Filemon INTRODUCERE
INTRODUCERE
Autorul.
Deși câțiva exegeți moderni au pus la îndoială autenticitatea Scrisorii către Filemón (cum fac, de altfel, și cu Scrisoarea către Coloséni), tradiția creștină a susținut întotdeauna că această scrisoare este redactată de sfântul Paul. În acest scurt text se regăsesc limba, stilul și „inima” Apostolului și este scrisă integral de mâna sfântului Paul (v. 19).
Scrisoarea are un caracter personal, deși nu este o scrisoare privată: sfântul Paul se adresează și comunității care se adună în casa lui Filemón (v. 2). Este cea mai vioaie și mai plină de vervă dintre scrisorile pauline. Niciodată Apostolul nu a arătat atâta grijă pentru a evita impresia că și-ar impune autoritatea asupra discipolilor săi. El roagă, sugerează, dar nu impune.
Destinatarul principal este Filemón, un convertit din Colóse, creștin influent în societate, cunoscut pentru binele pe care îl făcea multora (v. 4-7) și cu o bună situație materială. Unul dintre sclavii săi, Onesím, a fugit de frica pedepsei și îl întâlnește pe Apostol la Roma. Pentru a-l scuti de pedeapsa pe care o merita, sfântul Paul profită de plecarea lui Tihíc în Asia Mică și îl trimite pe Onesím la stăpânul său cu scrisoarea de față.
Apostolul se află în lanțuri, în aceleași circumstanțe ca și atunci când le-a scris colosénilor. Probabil, sfântul Paul a scris această scrisoare de la Roma între anii 61-63 d.C.
Teologia.
Deși scrisoarea nu are scop doctrinar, faptul că sfântul Paul caută o soluție evanghelică într-un caz particular implică abordarea implicită a unor idei teologice. În prim plan este pusă problema sclavagismului. Apostolul distinge două puncte de vedere: „după oameni” și „după Dumnezeu”. El nu se opune orânduirii sociale în vigoare, dar aduce un element nou care depășește situația socială și ordinea juridică. Pentru creștin, singura valoare absolută este Cristos. Acceptându-l pe Cristos, trebuie să se instaureze relații noi între persoane, bazate pe fraternitate. Din scrisoare reiese o imagine sugestivă a Bisericii, personalizată în Filemón. Credința și caritatea constituie o mișcare către „Domnul Isus și către toți sfinții” (v. 5).
Selectat acum:
Filemon INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Filemon INTRODUCERE
INTRODUCERE
Autorul.
Deși câțiva exegeți moderni au pus la îndoială autenticitatea Scrisorii către Filemón (cum fac, de altfel, și cu Scrisoarea către Coloséni), tradiția creștină a susținut întotdeauna că această scrisoare este redactată de sfântul Paul. În acest scurt text se regăsesc limba, stilul și „inima” Apostolului și este scrisă integral de mâna sfântului Paul (v. 19).
Scrisoarea are un caracter personal, deși nu este o scrisoare privată: sfântul Paul se adresează și comunității care se adună în casa lui Filemón (v. 2). Este cea mai vioaie și mai plină de vervă dintre scrisorile pauline. Niciodată Apostolul nu a arătat atâta grijă pentru a evita impresia că și-ar impune autoritatea asupra discipolilor săi. El roagă, sugerează, dar nu impune.
Destinatarul principal este Filemón, un convertit din Colóse, creștin influent în societate, cunoscut pentru binele pe care îl făcea multora (v. 4-7) și cu o bună situație materială. Unul dintre sclavii săi, Onesím, a fugit de frica pedepsei și îl întâlnește pe Apostol la Roma. Pentru a-l scuti de pedeapsa pe care o merita, sfântul Paul profită de plecarea lui Tihíc în Asia Mică și îl trimite pe Onesím la stăpânul său cu scrisoarea de față.
Apostolul se află în lanțuri, în aceleași circumstanțe ca și atunci când le-a scris colosénilor. Probabil, sfântul Paul a scris această scrisoare de la Roma între anii 61-63 d.C.
Teologia.
Deși scrisoarea nu are scop doctrinar, faptul că sfântul Paul caută o soluție evanghelică într-un caz particular implică abordarea implicită a unor idei teologice. În prim plan este pusă problema sclavagismului. Apostolul distinge două puncte de vedere: „după oameni” și „după Dumnezeu”. El nu se opune orânduirii sociale în vigoare, dar aduce un element nou care depășește situația socială și ordinea juridică. Pentru creștin, singura valoare absolută este Cristos. Acceptându-l pe Cristos, trebuie să se instaureze relații noi între persoane, bazate pe fraternitate. Din scrisoare reiese o imagine sugestivă a Bisericii, personalizată în Filemón. Credința și caritatea constituie o mișcare către „Domnul Isus și către toți sfinții” (v. 5).
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași