Psalmi 95
95
PSALMUL 95 (94)
Invitație la pelerinaj spre templu
1Veniți să cântăm cu veselie
Domnului, să strigăm cu bucurie
către stânca mântuirii noastre,
2să mergem înaintea lui
cu [cântece] de laudă și în cântări
de psalmi să-l preamărim#95,2 Lit.: „să înălțăm o strigare”. Este o invitație insistentă de a se prezenta în fața Domnului, în templu, pentru a-i mulțumi în mod solemn (cf. Ps 47,2; 100,2).!
3Căci mare Dumnezeu este Domnul
și mare rege peste toți zeii#95,3 În tradiția greacă, sub influența Ps 94,14, se adaugă: „Pentru că Domnul nu va respinge poporul său”. Motivarea invitației din v. 1-2 este măreția lui Dumnezeu și superioritatea lui față de orice altă divinitate a popoarelor păgâne (cf. Ps 96,4-5; 97,7; 98,2).;
4în mâna lui#95,4 Este o referință clară la creație (cf. Gen 1–2; Ps 8; 19; 29; 104). Totul depinde și se află în mâinile lui Dumnezeu, spre deosebire de divinitățile păgâne, unde fiecare dintre acestea avea un sector aparte ca să-l guverneze. sunt adâncurile pământului
și ale lui sunt înălțimile munților;
5a lui este marea, căci el a făcut-o,
și mâinile lui au plăsmuit uscatul.
6Veniți să-l adorăm și să ne plecăm [în fața lui]
și să îngenunchem#95,6 Este un gest de profundă adorație, care se adaugă invitației de la început.
înaintea Domnului, creatorul#95,6 Lit.: „cel care ne-a făcut”. nostru,
7căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul
pe care el îl păstorește#95,7 Lit.: „poporul păstoririi sale”.,
turma pe care mâna lui [o călăuzește]#95,7 Lit.: „turma mâinii sale”. Este formula alianței (cf. Ex 19,5-6). Imaginea turmei (Ps 23,1-2) îmbogățește formula alianței (cf. Ps 74,1; 79,13; 100,3).!
O, de ați asculta astăzi glasul lui:
8„Nu vă împietriți inimile ca la Meríba,
ca în ziua de la Mássa, în pustiu#95,8 „Împietrirea inimii” este semnul încăpățânării și al înverșunării în rău, experiență pe care a făcut-o poporul în pustiu (cf. Ex 32,9; Dt 9,6.13). „Meríba” și „Màssa” sunt „ispitiri” ale Domnului (cf. Ex 17,1-7; Num 20,2-13). Această atitudine devine simbolul necredinței (cf. Dt 6,16; 8,2; 9,22; 33,8; Ps 78,18 etc).;
9acolo m-au ispitit părinții voștri,
m-au pus la încercare,
deși au văzut lucrările mele.
10Patruzeci de ani m-a dezgustat
neamul [acesta],
de aceea, am zis:
Este un popor cu inima rătăcită,
11nu au cunoscut căile mele;
de aceea, am jurat#95,11 Cf. Num 14,22-35; Dt 1,34; 2,15. Este un jurământ care explicitează pedeapsa. Acest psalm este preluat după LXX și comentat în Evr 3,1–4,11. în mânia mea:
Nu vor intra în odihna mea!”. #47,3 #100,3 #Dt 12,9
Selectat acum:
Psalmi 95: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Psalmi 95
95
PSALMUL 95 (94)
Invitație la pelerinaj spre templu
1Veniți să cântăm cu veselie
Domnului, să strigăm cu bucurie
către stânca mântuirii noastre,
2să mergem înaintea lui
cu [cântece] de laudă și în cântări
de psalmi să-l preamărim#95,2 Lit.: „să înălțăm o strigare”. Este o invitație insistentă de a se prezenta în fața Domnului, în templu, pentru a-i mulțumi în mod solemn (cf. Ps 47,2; 100,2).!
3Căci mare Dumnezeu este Domnul
și mare rege peste toți zeii#95,3 În tradiția greacă, sub influența Ps 94,14, se adaugă: „Pentru că Domnul nu va respinge poporul său”. Motivarea invitației din v. 1-2 este măreția lui Dumnezeu și superioritatea lui față de orice altă divinitate a popoarelor păgâne (cf. Ps 96,4-5; 97,7; 98,2).;
4în mâna lui#95,4 Este o referință clară la creație (cf. Gen 1–2; Ps 8; 19; 29; 104). Totul depinde și se află în mâinile lui Dumnezeu, spre deosebire de divinitățile păgâne, unde fiecare dintre acestea avea un sector aparte ca să-l guverneze. sunt adâncurile pământului
și ale lui sunt înălțimile munților;
5a lui este marea, căci el a făcut-o,
și mâinile lui au plăsmuit uscatul.
6Veniți să-l adorăm și să ne plecăm [în fața lui]
și să îngenunchem#95,6 Este un gest de profundă adorație, care se adaugă invitației de la început.
înaintea Domnului, creatorul#95,6 Lit.: „cel care ne-a făcut”. nostru,
7căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul
pe care el îl păstorește#95,7 Lit.: „poporul păstoririi sale”.,
turma pe care mâna lui [o călăuzește]#95,7 Lit.: „turma mâinii sale”. Este formula alianței (cf. Ex 19,5-6). Imaginea turmei (Ps 23,1-2) îmbogățește formula alianței (cf. Ps 74,1; 79,13; 100,3).!
O, de ați asculta astăzi glasul lui:
8„Nu vă împietriți inimile ca la Meríba,
ca în ziua de la Mássa, în pustiu#95,8 „Împietrirea inimii” este semnul încăpățânării și al înverșunării în rău, experiență pe care a făcut-o poporul în pustiu (cf. Ex 32,9; Dt 9,6.13). „Meríba” și „Màssa” sunt „ispitiri” ale Domnului (cf. Ex 17,1-7; Num 20,2-13). Această atitudine devine simbolul necredinței (cf. Dt 6,16; 8,2; 9,22; 33,8; Ps 78,18 etc).;
9acolo m-au ispitit părinții voștri,
m-au pus la încercare,
deși au văzut lucrările mele.
10Patruzeci de ani m-a dezgustat
neamul [acesta],
de aceea, am zis:
Este un popor cu inima rătăcită,
11nu au cunoscut căile mele;
de aceea, am jurat#95,11 Cf. Num 14,22-35; Dt 1,34; 2,15. Este un jurământ care explicitează pedeapsa. Acest psalm este preluat după LXX și comentat în Evr 3,1–4,11. în mânia mea:
Nu vor intra în odihna mea!”. #47,3 #100,3 #Dt 12,9
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași