Marcu 14
14
VII. PĂTIMIREA ȘI MOARTEA LUI ISUS
Complotul împotriva lui Isus
(Mt 26,1-5; Lc 22,1-2; In 11,45-53)
1Peste două zile aveau să fie Paștele și Ázimele#14,1 Paștele și Àzimele erau două sărbători distincte. Paștele propriu-zis însemna consumarea mielului pascal în seara zilei de 14 Nisan, după apusul soarelui. Àzimele începeau în ziua următoare și durau șapte zile (Ex 12,1-14). În aceste zile se mânca numai pâine nedospită. Expresia „Paștele și Àzimele” era folosită pentru a descrie cele opt zile de sărbătoare., iar arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă [pe Isus] prin viclenie ca să-l ucidă, 2căci spuneau: „Nu [în timpul] sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul#14,2 Lit.: „să nu fie răzvrătire a poporului”.”.
Ungerea lui Isus în Betánia
(Mt 26,6-13; In 12,1-8)
3Fiind în Betánia în casa lui Símon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea [un vas] din alabastru cu mireasmă de nard curat#14,3 Lit.: „genuin, neamestecat”., foarte scump, și, spărgând [vasul], i-a turnat pe cap. 4Dar erau acolo unii care, indignați, [ziceau] unii către alții: „Pentru ce s-a făcut această risipă#14,4 Lit.: „pierdere”. de mireasmă? 5Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinári și să se dea săracilor”. Și erau revoltați împotriva ei. 6Însă Isus a spus: „Lăsați-o! De ce o necăjiți? A făcut un gest#14,6 Lit.: „lucru”. frumos față de mine, 7căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna. 8Ea a făcut#14,8 Lit.: „a avut”. ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. 9Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.
Trădarea lui Iúda
(Mt 26,14-16; Lc 22,3-6)
10Iúda Iscariót, unul dintre cei doisprezece, a plecat la arhierei ca să-l dea pe mâna lor#14,10 Lit.: „ca să li-l trădeze”.. 11Când au auzit, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da arginți. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor#14,11 Lit.: „ca să li-l trădeze”..
Pregătirea cinei pascale
(Mt 26,17-19; Lc 22,7-13)
12În prima zi a Ázimelor, când se jertfea Paștele#14,12 Ceremonialul jertfirii mielului pascal se desfășura la templu în după-amiaza zilei de 14 Nisàn. Mieii erau prezentați preoților la intrarea spre altarul de jertfă. Un sunet de trâmbiță dădea semnalul de începere a fiecărui sacrificiu. Sângele era adunat de un preot și era vărsat înaintea altarului, de unde se scurgea printr-un sistem de conducte în pârâul Cèdron. Măruntaiele și grăsimea erau arse. Mielul jertfit era dus acasă pentru cina rituală, care avea loc în camera de sus a casei. Numărul pelerinilor era foarte mare. După o informație a lui Iosíf Flàviu, erau jertfiți până la 600.000 de miei; dar cifra pare exagerată., discipolii săi i-au spus: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paștele?”. 13Atunci a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: „Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeți după el 14și, acolo unde va intra, spuneți stăpânului casei că învățătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»! 15El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită#14,15 Lit.: „întinsă [și] pregătită”.. Pregătiți acolo pentru noi!”. 16Discipolii au ieșit și au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștele.
Dezvăluirea trădării lui Iúda
(Mt 26,20-25; Lc 22,21-23; In 13,21-30)
17Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. 18Și, în timp ce stăteau la masă și mâncau, Isus a spus: „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”. 19Atunci au început să se întristeze și să-i spună unul după altul: „Nu cumva eu?”. 20El le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.
Instituirea Euharistiei
(Mt 26,26-30; Lc 22,15-20; 1Cor 11,23-25)
22Și, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o și le-a spus: „Luați, acesta este trupul meu!”. 23Apoi, luând potirul și mulțumind, l-a dat lor și au băut din el toți. 24Și le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți. 25Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu!”. 26Și, cântând imnuri#14,26 Acest imn este alcătuit din Ps 115–118., au ieșit spre Muntele Măslinilor.
Prezicerea renegării lui Petru
(Mt 26,31-35; Lc 22,31-34; In 13,36-38)
27Iar Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza, căci este scris:
«Voi bate păstorul și oile se vor risipi».
28Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.
29Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza, eu nu”. 30Dar Isus i-a zis: „Adevăr îți spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat un cocoș de două ori, de trei ori mă vei renega”. 31Iar el spunea și mai insistent: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți ziceau la fel.
Isus, pe Muntele Măslinilor
(Mt 26,36-46; Lc 22,39-46)
32Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemaní” și le-a spus discipolilor săi: „Stați aici până când mă voi ruga!”. 33I-a luat cu sine pe Petru, pe Iacób și pe Ioan și a început a se înfiora și a se neliniști 34și le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați!”. 35Și, mergând puțin mai în față, a căzut la pământ și se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul [acela], 36zicând: „Abbá, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce [vrei] tu”.
37Apoi a venit și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Símon, dormi? Nu ai putut să veghezi [nici măcar] un ceas? 38Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci sufletul este plin de avânt#14,38 Lit.: „prompt”., dar trupul este slab”. 39Și, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleași cuvinte. 40A venit din nou și i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-i răspundă. 41A venit a treia oară și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Ajunge! A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! 42Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
Arestarea lui Isus
(Mt 26,47-56; Lc 22,47-53; In 18,3-11)
43Și îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor și a bătrânilor, 44iar trădătorul lui le dăduse un semnal, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l și duceți-l [sub pază] sigură!”. 45Venind, s-a apropiat îndată de el și i-a spus: „Rabbí!”. Și l-a sărutat. 46Atunci ei au pus mâna pe el și l-au prins. 47Însă unul dintre cei care erau de față, scoțându-și sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului și i-a tăiat urechea. 48Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. 49Zi de zi eram la voi și învățam în templu, și nu m-ați arestat#14,49 Lit.: „prins”.. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”. 50Atunci, [discipolii], părăsindu-l, au fugit cu toții. 51Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză#14,51 Lit.: „giulgiu”. pe [trupul] gol; l-au prins, 52dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.
Isus, în fața Sinédriului
(Mt 26,57-68; Lc 22,66-71; In 18,13-24)
53L-au dus pe Isus la marele preot și s-au adunat toți arhiereii, bătrânii și cărturarii. 54Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curții marelui preot și, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc#14,54 Lit.: „la lumină”.. 55Iar arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau; 56căci mulți dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau#14,56 Lit.: „nu se asemănau”.. 57Câțiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând: 58„Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini de om și în trei zile voi construi un altul, nefăcut de mâini de om»”. 59Dar nici așa mărturia lor nu se potrivea.
60Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceștia împotriva ta?”. 61Însă el tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou și i-a spus: „Tu ești Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”. 62Isus a zis: „Eu sunt.
«Și-l veți vedea pe Fiul Omului
stând la dreapta puterii
și venind pe norii cerului»”.#14,62 Lit.: „cu norii cerului”. Expresia provine din Dan 7,13: în TM, prepoziția folosită este „cu”, iar în LXX „pe”.
63Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a spus: „Ce nevoie mai avem de martori? 64Ați auzit blasfemia. Ce vi se pare?”. Toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. 65Unii au început să-l scuipe și, acoperindu-i fața, îl loveau spunându-i: „Profețește!”. Iar servitorii îi dădeau palme.
Renegarea lui Petru
(Mt 26,69-75; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)
66Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot 67și, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix și i-a zis: „Și tu erai cu Nazarinéanul, cu Isus”. 68Dar el a negat, spunând: „Nu știu, nu înțeleg ce zici”, și a ieșit afară în fața curții. Și un cocoș a cântat#14,68 Multe manuscrise importante omit: „și a cântat cocoșul”.. 69Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este dintre ei”. 70Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci ești Galilèean”. 71Iar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți”. 72Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Atunci, Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoș să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Și a izbucnit în plâns. #Dt 15,11 #Mt 24,14 #Ps 41,10 #Zah 9,11 #Evr 9,20 #Zah 13,7 #In 11,16 #In 12,27 #Mt 6,10 #In 5,30; 6,38 #Lc 19,47; 21,37 #Zah 13,7 #In 16,32 #Ps 110,1 #Dan 7,13 #2,7 par. #In 19,7 #Lev 24,16 #Is 50,6
Selectat acum:
Marcu 14: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Marcu 14
14
VII. PĂTIMIREA ȘI MOARTEA LUI ISUS
Complotul împotriva lui Isus
(Mt 26,1-5; Lc 22,1-2; In 11,45-53)
1Peste două zile aveau să fie Paștele și Ázimele#14,1 Paștele și Àzimele erau două sărbători distincte. Paștele propriu-zis însemna consumarea mielului pascal în seara zilei de 14 Nisan, după apusul soarelui. Àzimele începeau în ziua următoare și durau șapte zile (Ex 12,1-14). În aceste zile se mânca numai pâine nedospită. Expresia „Paștele și Àzimele” era folosită pentru a descrie cele opt zile de sărbătoare., iar arhiereii și cărturarii căutau cum să-l prindă [pe Isus] prin viclenie ca să-l ucidă, 2căci spuneau: „Nu [în timpul] sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul#14,2 Lit.: „să nu fie răzvrătire a poporului”.”.
Ungerea lui Isus în Betánia
(Mt 26,6-13; In 12,1-8)
3Fiind în Betánia în casa lui Símon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea [un vas] din alabastru cu mireasmă de nard curat#14,3 Lit.: „genuin, neamestecat”., foarte scump, și, spărgând [vasul], i-a turnat pe cap. 4Dar erau acolo unii care, indignați, [ziceau] unii către alții: „Pentru ce s-a făcut această risipă#14,4 Lit.: „pierdere”. de mireasmă? 5Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinári și să se dea săracilor”. Și erau revoltați împotriva ei. 6Însă Isus a spus: „Lăsați-o! De ce o necăjiți? A făcut un gest#14,6 Lit.: „lucru”. frumos față de mine, 7căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna. 8Ea a făcut#14,8 Lit.: „a avut”. ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. 9Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.
Trădarea lui Iúda
(Mt 26,14-16; Lc 22,3-6)
10Iúda Iscariót, unul dintre cei doisprezece, a plecat la arhierei ca să-l dea pe mâna lor#14,10 Lit.: „ca să li-l trădeze”.. 11Când au auzit, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da arginți. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor#14,11 Lit.: „ca să li-l trădeze”..
Pregătirea cinei pascale
(Mt 26,17-19; Lc 22,7-13)
12În prima zi a Ázimelor, când se jertfea Paștele#14,12 Ceremonialul jertfirii mielului pascal se desfășura la templu în după-amiaza zilei de 14 Nisàn. Mieii erau prezentați preoților la intrarea spre altarul de jertfă. Un sunet de trâmbiță dădea semnalul de începere a fiecărui sacrificiu. Sângele era adunat de un preot și era vărsat înaintea altarului, de unde se scurgea printr-un sistem de conducte în pârâul Cèdron. Măruntaiele și grăsimea erau arse. Mielul jertfit era dus acasă pentru cina rituală, care avea loc în camera de sus a casei. Numărul pelerinilor era foarte mare. După o informație a lui Iosíf Flàviu, erau jertfiți până la 600.000 de miei; dar cifra pare exagerată., discipolii săi i-au spus: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paștele?”. 13Atunci a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: „Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeți după el 14și, acolo unde va intra, spuneți stăpânului casei că învățătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»! 15El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită#14,15 Lit.: „întinsă [și] pregătită”.. Pregătiți acolo pentru noi!”. 16Discipolii au ieșit și au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștele.
Dezvăluirea trădării lui Iúda
(Mt 26,20-25; Lc 22,21-23; In 13,21-30)
17Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. 18Și, în timp ce stăteau la masă și mâncau, Isus a spus: „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”. 19Atunci au început să se întristeze și să-i spună unul după altul: „Nu cumva eu?”. 20El le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.
Instituirea Euharistiei
(Mt 26,26-30; Lc 22,15-20; 1Cor 11,23-25)
22Și, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o și le-a spus: „Luați, acesta este trupul meu!”. 23Apoi, luând potirul și mulțumind, l-a dat lor și au băut din el toți. 24Și le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți. 25Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu!”. 26Și, cântând imnuri#14,26 Acest imn este alcătuit din Ps 115–118., au ieșit spre Muntele Măslinilor.
Prezicerea renegării lui Petru
(Mt 26,31-35; Lc 22,31-34; In 13,36-38)
27Iar Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza, căci este scris:
«Voi bate păstorul și oile se vor risipi».
28Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.
29Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza, eu nu”. 30Dar Isus i-a zis: „Adevăr îți spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat un cocoș de două ori, de trei ori mă vei renega”. 31Iar el spunea și mai insistent: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți ziceau la fel.
Isus, pe Muntele Măslinilor
(Mt 26,36-46; Lc 22,39-46)
32Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemaní” și le-a spus discipolilor săi: „Stați aici până când mă voi ruga!”. 33I-a luat cu sine pe Petru, pe Iacób și pe Ioan și a început a se înfiora și a se neliniști 34și le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați!”. 35Și, mergând puțin mai în față, a căzut la pământ și se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul [acela], 36zicând: „Abbá, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce [vrei] tu”.
37Apoi a venit și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Símon, dormi? Nu ai putut să veghezi [nici măcar] un ceas? 38Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci sufletul este plin de avânt#14,38 Lit.: „prompt”., dar trupul este slab”. 39Și, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleași cuvinte. 40A venit din nou și i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-i răspundă. 41A venit a treia oară și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Ajunge! A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! 42Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
Arestarea lui Isus
(Mt 26,47-56; Lc 22,47-53; In 18,3-11)
43Și îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor și a bătrânilor, 44iar trădătorul lui le dăduse un semnal, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l și duceți-l [sub pază] sigură!”. 45Venind, s-a apropiat îndată de el și i-a spus: „Rabbí!”. Și l-a sărutat. 46Atunci ei au pus mâna pe el și l-au prins. 47Însă unul dintre cei care erau de față, scoțându-și sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului și i-a tăiat urechea. 48Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. 49Zi de zi eram la voi și învățam în templu, și nu m-ați arestat#14,49 Lit.: „prins”.. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”. 50Atunci, [discipolii], părăsindu-l, au fugit cu toții. 51Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză#14,51 Lit.: „giulgiu”. pe [trupul] gol; l-au prins, 52dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.
Isus, în fața Sinédriului
(Mt 26,57-68; Lc 22,66-71; In 18,13-24)
53L-au dus pe Isus la marele preot și s-au adunat toți arhiereii, bătrânii și cărturarii. 54Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curții marelui preot și, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc#14,54 Lit.: „la lumină”.. 55Iar arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau; 56căci mulți dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau#14,56 Lit.: „nu se asemănau”.. 57Câțiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând: 58„Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini de om și în trei zile voi construi un altul, nefăcut de mâini de om»”. 59Dar nici așa mărturia lor nu se potrivea.
60Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceștia împotriva ta?”. 61Însă el tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou și i-a spus: „Tu ești Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”. 62Isus a zis: „Eu sunt.
«Și-l veți vedea pe Fiul Omului
stând la dreapta puterii
și venind pe norii cerului»”.#14,62 Lit.: „cu norii cerului”. Expresia provine din Dan 7,13: în TM, prepoziția folosită este „cu”, iar în LXX „pe”.
63Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a spus: „Ce nevoie mai avem de martori? 64Ați auzit blasfemia. Ce vi se pare?”. Toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. 65Unii au început să-l scuipe și, acoperindu-i fața, îl loveau spunându-i: „Profețește!”. Iar servitorii îi dădeau palme.
Renegarea lui Petru
(Mt 26,69-75; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)
66Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot 67și, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix și i-a zis: „Și tu erai cu Nazarinéanul, cu Isus”. 68Dar el a negat, spunând: „Nu știu, nu înțeleg ce zici”, și a ieșit afară în fața curții. Și un cocoș a cântat#14,68 Multe manuscrise importante omit: „și a cântat cocoșul”.. 69Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este dintre ei”. 70Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci ești Galilèean”. 71Iar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți”. 72Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Atunci, Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoș să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Și a izbucnit în plâns. #Dt 15,11 #Mt 24,14 #Ps 41,10 #Zah 9,11 #Evr 9,20 #Zah 13,7 #In 11,16 #In 12,27 #Mt 6,10 #In 5,30; 6,38 #Lc 19,47; 21,37 #Zah 13,7 #In 16,32 #Ps 110,1 #Dan 7,13 #2,7 par. #In 19,7 #Lev 24,16 #Is 50,6
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași