Marcu 12
12
Parabola viticultorilor ucigași
(Mt 21,33-46; Lc 20,9-19)
1Și a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn#12,1 Descrierea din Marcu o amintește pe cea din Is 5,1-5. După ce plantează butașii, stăpânul viei înconjoară terenul cu un gard din pietrele adunate de pe terenul desțelenit (unde lipsea piatra, se folosea o îngrăditură de mărăcini), pentru a proteja via de animale și hoți, amenajează teascul (un bazin scobit în piatră, în care strugurii erau zdrobiți cu picioarele) și turnul de pază (din piatră, partea de jos servind drept adăpost în timpul culesului, peste care se afla un foișor de observație pentru paznic).. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori#12,1 Lit.: „agricultori”. și a plecat într-o călătorie. 2La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei. 3Dar ei, prinzându-l, l-au bătut și l-au trimis cu mâinile goale. 4Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul și l-au necinstit. 5A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulți alții, dar pe unii i-au bătut, pe alții i-au ucis. 6Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-și: «De fiul meu se vor rușina». 7Însă viticultorii aceia și-au spus între ei: «Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem și moștenirea va fi a noastră!». 8Și, prinzându-l, l-au ucis și l-au aruncat afară din vie.
9Ce va face oare stăpânul viei? Va veni și-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. 10N-ați citit [niciodată] textul acesta:
«Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară # 12,10 Lit.: „piatră din capul unghiului”. ; 11Domnul a făcut acest lucru#12,11 Lit.: „de la Domnul a fost aceasta”. și este minunat în ochii noștri»?”.
12Ei însă căutau să-l prindă, dar se temeau de mulțime. De fapt, își dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Și, lăsându-l, au plecat.
Tributul cuvenit Cezárului
(Mt 22,15-22; Lc 20,20-26)
13Au trimis la el pe unii dintre farisei și irodieni ca să-l prindă în vorbă. 14Au venit și i-au spus: „Învățătorule, știm că ești sincer și nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului#12,14 Lit.: „nu te uiți la fețele oamenilor”., ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut Cezárului? Să dăm sau să nu dăm?”. 15Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mă ispitiți? Aduceți-mi un dinár ca să-l văd!”. 16I-au adus și el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?”. Ei i-au spus: „Ale Cezárului”. 17Atunci Isus le-a zis: „Dați-i Cezárului ce este al Cezárului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”. Și erau foarte uimiți de el.
Saduceii și învierea
(Mt 22,23-33; Lc 20,27-40)
18Apoi au venit la el saduceii, care spun că nu este înviere, și îl întrebau, zicând: 19„Învățătorule, Moise a scris pentru noi: «Dacă cineva are un frate care moare și lasă în urmă soția fără a avea copii, să o ia fratele lui ca soție și să ridice descendență fratelui său». 20Erau deci șapte frați. Primul și-a luat soție și murind, nu a lăsat urmași. 21Al doilea a luat-o și a murit fără să lase urmași. Tot la fel al treilea. 22Și toți cei șapte nu au lăsat urmași. După ei toți, a murit și femeia. 23La înviere, când vor învia#12,23 În multe manuscrise importante lipsește expresia „când vor învia”, probabil pentru a se armoniza cu Lc 20,33 și Mt 22,28., căruia dintre ei îi va fi soție? Căci toți șapte au avut-o de soție”.
24Isus le-a zis: „Oare nu vă înșelați voi tocmai pentru că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 26Cât despre morți, că vor învia, nu ați citit în Cartea lui Moise, [în relatarea] despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób»? 27El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Vă înșelați amarnic#12,27 Lit.: „mult”.!”.
Porunca cea mai mare
(Mt 22,34-40; Lc 10,25-28)
28Atunci, unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei și văzând că le-a răspuns bine, s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”. 29Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israéle#12,29 Acest text, luat din Dt 6,4, este formula de introducere care dă și numele rugăciunii de dimineață și de seară, „šᵊmaʿ yiśrāʾēl!, pe care orice evreu trebuia s-o recite zilnic. De această obligație erau scutiți copiii, femeile și sclavii. Textul scris al acestei rugăciuni trebuia purtat tot timpul la filactere.: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta!». 31A doua este aceasta: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!». Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”. 32Cărturarul i-a zis: „Bine, învățătorule, adevărat ai spus că el este unul singur și că nu este altul în afară de el 33și a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul#12,33 Lit.: „inteligența”. și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot#12,33 Sacrificiu adus în cultul Vechiului Testament, ce consta în arderea integrală a victimei (Lev 6,1-6). și decât toate jertfele”. 34Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu”. Și nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.
Cristos, Fiul lui Davíd
(Mt 22,41-46; Lc 20,41-44)
35Luând cuvântul, Isus a spus învățând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui Davíd? 36Davíd însuși a spus, [inspirat] de Duhul Sfânt:
«Domnul a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
până când voi pune pe dușmanii tăi
sub picioarele tale!».
37Deci însuși Davíd îl numește Domn; atunci, cum îi este fiu?”. Și mulțimea numeroasă îl asculta cu plăcere.
Acuze împotriva cărturarilor
(Mt 23,6-7; Lc 20,45-47)
38În învățătura lui mai spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe, 39să ocupe primele locuri în sinagogi și locurile dintâi la ospețe! 40Ei devorează avutul văduvelor și se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră#12,40 Lit.: „abundentă”.”.
Ofranda văduvei
(Lc 21,1-4)
41Stând în fața vistieriei, privea cum punea#12,41 Lit.: „arunca”. mulțimea banii#12,41 Lit.: „bronzul”. în caseta pentru ofrande. Mulți bogați puneau#12,41 Lit.: „aruncau”. mult. 42A venit și o văduvă săracă și a pus#12,42 Lit.: „aruncat”. două monede mici#12,42 Lit.: „dùo lèpta, ho estín kodràntes”. Un lèpton (monedă greacă din cupru) = 1/128 dintr-un dinàr; un quadrànt (monedă romană din cupru) = 1/64 dintr-un dinàr., câțiva bani. 43Atunci i-a chemat pe discipolii săi și le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toți cei care pun în caseta pentru ofrande, 44pentru că toți au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei”. #Is 5,2 #Ps 118,22-23 #Fap 4,11; 1Pt 2,7 #Rom 13,7 #Dt 25,5-10 #Ex 3,6 #Dt 6,4 #Dt 6,5 #Lev 19,18 #Dt 4,35 #Is 45,21 #1Sam 15,22 #Os 6,6 #Ps 110,1 #Lc 19,48; 21,38 #2Rg 12,9 #In 8,20
Selectat acum:
Marcu 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Marcu 12
12
Parabola viticultorilor ucigași
(Mt 21,33-46; Lc 20,9-19)
1Și a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn#12,1 Descrierea din Marcu o amintește pe cea din Is 5,1-5. După ce plantează butașii, stăpânul viei înconjoară terenul cu un gard din pietrele adunate de pe terenul desțelenit (unde lipsea piatra, se folosea o îngrăditură de mărăcini), pentru a proteja via de animale și hoți, amenajează teascul (un bazin scobit în piatră, în care strugurii erau zdrobiți cu picioarele) și turnul de pază (din piatră, partea de jos servind drept adăpost în timpul culesului, peste care se afla un foișor de observație pentru paznic).. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori#12,1 Lit.: „agricultori”. și a plecat într-o călătorie. 2La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei. 3Dar ei, prinzându-l, l-au bătut și l-au trimis cu mâinile goale. 4Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul și l-au necinstit. 5A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulți alții, dar pe unii i-au bătut, pe alții i-au ucis. 6Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-și: «De fiul meu se vor rușina». 7Însă viticultorii aceia și-au spus între ei: «Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem și moștenirea va fi a noastră!». 8Și, prinzându-l, l-au ucis și l-au aruncat afară din vie.
9Ce va face oare stăpânul viei? Va veni și-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora. 10N-ați citit [niciodată] textul acesta:
«Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară # 12,10 Lit.: „piatră din capul unghiului”. ; 11Domnul a făcut acest lucru#12,11 Lit.: „de la Domnul a fost aceasta”. și este minunat în ochii noștri»?”.
12Ei însă căutau să-l prindă, dar se temeau de mulțime. De fapt, își dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Și, lăsându-l, au plecat.
Tributul cuvenit Cezárului
(Mt 22,15-22; Lc 20,20-26)
13Au trimis la el pe unii dintre farisei și irodieni ca să-l prindă în vorbă. 14Au venit și i-au spus: „Învățătorule, știm că ești sincer și nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului#12,14 Lit.: „nu te uiți la fețele oamenilor”., ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut Cezárului? Să dăm sau să nu dăm?”. 15Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mă ispitiți? Aduceți-mi un dinár ca să-l văd!”. 16I-au adus și el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?”. Ei i-au spus: „Ale Cezárului”. 17Atunci Isus le-a zis: „Dați-i Cezárului ce este al Cezárului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”. Și erau foarte uimiți de el.
Saduceii și învierea
(Mt 22,23-33; Lc 20,27-40)
18Apoi au venit la el saduceii, care spun că nu este înviere, și îl întrebau, zicând: 19„Învățătorule, Moise a scris pentru noi: «Dacă cineva are un frate care moare și lasă în urmă soția fără a avea copii, să o ia fratele lui ca soție și să ridice descendență fratelui său». 20Erau deci șapte frați. Primul și-a luat soție și murind, nu a lăsat urmași. 21Al doilea a luat-o și a murit fără să lase urmași. Tot la fel al treilea. 22Și toți cei șapte nu au lăsat urmași. După ei toți, a murit și femeia. 23La înviere, când vor învia#12,23 În multe manuscrise importante lipsește expresia „când vor învia”, probabil pentru a se armoniza cu Lc 20,33 și Mt 22,28., căruia dintre ei îi va fi soție? Căci toți șapte au avut-o de soție”.
24Isus le-a zis: „Oare nu vă înșelați voi tocmai pentru că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 26Cât despre morți, că vor învia, nu ați citit în Cartea lui Moise, [în relatarea] despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób»? 27El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Vă înșelați amarnic#12,27 Lit.: „mult”.!”.
Porunca cea mai mare
(Mt 22,34-40; Lc 10,25-28)
28Atunci, unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei și văzând că le-a răspuns bine, s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”. 29Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israéle#12,29 Acest text, luat din Dt 6,4, este formula de introducere care dă și numele rugăciunii de dimineață și de seară, „šᵊmaʿ yiśrāʾēl!, pe care orice evreu trebuia s-o recite zilnic. De această obligație erau scutiți copiii, femeile și sclavii. Textul scris al acestei rugăciuni trebuia purtat tot timpul la filactere.: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta!». 31A doua este aceasta: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!». Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”. 32Cărturarul i-a zis: „Bine, învățătorule, adevărat ai spus că el este unul singur și că nu este altul în afară de el 33și a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul#12,33 Lit.: „inteligența”. și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot#12,33 Sacrificiu adus în cultul Vechiului Testament, ce consta în arderea integrală a victimei (Lev 6,1-6). și decât toate jertfele”. 34Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu”. Și nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.
Cristos, Fiul lui Davíd
(Mt 22,41-46; Lc 20,41-44)
35Luând cuvântul, Isus a spus învățând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui Davíd? 36Davíd însuși a spus, [inspirat] de Duhul Sfânt:
«Domnul a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
până când voi pune pe dușmanii tăi
sub picioarele tale!».
37Deci însuși Davíd îl numește Domn; atunci, cum îi este fiu?”. Și mulțimea numeroasă îl asculta cu plăcere.
Acuze împotriva cărturarilor
(Mt 23,6-7; Lc 20,45-47)
38În învățătura lui mai spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe, 39să ocupe primele locuri în sinagogi și locurile dintâi la ospețe! 40Ei devorează avutul văduvelor și se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră#12,40 Lit.: „abundentă”.”.
Ofranda văduvei
(Lc 21,1-4)
41Stând în fața vistieriei, privea cum punea#12,41 Lit.: „arunca”. mulțimea banii#12,41 Lit.: „bronzul”. în caseta pentru ofrande. Mulți bogați puneau#12,41 Lit.: „aruncau”. mult. 42A venit și o văduvă săracă și a pus#12,42 Lit.: „aruncat”. două monede mici#12,42 Lit.: „dùo lèpta, ho estín kodràntes”. Un lèpton (monedă greacă din cupru) = 1/128 dintr-un dinàr; un quadrànt (monedă romană din cupru) = 1/64 dintr-un dinàr., câțiva bani. 43Atunci i-a chemat pe discipolii săi și le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toți cei care pun în caseta pentru ofrande, 44pentru că toți au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei”. #Is 5,2 #Ps 118,22-23 #Fap 4,11; 1Pt 2,7 #Rom 13,7 #Dt 25,5-10 #Ex 3,6 #Dt 6,4 #Dt 6,5 #Lev 19,18 #Dt 4,35 #Is 45,21 #1Sam 15,22 #Os 6,6 #Ps 110,1 #Lc 19,48; 21,38 #2Rg 12,9 #In 8,20
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași