pregătirea cinei pascale
(Mc 14,12-16; Lc 22,7-14)
17În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”#26,17 Pregătirile pentru sărbătoare presupuneau amenajarea unei săli, jertfirea mielului, pregătirea accesoriilor: pâine nedospită, sosul ritual, ierburile amare și cupele cu vin. „A mânca Paștele” înseamnă a participa la cina rituală de Paște.. 18El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”. 19Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
Dezvăluirea trădării lui Iúda
(Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30)
20La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece#26,20 Unele manuscrise adaugă: „discipoli”. 21și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”. 23El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”. 25Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.
Instituirea Euharistiei
(Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25)
26Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”. 27Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți, 28căci acesta este sângele meu, al alianței#26,28 Unele manuscrise adaugă: „celei noi”., care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor! 29Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”. 30Și, cântând imnuri#26,30 Acest imn este alcătuit din Ps 115–118., au plecat spre Muntele Măslinilor.
Prezicerea renegării lui Petru
(Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38)
31Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris:
«Voi bate păstorul
și se vor risipi oile turmei».
32Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”. 33Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. 34Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”. 35Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel.
Isus, pe Muntele Măslinilor
(Mc 14,32-42; Lc 22,39-46)
36Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemaní și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”. 37Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura. 38Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”.
39Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ#26,39 Lit.: „a căzut pe fața lui”. rugându-se și spunând: „Tată!#26,39 Lit.: „Tatăl meu!”. Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu”.
40Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas? 41Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt#26,41 Lit.: „prompt”., dar trupul este slab”. 42Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată#26,42 Lit.: „Tatăl meu!”.! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”.
43Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn. 44Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte. 45Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă!#26,45 Unele traduceri moderne dau o nuanță de acuză la adresa apostolilor: „Dormiți mereu și vă odihniți!”. (RSV). Totuși, cuvintele lui Isus exprimă doar constatarea amară că discipolii nu sunt în stare să vegheze cu el. Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! 46Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
Arestarea lui Isus
(Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11)
47Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului, 48iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”. 49S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat. 50Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”#26,50 Lit.: „ești prezent”. Unele traduceri moderne folosesc o întrebare. Dar aici este constatarea lui Isus referitoare la scopul venirii lui Iùda. De fapt, Isus este cel care domină situația; cu libertate și luciditate, el dă semnalul începerii ultimei faze a dramei.. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins. 51Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea. 52Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți#26,52 Lit.: „întoarce-ți!”. sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri#26,52 Sabia e simbolul forței militare și al violenței distructive. Folosirea ei intră în logica răfuielii care stă la baza Legii Taliònului. Dar Isus declară depășit principiul unei dreptăți care reglementează raporturile umane în baza echilibrului de forțe sau teroare.. 53Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”. 55În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat#26,55 Lit.: „prins”.. 56Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.
Isus, înaintea Sinédriului
(Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24)
57Cei care l-au arestat#26,57 Lit.: „prins”. pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. 58Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.
59Arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, 60dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi 61și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”. 62Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”. 63Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
64Isus i-a răspuns:
„Tu ai zis. Ba vă spun:
«de acum îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta puterii
șivenind pe norii cerului»”.
65Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”.
67Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit#26,67 Verbul „hrapizo” este foarte rar în greaca biblică. Nu se referă la lovitura obișnuită cu interiorul palmei, ci cu dosul palmei, gest care are o semnificație de jignire profundă. După tradiția rabinică, cel care lovea cu dosul palmei era mult mai vinovat decât cel care lovea cu pumnul. Gravitatea jignirii este aici cu atât mai evidentă cu cât cei care lovesc sunt membrii Sinedriului, deci reprezentanții religioși ai Israèlului., 68spunând: „Profețește-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”.
Renegarea lui Petru
(Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)
69Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeánul”. 70Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”. 71Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”. 72Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. 73Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul #26,73 Lit.: „vorbirea” sau „modul de a vorbi”.tău te trădează#26,73 Lit.: „te face evident”.”. 74Atunci a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Și îndată a cântat cocoșul. 75Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar. #Ex 12,1-27 #20,18.19; 27,26 #Mc 15,15 #Lc 24,7.20 #In 19,16 #Lc 7,36-38 #Dt 15,11 #In 11,57 #Ex 21,32 #Zah 11,12 #Ex 12,14-20 #Ps 22,7.8. #16.18 #Is 53,9 #14,19; 15,36 #Mc 6,41; 8,6; Lc 9,16 #1Cor 10,16 #Ex 24,8 #Ier 31,31 #Zah 9,11 #Evr 9,20 #Zah 13,7 #Mt 26,56 #In 16,32 #26,69-75 #Mc 14,66-72 #Lc 22,56-62 #In 18,25-27 #In 11,6 #In 18,1 #17,1 #Mc 5,37; 14,33 #Lc 8,51; 9,28 #In 12,27 #Evr 5,7.8 #6,13 #Lc 11,4 #6,10 #2Cor 12,8 #In 12,23; 13,1; 17,1; 17,22 #Mc 9,31 #Lc 9,44; 24,7 #In 14,31 #In 18,26 #Gen 9,6 #Ap 13,10 #Lc 19,47; 21,37 #In 18,20 #Zah 13,7 #Mt 26,31 #In 16,32 #27,40 #27,12.14 #16,16.17 #Dan 7,13 #24,30 #Num 14,6 #2Sam 13,19 #Esd 9,3 #Iob 1,20; 2,12 #Ier 36,24 #Fap 14,14 #Lev 24,16 #In 19,7 #Is 53,5 #26,34 #Mc 14,30 #Lc 22,34 #In 13,38
Selectat acum:
Matei 26: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Matei 26
26
XI. PĂTIMIREA ȘI MOARTEA LUI ISUS
Complotul împotriva lui Isus
(Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53)
1Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi: 2„Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.
3Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa, 4și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă, 5dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.
Ungerea lui Isus în Betánia
(Mc 14,3-9; In 12,1-8)
6În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul, 7s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț#26,7 În vechime, turnarea untdelemnului parfumat (mireasmă) pe capul oaspetelui era un gest de primire plină de bucurie, semn de noroc și de sărbătoare (Ps 23,5; 92,11). Ungerea trupului avea o semnificație deosebită în alegerea regelui ( 1Sam 10,1) și în sfințirea preoțească (Ex 39,7). În perioada de după exil, se dă mare importanță ungerii și îngropării morților ca „faptă bună”. Vasul în care era mireasma era făcut din piatră de alabastru de culoare albă. și i-a turnat pe cap pe când el stătea#26,7 Lit.: „era înclinat”. la masă.
8Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă? 9Căci s-ar fi putut vinde scump#26,9 Lit.: „pe mult [argint]”. și să se dea săracilor”. 10Dar Isus, observând#26,10 Lit.: „știind”. aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți#26,10 Lit.: „de ce chinuiți?”. femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine, 11căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna. 12Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea. 13Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.
Iúda îl trădează pe Isus
(Mc 14,10-11; Lc 22,3-6)
14Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei 15și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți#26,15 Erau monede numite sicli, singurele în circulație la templu. Echivalentul celor treizeci de monede era de 120 de dinàri. După Ex 21,32, aceasta era despăgubirea pentru sclavul ucis în mod involuntar.. 16Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.
Pregătirea cinei pascale
(Mc 14,12-16; Lc 22,7-14)
17În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”#26,17 Pregătirile pentru sărbătoare presupuneau amenajarea unei săli, jertfirea mielului, pregătirea accesoriilor: pâine nedospită, sosul ritual, ierburile amare și cupele cu vin. „A mânca Paștele” înseamnă a participa la cina rituală de Paște.. 18El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”. 19Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
Dezvăluirea trădării lui Iúda
(Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30)
20La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece#26,20 Unele manuscrise adaugă: „discipoli”. 21și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”. 23El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”. 25Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.
Instituirea Euharistiei
(Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25)
26Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”. 27Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți, 28căci acesta este sângele meu, al alianței#26,28 Unele manuscrise adaugă: „celei noi”., care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor! 29Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”. 30Și, cântând imnuri#26,30 Acest imn este alcătuit din Ps 115–118., au plecat spre Muntele Măslinilor.
Prezicerea renegării lui Petru
(Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38)
31Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris:
«Voi bate păstorul
și se vor risipi oile turmei».
32Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”. 33Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. 34Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”. 35Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel.
Isus, pe Muntele Măslinilor
(Mc 14,32-42; Lc 22,39-46)
36Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemaní și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”. 37Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura. 38Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”.
39Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ#26,39 Lit.: „a căzut pe fața lui”. rugându-se și spunând: „Tată!#26,39 Lit.: „Tatăl meu!”. Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu”.
40Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas? 41Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt#26,41 Lit.: „prompt”., dar trupul este slab”. 42Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată#26,42 Lit.: „Tatăl meu!”.! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”.
43Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn. 44Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte. 45Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă!#26,45 Unele traduceri moderne dau o nuanță de acuză la adresa apostolilor: „Dormiți mereu și vă odihniți!”. (RSV). Totuși, cuvintele lui Isus exprimă doar constatarea amară că discipolii nu sunt în stare să vegheze cu el. Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! 46Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
Arestarea lui Isus
(Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11)
47Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului, 48iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”. 49S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat. 50Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”#26,50 Lit.: „ești prezent”. Unele traduceri moderne folosesc o întrebare. Dar aici este constatarea lui Isus referitoare la scopul venirii lui Iùda. De fapt, Isus este cel care domină situația; cu libertate și luciditate, el dă semnalul începerii ultimei faze a dramei.. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins. 51Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea. 52Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți#26,52 Lit.: „întoarce-ți!”. sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri#26,52 Sabia e simbolul forței militare și al violenței distructive. Folosirea ei intră în logica răfuielii care stă la baza Legii Taliònului. Dar Isus declară depășit principiul unei dreptăți care reglementează raporturile umane în baza echilibrului de forțe sau teroare.. 53Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”. 55În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat#26,55 Lit.: „prins”.. 56Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.
Isus, înaintea Sinédriului
(Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24)
57Cei care l-au arestat#26,57 Lit.: „prins”. pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. 58Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.
59Arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, 60dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi 61și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”. 62Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”. 63Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
64Isus i-a răspuns:
„Tu ai zis. Ba vă spun:
«de acum îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta puterii
șivenind pe norii cerului»”.
65Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”.
67Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit#26,67 Verbul „hrapizo” este foarte rar în greaca biblică. Nu se referă la lovitura obișnuită cu interiorul palmei, ci cu dosul palmei, gest care are o semnificație de jignire profundă. După tradiția rabinică, cel care lovea cu dosul palmei era mult mai vinovat decât cel care lovea cu pumnul. Gravitatea jignirii este aici cu atât mai evidentă cu cât cei care lovesc sunt membrii Sinedriului, deci reprezentanții religioși ai Israèlului., 68spunând: „Profețește-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”.
Renegarea lui Petru
(Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)
69Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeánul”. 70Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”. 71Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”. 72Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. 73Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul #26,73 Lit.: „vorbirea” sau „modul de a vorbi”.tău te trădează#26,73 Lit.: „te face evident”.”. 74Atunci a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Și îndată a cântat cocoșul. 75Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar. #Ex 12,1-27 #20,18.19; 27,26 #Mc 15,15 #Lc 24,7.20 #In 19,16 #Lc 7,36-38 #Dt 15,11 #In 11,57 #Ex 21,32 #Zah 11,12 #Ex 12,14-20 #Ps 22,7.8. #16.18 #Is 53,9 #14,19; 15,36 #Mc 6,41; 8,6; Lc 9,16 #1Cor 10,16 #Ex 24,8 #Ier 31,31 #Zah 9,11 #Evr 9,20 #Zah 13,7 #Mt 26,56 #In 16,32 #26,69-75 #Mc 14,66-72 #Lc 22,56-62 #In 18,25-27 #In 11,6 #In 18,1 #17,1 #Mc 5,37; 14,33 #Lc 8,51; 9,28 #In 12,27 #Evr 5,7.8 #6,13 #Lc 11,4 #6,10 #2Cor 12,8 #In 12,23; 13,1; 17,1; 17,22 #Mc 9,31 #Lc 9,44; 24,7 #In 14,31 #In 18,26 #Gen 9,6 #Ap 13,10 #Lc 19,47; 21,37 #In 18,20 #Zah 13,7 #Mt 26,31 #In 16,32 #27,40 #27,12.14 #16,16.17 #Dan 7,13 #24,30 #Num 14,6 #2Sam 13,19 #Esd 9,3 #Iob 1,20; 2,12 #Ier 36,24 #Fap 14,14 #Lev 24,16 #In 19,7 #Is 53,5 #26,34 #Mc 14,30 #Lc 22,34 #In 13,38
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași