Miheia 6
6
III. UN NOU PROCES AL LUI ISRAÉL
Domnul intentează proces poporului său
1Ascultați ceea ce Domnul spune:
„Ridică-te și ceartă-te cu munții#6,1 Munții, locuri prin excelență ale întâlnirii lui Dumnezeu cu poporul său (Sinài, Nebò, Ebàl, Garizím, Siòn, Carmèl etc.) și martori incontestabili, sunt deseori personificați (cf. Gen 49,26; 2Sam 1,21; Ez 35–36; Ps 68,16-17 etc.). Expresia „ceartă-te cu munții”, după traducerea greacă, ar putea să însemne și „înaintea munților”. În acest caz, munții ar fi prezentați ca martori. Dacă se confruntă Mih 6,1 cu Mih 1,2-4, s-ar părea că munții sunt considerați martori calificați într-un proces solemn al Domnului cu poporul său.
și să asculte colinele glasul tău!”.
2Ascultați, munți, cearta Domnului
și voi, temelii veșnice ale pământului!
Pentru că Domnul are un proces
împotriva poporului său#6,2 Cel care a introdus cauza este Yhwh. Dar, în proces, el și poporul sunt cele două părți, în timp ce profetul este judecător delegat de Domnul.,
vrea să-l certe pe Israél.
3„Poporul meu, ce ți-am făcut
și cu ce te-am obosit?#6,3 Verbul ebraic folosit aici conține ideea de calamitate, care se presupune că s-ar fi abătut asupra poporului din vina lui Yhwh (cf. Is 7,13; Iob 16,7). S-ar putea înțelege o aluzie la plăgile pe care Dumnezeu le-a trimis împotriva egiptenilor, cruțându-i însă pe evrei (cf. Ex 7,14–13,29).
Răspunde-mi!
4Căci te-am făcut să ieși#6,4 Lit.: „să urci”. Ieșirea din Egipt este descrisă în mod obișnuit ca o urcare spre Palestína (cf. Gen 44,24; 45,9; 50,6; Ex 1,10; Num 13,17).
din țara Egiptului,
te-am răscumpărat#6,4 Termenul ebraic este unul tehnic, din sfera comerțului, și include ideea de „a obține ceva plătind un preț”. din casa sclavilor;
i-am trimis înaintea ta pe Moise#6,4 Textul se referă cu siguranță la Ex 4,14.27-30; 15,20, dar, în general, este evocată toată activitatea pe care Moise a desfășurat-o, din însărcinarea divină, în favoarea lui Israèl. Figura lui Moise nu este citată prea des de profeți (cf. Is 63,11-12; Ier 15,1; Mal 3,22).,
pe Áaron și pe Míriam#6,4 Aceste două personaje nu sunt menționate nicăieri în afară de texte din Pentateuh..
5Poporul meu, amintește-ți ce plănuia Bálac#6,5 Episodul amintește de proiectul lui Balac de a face rău poporului lui Israèl, atunci când a ajuns la intrarea în Țara Promisă, prin intervenția puterii magice a lui Balaam (cf. Num 22–24)., regele din Moáb,
și ce i-a răspuns Balaám, fiul lui Beór,
de la Șitím până la Ghilgál#6,5 Această descriere nu corespunde cu cea din Num 22–24, care plasează întâmplarea cu Balac la est de Iordan, în stepele Moàbului (cf. Num 22,1), în timp ce drumul de la Șitím la Ghilgàl evocă faptele întâmplate după trecerea Iordanului (cf. Ios 3–5).,
ca să cunoști [faptele de] dreptate
ale Domnului!
6Cu ce voi veni
în întâmpinarea Domnului
și cu ce mă voi pleca înaintea
Dumnezeului celui Preaînalt?
Oare voi veni înaintea lui cu arderi de tot#6,6 Este forma desăvărșită a sacrificiilor din ritualul ebraic (cf. Lev 1,3-17), întrucât victima era oferită în întregime Domnului. și cu viței de un an#6,6 Printre victimele pentru sacrificii, erau cele mai prețioase (Lev 9,3; 22,27).?
7Oare îi plac Domnului miile de berbeci#6,7 Liturgia Torei dăduse deja răspuns la această întrebare (cf. Is 1,11; Am 5,21; Ps 50,8-9).
și zecile de mii de râuri
de untdelemn#6,7 La sacrificiile propriu-zise, era obligația de a adăuga libații de untdelemn de măsline (cf. Ex 27,20; 31,40; 1Rg 5,25). Legislația levitică nu mai ține cont de această prescriere (cf. Lev 2).?
Îl voi da eu pe întâiul meu
născut#6,7 Sacrificiul uman a fost interzis în Israèl din timpurile cele mai vechi (cf. Gen 22; Dt 12,31; Lev 18,21). Această mentalitate s-a modificat prin introducerea legii răscumpărării, prin oferirea primilor născuți de la animale (cf. Gen 22; Ex 34,19). Totuși, acest obicei barbar nu a putut fi extirpat niciodată. Astfel, în timpul judecătorilor, Iefte a oferit-o drept sacrificiu pe fiica sa (cf. Jud 11,29-40). În timpul regelui Ahàb (874-853 î.C.), un oarecare Hièl din Bètel l-a oferit ca sacrificiu pe întâiul său născut ( 1Rg 16,34). Și Ahàz, regele lui Iùda (736-711 î.C.), a făcut același lucru (cf. 2Rg 16,3), imitat apoi de nelegiuitul Manàse (687-642 î.C.; cf. 2Rg 21,6; cf. și Ier 7,31; Ez 20,26). pentru nelegiuirea mea,
pe rodul pântecelui meu,
pentru păcatul sufletului meu?
8Ți s-a făcut cunoscut, omule, ce este bine
și ceea ce caută Domnul de la tine#6,8 Așa cum arată verbul ebraic, este răspunsul pe care Dumnezeu îl cere de la fiecare om ca o obligație morală ce îl leagă în mod individual de observarea practică și concretă a voinței lui Dumnezeu.:
nimic altceva decât
să împlinești judecata#6,8 Adică a da fiecăruia ce este al său, fie că este vorba despre membrii aceleiași societăți, fie că este vorba de autorități în raport cu supușii (cf. Mih 3,1.9; Am 5,7.15.24; 6,12).,
să iubești îndurarea#6,8 Adaugă la practicarea dreptății dispoziția inimii care face din mai mulți indivizi o familie de frați (cf. Os 4,1; 6,6). Porunca își are fundamentul în a doua parte a Decalègului (cf. Ex 20,12-17; Dt 5,16-21). și să umbli
în umilință cu Dumnezeul tău#6,8 „A umbla” face referință la conduita vieții. Adăugând „cu Dumnezeul tău”, se specifică faptul că omul trebuie să meargă alături, în companie cu Dumnezeu. Însă acest lucru, omul trebuie să-l realizeze în umilință, ceea ce implică supunerea față de Dumnezeu (cf. Prov 11,2) și a se opune orgoliului, cauza principală a tuturor vinovățiilor lui Israèl (cf. Is 2,11-12; 9,9; Os 5,5; 7,10; Am 6,8; 8,7 etc.)..
Împotriva celor care înșală în cetate
9Glasul Domnului#6,9 Expresia nu este obișnuită, la fel ca și „cuvântul Domnului”; pare să facă aluzie la un fel de teofanie care se manifestă prin mișcarea aerului și prin vânt (cf. 1Rg 19,12-13). strigă către cetate
și [cel care are înțelepciune]
se teme de numele tău.
Ascultați, triburi! Cine a fixat?#6,9 Ultima parte a versetului este obscură. Ultimul cuvânt are un sufix feminin care, după unii, ar face referință la substantivul „cetate”, prezent în prima parte a versetului. De aceea, LXX are: „cine va pune în ordine cetatea?”. Dar același verset poate face foarte ușor referință la termenul care a fost tradus prin „înțelepciune”, și acesta fiind tot de genul feminin, iar traducerea ar putea fi: „cine va stabili [înțelepciunea]?”.
10Mai este vreun om în casa nelegiuită, printre vistieriile nelegiuirii
și efele micșorate și blestemate?
11Voi putea fi curat
cu balanțele nelegiuirii
și cu sacul cu pietre înșelătoare?
12Bogații lor s-au umplut de violență
și locuitorii lui vorbesc minciuni
și limba gurii lor este înșelătoare.
13Și eu te voi lovi până te vei îmbolnăvi,
te voi devasta pentru păcatele tale.
14Tu vei mânca, dar nu te vei sătura
și foamete#6,14 Termenul ebraic nu se întâlnește decât aici, iar semnificația lui nu este elucidată pe deplin de exegeți. va fi în tine.
Vei pune deoparte, dar nu vei salva,
și ceea ce vei salva voi da sabiei.
15Vei semăna, dar nu vei secera,
vei zdrobi măsline,
dar nu te vei unge cu untdelemn,
vei face must, dar nu vei bea vin.
16Sunt observate hotărârile lui Omrí
și toate faptele casei lui Aháb#6,16 Eficacitatea învățăturii profetice se sprijină pe exemplul istoriei. Este reevocată istoria domniei lui Òmri (885-874 î.C.) și a fiului și succesorului său, Ahàb (874-853 î.C.). Aceștia au fost primii mari suverani din Regatul de Nord, dar profeții nu i-au văzut într-o lumină pozitivă. Òmri, fondatorul Samaríei, capitala regatului (cf. 1Rg 16,23-27), este considerat de Mihèia ca primul responsabil al marilor calamități căzute asupra poporului lui Israèl (cf. Mih 1,5-7). Ahàb este renumit în special pentru gravele contraste pe care le-a avut cu profetul Ilie (cf. 1Rg 17–22). Casa lui Ahàb trebuie înțeleasă în sens de întreaga dinastie care s-a stins cu succesorul său, Ahàzia (853-852 î.C.; cf. 1Rg 22,52–2Rg 9,29).;
umblați după planurile lor,
așa încât te voi da să fii o ruină
și pe locuitorii tăi, pentru a fi scuipați.
Veți purta ocara poporului meu. #1,2; Dt 32,1; Is 1,2 #Is 3,13; Ps 50,6 #Os 4,1 #Ios 24,2-13 #Is 43,22-23 #Ex 20,2 #Ex 34,20 #Dt 10,12 #Is 1,17; Os 2,21; Am 5,24 #Mt 23,23 #Am 8,5 #Os 12,8 #Lev 19,35; Dt 25,13-16; Prov 20,10 #Dt 28,30-33: #Os 4,10 #1Rg 21,25-26
Selectat acum:
Miheia 6: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Miheia 6
6
III. UN NOU PROCES AL LUI ISRAÉL
Domnul intentează proces poporului său
1Ascultați ceea ce Domnul spune:
„Ridică-te și ceartă-te cu munții#6,1 Munții, locuri prin excelență ale întâlnirii lui Dumnezeu cu poporul său (Sinài, Nebò, Ebàl, Garizím, Siòn, Carmèl etc.) și martori incontestabili, sunt deseori personificați (cf. Gen 49,26; 2Sam 1,21; Ez 35–36; Ps 68,16-17 etc.). Expresia „ceartă-te cu munții”, după traducerea greacă, ar putea să însemne și „înaintea munților”. În acest caz, munții ar fi prezentați ca martori. Dacă se confruntă Mih 6,1 cu Mih 1,2-4, s-ar părea că munții sunt considerați martori calificați într-un proces solemn al Domnului cu poporul său.
și să asculte colinele glasul tău!”.
2Ascultați, munți, cearta Domnului
și voi, temelii veșnice ale pământului!
Pentru că Domnul are un proces
împotriva poporului său#6,2 Cel care a introdus cauza este Yhwh. Dar, în proces, el și poporul sunt cele două părți, în timp ce profetul este judecător delegat de Domnul.,
vrea să-l certe pe Israél.
3„Poporul meu, ce ți-am făcut
și cu ce te-am obosit?#6,3 Verbul ebraic folosit aici conține ideea de calamitate, care se presupune că s-ar fi abătut asupra poporului din vina lui Yhwh (cf. Is 7,13; Iob 16,7). S-ar putea înțelege o aluzie la plăgile pe care Dumnezeu le-a trimis împotriva egiptenilor, cruțându-i însă pe evrei (cf. Ex 7,14–13,29).
Răspunde-mi!
4Căci te-am făcut să ieși#6,4 Lit.: „să urci”. Ieșirea din Egipt este descrisă în mod obișnuit ca o urcare spre Palestína (cf. Gen 44,24; 45,9; 50,6; Ex 1,10; Num 13,17).
din țara Egiptului,
te-am răscumpărat#6,4 Termenul ebraic este unul tehnic, din sfera comerțului, și include ideea de „a obține ceva plătind un preț”. din casa sclavilor;
i-am trimis înaintea ta pe Moise#6,4 Textul se referă cu siguranță la Ex 4,14.27-30; 15,20, dar, în general, este evocată toată activitatea pe care Moise a desfășurat-o, din însărcinarea divină, în favoarea lui Israèl. Figura lui Moise nu este citată prea des de profeți (cf. Is 63,11-12; Ier 15,1; Mal 3,22).,
pe Áaron și pe Míriam#6,4 Aceste două personaje nu sunt menționate nicăieri în afară de texte din Pentateuh..
5Poporul meu, amintește-ți ce plănuia Bálac#6,5 Episodul amintește de proiectul lui Balac de a face rău poporului lui Israèl, atunci când a ajuns la intrarea în Țara Promisă, prin intervenția puterii magice a lui Balaam (cf. Num 22–24)., regele din Moáb,
și ce i-a răspuns Balaám, fiul lui Beór,
de la Șitím până la Ghilgál#6,5 Această descriere nu corespunde cu cea din Num 22–24, care plasează întâmplarea cu Balac la est de Iordan, în stepele Moàbului (cf. Num 22,1), în timp ce drumul de la Șitím la Ghilgàl evocă faptele întâmplate după trecerea Iordanului (cf. Ios 3–5).,
ca să cunoști [faptele de] dreptate
ale Domnului!
6Cu ce voi veni
în întâmpinarea Domnului
și cu ce mă voi pleca înaintea
Dumnezeului celui Preaînalt?
Oare voi veni înaintea lui cu arderi de tot#6,6 Este forma desăvărșită a sacrificiilor din ritualul ebraic (cf. Lev 1,3-17), întrucât victima era oferită în întregime Domnului. și cu viței de un an#6,6 Printre victimele pentru sacrificii, erau cele mai prețioase (Lev 9,3; 22,27).?
7Oare îi plac Domnului miile de berbeci#6,7 Liturgia Torei dăduse deja răspuns la această întrebare (cf. Is 1,11; Am 5,21; Ps 50,8-9).
și zecile de mii de râuri
de untdelemn#6,7 La sacrificiile propriu-zise, era obligația de a adăuga libații de untdelemn de măsline (cf. Ex 27,20; 31,40; 1Rg 5,25). Legislația levitică nu mai ține cont de această prescriere (cf. Lev 2).?
Îl voi da eu pe întâiul meu
născut#6,7 Sacrificiul uman a fost interzis în Israèl din timpurile cele mai vechi (cf. Gen 22; Dt 12,31; Lev 18,21). Această mentalitate s-a modificat prin introducerea legii răscumpărării, prin oferirea primilor născuți de la animale (cf. Gen 22; Ex 34,19). Totuși, acest obicei barbar nu a putut fi extirpat niciodată. Astfel, în timpul judecătorilor, Iefte a oferit-o drept sacrificiu pe fiica sa (cf. Jud 11,29-40). În timpul regelui Ahàb (874-853 î.C.), un oarecare Hièl din Bètel l-a oferit ca sacrificiu pe întâiul său născut ( 1Rg 16,34). Și Ahàz, regele lui Iùda (736-711 î.C.), a făcut același lucru (cf. 2Rg 16,3), imitat apoi de nelegiuitul Manàse (687-642 î.C.; cf. 2Rg 21,6; cf. și Ier 7,31; Ez 20,26). pentru nelegiuirea mea,
pe rodul pântecelui meu,
pentru păcatul sufletului meu?
8Ți s-a făcut cunoscut, omule, ce este bine
și ceea ce caută Domnul de la tine#6,8 Așa cum arată verbul ebraic, este răspunsul pe care Dumnezeu îl cere de la fiecare om ca o obligație morală ce îl leagă în mod individual de observarea practică și concretă a voinței lui Dumnezeu.:
nimic altceva decât
să împlinești judecata#6,8 Adică a da fiecăruia ce este al său, fie că este vorba despre membrii aceleiași societăți, fie că este vorba de autorități în raport cu supușii (cf. Mih 3,1.9; Am 5,7.15.24; 6,12).,
să iubești îndurarea#6,8 Adaugă la practicarea dreptății dispoziția inimii care face din mai mulți indivizi o familie de frați (cf. Os 4,1; 6,6). Porunca își are fundamentul în a doua parte a Decalègului (cf. Ex 20,12-17; Dt 5,16-21). și să umbli
în umilință cu Dumnezeul tău#6,8 „A umbla” face referință la conduita vieții. Adăugând „cu Dumnezeul tău”, se specifică faptul că omul trebuie să meargă alături, în companie cu Dumnezeu. Însă acest lucru, omul trebuie să-l realizeze în umilință, ceea ce implică supunerea față de Dumnezeu (cf. Prov 11,2) și a se opune orgoliului, cauza principală a tuturor vinovățiilor lui Israèl (cf. Is 2,11-12; 9,9; Os 5,5; 7,10; Am 6,8; 8,7 etc.)..
Împotriva celor care înșală în cetate
9Glasul Domnului#6,9 Expresia nu este obișnuită, la fel ca și „cuvântul Domnului”; pare să facă aluzie la un fel de teofanie care se manifestă prin mișcarea aerului și prin vânt (cf. 1Rg 19,12-13). strigă către cetate
și [cel care are înțelepciune]
se teme de numele tău.
Ascultați, triburi! Cine a fixat?#6,9 Ultima parte a versetului este obscură. Ultimul cuvânt are un sufix feminin care, după unii, ar face referință la substantivul „cetate”, prezent în prima parte a versetului. De aceea, LXX are: „cine va pune în ordine cetatea?”. Dar același verset poate face foarte ușor referință la termenul care a fost tradus prin „înțelepciune”, și acesta fiind tot de genul feminin, iar traducerea ar putea fi: „cine va stabili [înțelepciunea]?”.
10Mai este vreun om în casa nelegiuită, printre vistieriile nelegiuirii
și efele micșorate și blestemate?
11Voi putea fi curat
cu balanțele nelegiuirii
și cu sacul cu pietre înșelătoare?
12Bogații lor s-au umplut de violență
și locuitorii lui vorbesc minciuni
și limba gurii lor este înșelătoare.
13Și eu te voi lovi până te vei îmbolnăvi,
te voi devasta pentru păcatele tale.
14Tu vei mânca, dar nu te vei sătura
și foamete#6,14 Termenul ebraic nu se întâlnește decât aici, iar semnificația lui nu este elucidată pe deplin de exegeți. va fi în tine.
Vei pune deoparte, dar nu vei salva,
și ceea ce vei salva voi da sabiei.
15Vei semăna, dar nu vei secera,
vei zdrobi măsline,
dar nu te vei unge cu untdelemn,
vei face must, dar nu vei bea vin.
16Sunt observate hotărârile lui Omrí
și toate faptele casei lui Aháb#6,16 Eficacitatea învățăturii profetice se sprijină pe exemplul istoriei. Este reevocată istoria domniei lui Òmri (885-874 î.C.) și a fiului și succesorului său, Ahàb (874-853 î.C.). Aceștia au fost primii mari suverani din Regatul de Nord, dar profeții nu i-au văzut într-o lumină pozitivă. Òmri, fondatorul Samaríei, capitala regatului (cf. 1Rg 16,23-27), este considerat de Mihèia ca primul responsabil al marilor calamități căzute asupra poporului lui Israèl (cf. Mih 1,5-7). Ahàb este renumit în special pentru gravele contraste pe care le-a avut cu profetul Ilie (cf. 1Rg 17–22). Casa lui Ahàb trebuie înțeleasă în sens de întreaga dinastie care s-a stins cu succesorul său, Ahàzia (853-852 î.C.; cf. 1Rg 22,52–2Rg 9,29).;
umblați după planurile lor,
așa încât te voi da să fii o ruină
și pe locuitorii tăi, pentru a fi scuipați.
Veți purta ocara poporului meu. #1,2; Dt 32,1; Is 1,2 #Is 3,13; Ps 50,6 #Os 4,1 #Ios 24,2-13 #Is 43,22-23 #Ex 20,2 #Ex 34,20 #Dt 10,12 #Is 1,17; Os 2,21; Am 5,24 #Mt 23,23 #Am 8,5 #Os 12,8 #Lev 19,35; Dt 25,13-16; Prov 20,10 #Dt 28,30-33: #Os 4,10 #1Rg 21,25-26
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași