Proverbe 29
29
Buna guvernare și reguli de educație
1Omul
care își înțepenește grumazul la mustrări
va fi zdrobit pe neașteptate
și nu va fi vindecare#29,1 LXX are: „Mai bun e omul care mustră decât omul încăpățânat, căci îndată ce acesta se aprinde, leac nu mai este”..
2Când se înmulțesc cei drepți,
poporul se bucură,
dar când conduce un vinovat, poporul geme.
3Omul care iubește înțelepciunea
îi face bucurie tatălui său,
dar cel care este prieten al prostituatelor#29,3 Aici, prostituatele sunt simbolul oricărui păcat.
își distruge averea.
4Regele, prin judecată, consolidează#29,4 Lit.: „face să stea”. țara, dar perceptorul#29,4 Lit.: „omul darurilor/taxelor”. Ideea este că cel care mărește taxele devine urât. În legislația rituală, darurile ridicate sunt tributul pe care poporul trebuia să-l plătească pentru sanctuar (cf. Ex 25,2; Num 5,9; Lev 7,14; Dt 12,6); aici indică orice impozit și taxă pe care regele le impune supușilor săi. o aduce la lipsă.
5Omul care-l lingușește pe prietenul său îi întinde capcană sub picioare.
6În vinovăția omului rău este o cursă; dar cel drept strigă de bucurie și se veselește.
7Cel drept cunoaște cauza celor săraci,
dar cel vinovat nu pricepe cunoașterea.
8Oamenii batjocoritori aruncă în aer cetatea#29,8 Descătușând patimile cetățenilor cu tulburări și revolte (cf. Ps 55,9-12)., dar cei înțelepți fac să se îndepărteze#29,8 Lit.: „să se întoarcă”. mânia.
9Când omul înțelept se judecă cu omul nebun, fie că se agită, fie că râde, nu are liniște#29,9 LXX are: „Omul înțelept judecă neamurile; omul netrebnic, mâniindu-se, stârnește râsul, dar nu-și pleacă fruntea”..
10Oamenii de sânge îl urăsc pe cel integru, dar cei drepți caută la viața lui.
11Cel nesimțit face să iasă tot duhul său, dar cel înțelept îl menține până la sfârșit.
12Când cel care conduce
dă atenție cuvintelor mincinoase,
toți slujitorii lui devin niște vinovați.
13Cel necăjit și asupritorul se întâlnesc,
dar Domnul dă lumină ochilor amândurora.
14Regele care-i judecă în adevăr pe cei săraci își stabilește tronul pentru totdeauna#29,14 Mai multe proverbe formulează exigența unei politici în care respectul valorilor morale trebuie să fie la bază. Numai ele pot să „întărească” tronul (cf. Prov 16,12; 20,28; 25,5; 29,4)..
15Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar fiul lăsat liber#29,15 Adică fără educație, asemenea unui cal fără frâu (cf. Ps 32,8-9) sau ca un bou încă neîmblânzit (cf. Os 10,11-12). își face de rușine mama.
16Când se înmulțesc cei vinovați,
se înmulțește vinovăția,
iar cei drepți vor vedea căderea#29,16 Lit.: „carcasa [cadavrului] lor”. lor.
17Mustră-ți fiul și te va face liniștit
și va da satisfacții sufletului tău!
18Când nu este viziune,
poporul ajunge la dezordine,
dar cel care păzește legea#29,18 Sau legea învățată de profeți, sau cea scrisă, care va fi numită mai apoi Legea lui Moise (Ez 7,26; Lam 2,9; Mal 3,22). De fapt, după exil, în special în perioada Macabèilor, lumea se va plânge de dispariția profeților (1Mac 9,27; 14,41; Ps 74,9). este fericit.
19Nu prin cuvinte se corectează sclavul,
căci el pricepe, dar nu răspunde.
20Dacă vezi un om grăbit la vorbă,
este mai multă speranță la un nesimțit
decât la el.
21Cine-și răsfață din tinerețe slujitorul,
la urmă va deveni nerecunoscător#29,21 LXX are: „Cine trăiește de mic în trândăvie rob va fi și, în cele din urmă, se va întrista de sine”..
22Un om mânios stârnește discordie
și cel stăpânit de furie își înmulțește vinovăția.
23Mândria omului îl înjosește,
dar înjosirea duhului aduce glorie.
24Cel care împarte cu un hoț
își urăște sufletul,
aude blestemul, dar nu-l face cunoscut#29,24 Este vorba de jurământul (făcut în mod solemn și însoțit de un blestem) ca argument că va fi denunțat cel vinovat în justiție. La acest jurământ se referă Lev 5,1; Jud 17,2..
25Frica de oameni aduce capcană,
dar încrederea în Domnul protejează#29,25 LXX are: „de frica și de rușinea oamenilor, se vor prăbuși; iar cine are încredere în Domnul se va veseli. Necredința aduce omului alunecare, dar cine se încrede în Stăpânitor se va mântui”..
26Mulți caută la fața celui care conduce,
dar de la Domnul este judecata omului#29,26 În special în tribunal, omul caută să dobândească favoarea judecătorilor; dar și în această situație totul depinde de intervenția lui Dumnezeu, la fel ca în cazul Suzànei (cf. Dan 13) și al oamenilor persecutați care cer dreptatea lui Dumnezeu (cf. Ps 7; 11 etc.)..
27Este abominábil pentru cei drepți
omul nelegiuirii
și este abominábil pentru cel vinovat
cel care este drept pe cale. #6,15 #11,10 #10,1 #6,26; Sir 9,6; Lc 15,13.30 #22,2 #16,12 #13,24 #11,10 #13,24 #28,4 #26,12 #15,18 #11,2 #16,20
Selectat acum:
Proverbe 29: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Proverbe 29
29
Buna guvernare și reguli de educație
1Omul
care își înțepenește grumazul la mustrări
va fi zdrobit pe neașteptate
și nu va fi vindecare#29,1 LXX are: „Mai bun e omul care mustră decât omul încăpățânat, căci îndată ce acesta se aprinde, leac nu mai este”..
2Când se înmulțesc cei drepți,
poporul se bucură,
dar când conduce un vinovat, poporul geme.
3Omul care iubește înțelepciunea
îi face bucurie tatălui său,
dar cel care este prieten al prostituatelor#29,3 Aici, prostituatele sunt simbolul oricărui păcat.
își distruge averea.
4Regele, prin judecată, consolidează#29,4 Lit.: „face să stea”. țara, dar perceptorul#29,4 Lit.: „omul darurilor/taxelor”. Ideea este că cel care mărește taxele devine urât. În legislația rituală, darurile ridicate sunt tributul pe care poporul trebuia să-l plătească pentru sanctuar (cf. Ex 25,2; Num 5,9; Lev 7,14; Dt 12,6); aici indică orice impozit și taxă pe care regele le impune supușilor săi. o aduce la lipsă.
5Omul care-l lingușește pe prietenul său îi întinde capcană sub picioare.
6În vinovăția omului rău este o cursă; dar cel drept strigă de bucurie și se veselește.
7Cel drept cunoaște cauza celor săraci,
dar cel vinovat nu pricepe cunoașterea.
8Oamenii batjocoritori aruncă în aer cetatea#29,8 Descătușând patimile cetățenilor cu tulburări și revolte (cf. Ps 55,9-12)., dar cei înțelepți fac să se îndepărteze#29,8 Lit.: „să se întoarcă”. mânia.
9Când omul înțelept se judecă cu omul nebun, fie că se agită, fie că râde, nu are liniște#29,9 LXX are: „Omul înțelept judecă neamurile; omul netrebnic, mâniindu-se, stârnește râsul, dar nu-și pleacă fruntea”..
10Oamenii de sânge îl urăsc pe cel integru, dar cei drepți caută la viața lui.
11Cel nesimțit face să iasă tot duhul său, dar cel înțelept îl menține până la sfârșit.
12Când cel care conduce
dă atenție cuvintelor mincinoase,
toți slujitorii lui devin niște vinovați.
13Cel necăjit și asupritorul se întâlnesc,
dar Domnul dă lumină ochilor amândurora.
14Regele care-i judecă în adevăr pe cei săraci își stabilește tronul pentru totdeauna#29,14 Mai multe proverbe formulează exigența unei politici în care respectul valorilor morale trebuie să fie la bază. Numai ele pot să „întărească” tronul (cf. Prov 16,12; 20,28; 25,5; 29,4)..
15Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar fiul lăsat liber#29,15 Adică fără educație, asemenea unui cal fără frâu (cf. Ps 32,8-9) sau ca un bou încă neîmblânzit (cf. Os 10,11-12). își face de rușine mama.
16Când se înmulțesc cei vinovați,
se înmulțește vinovăția,
iar cei drepți vor vedea căderea#29,16 Lit.: „carcasa [cadavrului] lor”. lor.
17Mustră-ți fiul și te va face liniștit
și va da satisfacții sufletului tău!
18Când nu este viziune,
poporul ajunge la dezordine,
dar cel care păzește legea#29,18 Sau legea învățată de profeți, sau cea scrisă, care va fi numită mai apoi Legea lui Moise (Ez 7,26; Lam 2,9; Mal 3,22). De fapt, după exil, în special în perioada Macabèilor, lumea se va plânge de dispariția profeților (1Mac 9,27; 14,41; Ps 74,9). este fericit.
19Nu prin cuvinte se corectează sclavul,
căci el pricepe, dar nu răspunde.
20Dacă vezi un om grăbit la vorbă,
este mai multă speranță la un nesimțit
decât la el.
21Cine-și răsfață din tinerețe slujitorul,
la urmă va deveni nerecunoscător#29,21 LXX are: „Cine trăiește de mic în trândăvie rob va fi și, în cele din urmă, se va întrista de sine”..
22Un om mânios stârnește discordie
și cel stăpânit de furie își înmulțește vinovăția.
23Mândria omului îl înjosește,
dar înjosirea duhului aduce glorie.
24Cel care împarte cu un hoț
își urăște sufletul,
aude blestemul, dar nu-l face cunoscut#29,24 Este vorba de jurământul (făcut în mod solemn și însoțit de un blestem) ca argument că va fi denunțat cel vinovat în justiție. La acest jurământ se referă Lev 5,1; Jud 17,2..
25Frica de oameni aduce capcană,
dar încrederea în Domnul protejează#29,25 LXX are: „de frica și de rușinea oamenilor, se vor prăbuși; iar cine are încredere în Domnul se va veseli. Necredința aduce omului alunecare, dar cine se încrede în Stăpânitor se va mântui”..
26Mulți caută la fața celui care conduce,
dar de la Domnul este judecata omului#29,26 În special în tribunal, omul caută să dobândească favoarea judecătorilor; dar și în această situație totul depinde de intervenția lui Dumnezeu, la fel ca în cazul Suzànei (cf. Dan 13) și al oamenilor persecutați care cer dreptatea lui Dumnezeu (cf. Ps 7; 11 etc.)..
27Este abominábil pentru cei drepți
omul nelegiuirii
și este abominábil pentru cel vinovat
cel care este drept pe cale. #6,15 #11,10 #10,1 #6,26; Sir 9,6; Lc 15,13.30 #22,2 #16,12 #13,24 #11,10 #13,24 #28,4 #26,12 #15,18 #11,2 #16,20
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași