Matei 5
5
III. PREDICA DE PE MUNTE
Introducere
1Văzând mulțimile, [Isus] s-a urcat pe munte#5,1 După tradiție, este o colină din apropierea Cafàrnaumului, pe malul de nord al lacului Genezarèt, numită astăzi Karnhattín. Evanghelistul nu dă o indicație topografică, ci mai degrabă una teologică. și, după ce s-a așezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2Și, deschizându-și gura, îi învăța, zicând:
Fericirile
(Lc 6,20-23)
3„Fericiți cei săraci în duh#5,3 În contextul biblic, „sărac” este cel lipsit complet de mijloace materiale de subzistență, dar „în duh” recunoaște totala sa dependență de Dumnezeu.,
pentru că a lor
este împărăția cerurilor!
4Fericiți cei care plâng,
pentru că ei vor fi mângâiați!
5Fericiți cei blânzi,
pentru că ei vor moșteni pământul#5,5 Unele manuscrise inversează v. 4 cu v. 5.!
6Fericiți cei cărora le este foame
și sete de dreptate,
pentru că ei se vor sătura!
7Fericiți cei milostivi,
pentru că ei vor [afla] milostivire!
8Fericiți cei curați cu inima,
pentru că ei îl vor vedea
pe Dumnezeu!
9Fericiți făcătorii de pace,
pentru că ei vor fi numiți
fiii lui Dumnezeu!
10Fericiți cei persecutați
din cauza dreptății,
pentru că a lor
este împărăția cerurilor!
11Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, [mințind], vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci așa i-au persecutat pe profeții dinaintea voastră.
Sarea pământului și lumina lumii
(Mc 9,50; Lc 14,34-35)
13Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul#5,13 Lit.: „devine nebună”., cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. 14Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. 15Nici nu se aprinde o candelă#5,15 Până în sec. al V-lea î.C., în Orient era folosit opaițul din lut ars. După această perioadă, apare și opaițul din bronz, cu diferite decorații. În orice casă, oricât de săracă, se ținea candela mereu aprinsă pe candelabru, semn că acea casă era locuită, iar stingerea candelei echivala cu dezastrul. și se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pentru toți cei care sunt în casă. 16Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!
Isus și Legea
17Să nu socotiți că am venit să desființez Legea#5,17 La evrei, „Legea” era în sens strict Decalògul, iar în sens larg era Torà sau Pentateùhul (primele cinci cărți ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronòmul). După tradiția nescrisă a fariseilor și cărturarilor, Legea cuprindea 613 porunci. Pe lângă Legea lui Moise, după exil, s-a introdus legea orală cu o mulțime de prescripții considerate uneori mai importante decât însăși Torà. În evanghelii, Legea nu se confundă cu aceste prescripții orale care sunt numite „tradiții omenești”. sau Profeții! Nu am venit să desființez, ci să împlinesc. 18Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul și pământul, nicio iotă și nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19Așadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici și-i va învăța astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor. 20Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece#5,20 Lit.: „dacă nu va fi cu mult peste”. cu mult pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.
Învățătura despre mânie
21Ați auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!». Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat#5,21 Lit.: „vinovat pentru judecată”. la judecată. 22Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinédriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheènei#5,22 Legea lui Moise cere respectarea aproapelui, pedepsind în mod categoric pe cel care ar fi comis o vătămare corporală sau o crimă împotriva aproapelui (Num 35,16). Judecarea fiecărui caz era de competența bătrânilor cetății. Cazurile mai grele erau rezolvate (cf. Dt 17,8-13) de tribunalul districtual din cetățile mai mari. Ultima instanță era Sinedriul din Ierusalím, căruia îi reveneau, în special, cazurile în care acuzatul ar fi fost un mare preot. Deși Legea lui Moise nu prevedea în mod explicit pedepse pentru insultarea aproapelui, tradiția rabinică avertiza împotriva izbucnirilor mânioase și a insultelor: „Cine zice aproapelui său: «sclavule!» trebuie să fie alungat; cine îi zice «bastardule!» să primească patruzeci de lovituri; cine îi zice «păgânule!» să fie ucis!” (Talmùd). La fel spunea rabbí Ionatàn: „Cine se mânie este stăpânit de toate puterile Gheènei”. În învățătura lui Isus, Legea veche nu este nici desființată, nici modificată. El consideră că mânia și insulta trebuie evitate cu aceeași grijă ca și crima. „Focul Gheènei” este o expresie legată de amintirea jertfelor abominabile de copii în cinstea zeului Molòh, practicate pe timpul lui Manàse și Ahàz (2Rg 23,10; 16,3 și 21,6) în valea numită „Ghe-Ben Hinnòm”, adică „Valea Fiilor lui Hinnòm” sau, metaforic, „Valea Suspinului”. Din dispreț, evreii au transformat-o într-un loc unde se aruncau gunoaiele și cadavrele condamnaților la moarte pentru a fi arse.. 23Așadar, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă acolo darul tău, în fața altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău și apoi, venind, oferă-ți darul!
25Pune-te de acord cu dușmanul tău repede, cât timp mai ești cu el pe drum, ca nu cumva dușmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului#5,25 Lit.: „slujitorului”. și să fii aruncat în închisoare! 26Adevăr îți spun, nu vei ieși de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban#5,26 Lit.: „ultimul quadrant” – monedă romană din bronz, a patra parte dintr-un assariòn sau 1/64 dintr-un dinàr..
Despre dorințele rele și adulter
27Ați auzit că s-a spus: «Să nu comiți adulter!». 28Eu însă vă spun că oricine privește o femeie dorind-o#5,28 Lit.: „pentru a o dori”. a și comis adulter cu ea în inima lui. 29Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ți fie aruncat în Gheénă tot trupul#5,29 Lit.: „îți este de folos să piară unul dintre membrele tale și tot trupul tău să fie aruncat în Gheènă”.! 30Și dacă mâna dreaptă#5,30 În literatura rabinică, mâna dreaptă este considerată mai activă și deci mai importantă. Pentru a se păstra o estetică literară, se vorbește și de ochiul drept. te scandalizează, taie-o și arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale decât tot trupul tău să ajungă în Gheénă!
Despre divorț
(Mt 19,9; Mc 10,11-12; Lc 16,18)
31S-a spus: «Dacă cineva își lasă femeia, să-i dea act de despărțire!». 32Eu însă vă spun: oricine își lasă femeia, în afară de caz de desfrânare#5,32 Expresia este interpretată în trei moduri: 1) „orice lucru rușinos”, după Dt 24,1 în LXX, pe care se bazează practica rabinică. În cazul acesta, expresia ar permite divorțul pentru motive destul de ușoare; 2) „adulter”, adică infidelitatea soției față de soț, dar termenii folosiți de Matei sunt diferiți: „pornéia” = „desfrânare”, iar „moihéia” = „adulter”. În cazul în care se dă termenului „pornéia”, sensul de „adulter” ar fi o contradicție în termeni: fiind deja adulteră, femeia nu este expusă adulterului. De fapt, o femeie prinsă în adulter trebuia ucisă cu pietre (Lev 20,10; Dt 23,22; In 8,5); 3) „conviețuire ilegală”, conform legislației din Lev 18,6-18 și Fap 15,28-29. Isus interzice orice despărțire, cu excepția unei conviețuiri ilegale sau împotriva naturii (1Cor 7)., o face să comită adulter și oricine se căsătorește cu una lăsată comite adulter.
Despre jurământ
33Din nou ați auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ții#5,33 Lit.: „să plătești”.jurămintele făcute înaintea Domnului!». 34Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalím, pentru că este cetatea marelui rege. 36Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poți face niciun fir de păr alb sau negru. 37Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu! Ceea ce este în plus față de acestea este de la Cel Rău.
Despre răzbunare
(Lc 6,29-30)
38Ați auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte#5,38 Legea Taliònului, cunoscută și la babilonieni (Codul lui Hammuràpi – sec. al XVIII-lea î.C.), este prezentată în Ex 21,23-25; Lev 24,19-20; Dt 19,21. Cazurile se referă la: acte de violență împotriva unei persoane, daune materiale și morale. Principiul pe care se bazează această lege este echivalarea exactă între vină și pedeapsă, temperând setea de răzbunare, care altfel ar fi fost nelimitată. Isus nu vrea să intre în disputa cazuistică a rabinilor, ci vrea să imprime discipolilor săi renunțarea la dreptul propriu din dragoste față de aproapele și evanghelie.!». 39Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău;#5,39 Sensul expresiei este: nu răspundeți celui rău cu o faptă asemănătoare, violență pentru violență, daună pentru daună, nici măcar pe cale legală (Legea Taliònului), ci fiți gata să treceți peste nedreptatea sau jignirea ce vi s-a făcut, renunțând la orice despăgubire, fie la aceea în bani, fie la aceea mai crudă, de a-l vedea pe cel vinovat suferind aceeași pagubă. ba mai mult, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt! 40Celui care vrea să te judece și să-ți ia tunica, lasă-i și mantia#5,40 Lit.: „îmbrăcămintea”. „Mantia” era pentru orientali o haină din stofă care se purta pe umeri în sezonul ploios și rece; era folosită de lumea săracă și ca învelitoare în timpul nopții. Pentru aceasta, Legea prevedea ca cel care a luat drept garanție mantia unui datornic sărac să o restituie înainte de lăsarea serii (Ex 22, 26-27; Dt 24,10-13). „Tunica” era o haină cu mâneci lungi (pentru femei) sau scurte (pentru bărbați), ajungând până la gleznă. De obicei era de culoare albă, se îmbrăca direct pe piele și se lega la mijloc cu o centură., 41iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie [de pași], mergi cu el două [mii]! 42Celui care îți cere dă-i și celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele!
Iubirea față de dușmani
(Lc 6,27-28.32-36)
43Ați auzit că s-a spus: «Să-l iubești pe aproapele tăuși să-l urăști pe dușmanul tău!». 44Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, 45ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți! 46Căci, dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? 47Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și păgânii? 48Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit! #Ps 37,11 #18,33 #Iac 2,13 #Ps 24,4 #Evr 12,14 #Iac 3,18 #1Pt 3,14 #10,22 #1Pt 4,14 #2Cr 36,16; Fap 7,52 #Evr 11,32-38 #Iac 5,10 #In 8,12; 9,5 #Fil 2,15 #Mc 4,21 #Lc 8,16; 11,33 #Ef 5,8.9 #1Pt 2,12 #3,15 #Rom 3,31 #Lc 16,17; 21,33 #Iac 2,10 #Ex 20,13 #Dt 5,17 #Mt 19,18 #Mc 10,19 #Lc 18,20 #Rom 13,9 #Iac 2,11 #1In 3,15 #18,34-35 #Ex 20,14 #Dt 5,18 #Mt 19,18 #Mc 10,19 #Lc 18,20 #Rom 13,9 #Iac 2,11 #18,8-9 #Mc 9,43-47 #Dt 24,1 #19,7; Mc 10,4 #Lev 19,12 #Num 20,3 #Dt 23,22-24 #Iac 5,12 #Is 66,1 #Mt 23,22 #Fap 7,49 #Ps 48,2 #2Cor 1,17-20 #Ex 21,24 #Lev 24,20 #Dt 19,21 #In 18,22 #1Cor 6,7 #Lev 19,18 #Mt 19,19; 22,39 #Mc 12,31 #Lc 10,27 #Rom 13,9 #Gal 5,14 #Iac 2,8 #Ex 23,4-5 #Prov 25,21 #Rom 12,20 #Lc 23,34 #Fap 7,60 #Rom 12,14 #1Cor 4,12 #Ef 5,1
Selectat acum:
Matei 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Matei 5
5
III. PREDICA DE PE MUNTE
Introducere
1Văzând mulțimile, [Isus] s-a urcat pe munte#5,1 După tradiție, este o colină din apropierea Cafàrnaumului, pe malul de nord al lacului Genezarèt, numită astăzi Karnhattín. Evanghelistul nu dă o indicație topografică, ci mai degrabă una teologică. și, după ce s-a așezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2Și, deschizându-și gura, îi învăța, zicând:
Fericirile
(Lc 6,20-23)
3„Fericiți cei săraci în duh#5,3 În contextul biblic, „sărac” este cel lipsit complet de mijloace materiale de subzistență, dar „în duh” recunoaște totala sa dependență de Dumnezeu.,
pentru că a lor
este împărăția cerurilor!
4Fericiți cei care plâng,
pentru că ei vor fi mângâiați!
5Fericiți cei blânzi,
pentru că ei vor moșteni pământul#5,5 Unele manuscrise inversează v. 4 cu v. 5.!
6Fericiți cei cărora le este foame
și sete de dreptate,
pentru că ei se vor sătura!
7Fericiți cei milostivi,
pentru că ei vor [afla] milostivire!
8Fericiți cei curați cu inima,
pentru că ei îl vor vedea
pe Dumnezeu!
9Fericiți făcătorii de pace,
pentru că ei vor fi numiți
fiii lui Dumnezeu!
10Fericiți cei persecutați
din cauza dreptății,
pentru că a lor
este împărăția cerurilor!
11Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, [mințind], vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri! Căci așa i-au persecutat pe profeții dinaintea voastră.
Sarea pământului și lumina lumii
(Mc 9,50; Lc 14,34-35)
13Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul#5,13 Lit.: „devine nebună”., cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. 14Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. 15Nici nu se aprinde o candelă#5,15 Până în sec. al V-lea î.C., în Orient era folosit opaițul din lut ars. După această perioadă, apare și opaițul din bronz, cu diferite decorații. În orice casă, oricât de săracă, se ținea candela mereu aprinsă pe candelabru, semn că acea casă era locuită, iar stingerea candelei echivala cu dezastrul. și se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pentru toți cei care sunt în casă. 16Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!
Isus și Legea
17Să nu socotiți că am venit să desființez Legea#5,17 La evrei, „Legea” era în sens strict Decalògul, iar în sens larg era Torà sau Pentateùhul (primele cinci cărți ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronòmul). După tradiția nescrisă a fariseilor și cărturarilor, Legea cuprindea 613 porunci. Pe lângă Legea lui Moise, după exil, s-a introdus legea orală cu o mulțime de prescripții considerate uneori mai importante decât însăși Torà. În evanghelii, Legea nu se confundă cu aceste prescripții orale care sunt numite „tradiții omenești”. sau Profeții! Nu am venit să desființez, ci să împlinesc. 18Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul și pământul, nicio iotă și nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19Așadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici și-i va învăța astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor. 20Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece#5,20 Lit.: „dacă nu va fi cu mult peste”. cu mult pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor.
Învățătura despre mânie
21Ați auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!». Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat#5,21 Lit.: „vinovat pentru judecată”. la judecată. 22Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinédriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheènei#5,22 Legea lui Moise cere respectarea aproapelui, pedepsind în mod categoric pe cel care ar fi comis o vătămare corporală sau o crimă împotriva aproapelui (Num 35,16). Judecarea fiecărui caz era de competența bătrânilor cetății. Cazurile mai grele erau rezolvate (cf. Dt 17,8-13) de tribunalul districtual din cetățile mai mari. Ultima instanță era Sinedriul din Ierusalím, căruia îi reveneau, în special, cazurile în care acuzatul ar fi fost un mare preot. Deși Legea lui Moise nu prevedea în mod explicit pedepse pentru insultarea aproapelui, tradiția rabinică avertiza împotriva izbucnirilor mânioase și a insultelor: „Cine zice aproapelui său: «sclavule!» trebuie să fie alungat; cine îi zice «bastardule!» să primească patruzeci de lovituri; cine îi zice «păgânule!» să fie ucis!” (Talmùd). La fel spunea rabbí Ionatàn: „Cine se mânie este stăpânit de toate puterile Gheènei”. În învățătura lui Isus, Legea veche nu este nici desființată, nici modificată. El consideră că mânia și insulta trebuie evitate cu aceeași grijă ca și crima. „Focul Gheènei” este o expresie legată de amintirea jertfelor abominabile de copii în cinstea zeului Molòh, practicate pe timpul lui Manàse și Ahàz (2Rg 23,10; 16,3 și 21,6) în valea numită „Ghe-Ben Hinnòm”, adică „Valea Fiilor lui Hinnòm” sau, metaforic, „Valea Suspinului”. Din dispreț, evreii au transformat-o într-un loc unde se aruncau gunoaiele și cadavrele condamnaților la moarte pentru a fi arse.. 23Așadar, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă acolo darul tău, în fața altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău și apoi, venind, oferă-ți darul!
25Pune-te de acord cu dușmanul tău repede, cât timp mai ești cu el pe drum, ca nu cumva dușmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului#5,25 Lit.: „slujitorului”. și să fii aruncat în închisoare! 26Adevăr îți spun, nu vei ieși de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban#5,26 Lit.: „ultimul quadrant” – monedă romană din bronz, a patra parte dintr-un assariòn sau 1/64 dintr-un dinàr..
Despre dorințele rele și adulter
27Ați auzit că s-a spus: «Să nu comiți adulter!». 28Eu însă vă spun că oricine privește o femeie dorind-o#5,28 Lit.: „pentru a o dori”. a și comis adulter cu ea în inima lui. 29Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ți fie aruncat în Gheénă tot trupul#5,29 Lit.: „îți este de folos să piară unul dintre membrele tale și tot trupul tău să fie aruncat în Gheènă”.! 30Și dacă mâna dreaptă#5,30 În literatura rabinică, mâna dreaptă este considerată mai activă și deci mai importantă. Pentru a se păstra o estetică literară, se vorbește și de ochiul drept. te scandalizează, taie-o și arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale decât tot trupul tău să ajungă în Gheénă!
Despre divorț
(Mt 19,9; Mc 10,11-12; Lc 16,18)
31S-a spus: «Dacă cineva își lasă femeia, să-i dea act de despărțire!». 32Eu însă vă spun: oricine își lasă femeia, în afară de caz de desfrânare#5,32 Expresia este interpretată în trei moduri: 1) „orice lucru rușinos”, după Dt 24,1 în LXX, pe care se bazează practica rabinică. În cazul acesta, expresia ar permite divorțul pentru motive destul de ușoare; 2) „adulter”, adică infidelitatea soției față de soț, dar termenii folosiți de Matei sunt diferiți: „pornéia” = „desfrânare”, iar „moihéia” = „adulter”. În cazul în care se dă termenului „pornéia”, sensul de „adulter” ar fi o contradicție în termeni: fiind deja adulteră, femeia nu este expusă adulterului. De fapt, o femeie prinsă în adulter trebuia ucisă cu pietre (Lev 20,10; Dt 23,22; In 8,5); 3) „conviețuire ilegală”, conform legislației din Lev 18,6-18 și Fap 15,28-29. Isus interzice orice despărțire, cu excepția unei conviețuiri ilegale sau împotriva naturii (1Cor 7)., o face să comită adulter și oricine se căsătorește cu una lăsată comite adulter.
Despre jurământ
33Din nou ați auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ții#5,33 Lit.: „să plătești”.jurămintele făcute înaintea Domnului!». 34Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalím, pentru că este cetatea marelui rege. 36Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poți face niciun fir de păr alb sau negru. 37Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu! Ceea ce este în plus față de acestea este de la Cel Rău.
Despre răzbunare
(Lc 6,29-30)
38Ați auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte#5,38 Legea Taliònului, cunoscută și la babilonieni (Codul lui Hammuràpi – sec. al XVIII-lea î.C.), este prezentată în Ex 21,23-25; Lev 24,19-20; Dt 19,21. Cazurile se referă la: acte de violență împotriva unei persoane, daune materiale și morale. Principiul pe care se bazează această lege este echivalarea exactă între vină și pedeapsă, temperând setea de răzbunare, care altfel ar fi fost nelimitată. Isus nu vrea să intre în disputa cazuistică a rabinilor, ci vrea să imprime discipolilor săi renunțarea la dreptul propriu din dragoste față de aproapele și evanghelie.!». 39Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău;#5,39 Sensul expresiei este: nu răspundeți celui rău cu o faptă asemănătoare, violență pentru violență, daună pentru daună, nici măcar pe cale legală (Legea Taliònului), ci fiți gata să treceți peste nedreptatea sau jignirea ce vi s-a făcut, renunțând la orice despăgubire, fie la aceea în bani, fie la aceea mai crudă, de a-l vedea pe cel vinovat suferind aceeași pagubă. ba mai mult, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt! 40Celui care vrea să te judece și să-ți ia tunica, lasă-i și mantia#5,40 Lit.: „îmbrăcămintea”. „Mantia” era pentru orientali o haină din stofă care se purta pe umeri în sezonul ploios și rece; era folosită de lumea săracă și ca învelitoare în timpul nopții. Pentru aceasta, Legea prevedea ca cel care a luat drept garanție mantia unui datornic sărac să o restituie înainte de lăsarea serii (Ex 22, 26-27; Dt 24,10-13). „Tunica” era o haină cu mâneci lungi (pentru femei) sau scurte (pentru bărbați), ajungând până la gleznă. De obicei era de culoare albă, se îmbrăca direct pe piele și se lega la mijloc cu o centură., 41iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie [de pași], mergi cu el două [mii]! 42Celui care îți cere dă-i și celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele!
Iubirea față de dușmani
(Lc 6,27-28.32-36)
43Ați auzit că s-a spus: «Să-l iubești pe aproapele tăuși să-l urăști pe dușmanul tău!». 44Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, 45ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți! 46Căci, dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? 47Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și păgânii? 48Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit! #Ps 37,11 #18,33 #Iac 2,13 #Ps 24,4 #Evr 12,14 #Iac 3,18 #1Pt 3,14 #10,22 #1Pt 4,14 #2Cr 36,16; Fap 7,52 #Evr 11,32-38 #Iac 5,10 #In 8,12; 9,5 #Fil 2,15 #Mc 4,21 #Lc 8,16; 11,33 #Ef 5,8.9 #1Pt 2,12 #3,15 #Rom 3,31 #Lc 16,17; 21,33 #Iac 2,10 #Ex 20,13 #Dt 5,17 #Mt 19,18 #Mc 10,19 #Lc 18,20 #Rom 13,9 #Iac 2,11 #1In 3,15 #18,34-35 #Ex 20,14 #Dt 5,18 #Mt 19,18 #Mc 10,19 #Lc 18,20 #Rom 13,9 #Iac 2,11 #18,8-9 #Mc 9,43-47 #Dt 24,1 #19,7; Mc 10,4 #Lev 19,12 #Num 20,3 #Dt 23,22-24 #Iac 5,12 #Is 66,1 #Mt 23,22 #Fap 7,49 #Ps 48,2 #2Cor 1,17-20 #Ex 21,24 #Lev 24,20 #Dt 19,21 #In 18,22 #1Cor 6,7 #Lev 19,18 #Mt 19,19; 22,39 #Mc 12,31 #Lc 10,27 #Rom 13,9 #Gal 5,14 #Iac 2,8 #Ex 23,4-5 #Prov 25,21 #Rom 12,20 #Lc 23,34 #Fap 7,60 #Rom 12,14 #1Cor 4,12 #Ef 5,1
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași