Apocalipsul 3
3
Către Biserica din Sárdes
1Iar îngerului Bisericii din Sárdes#3,1 Sàrdes, veche cetate în Asia Mică, fosta capitală a Lidiei, se afla la 75 km est de Smírna și la 50 km sud-est de Tiatíra. Distrusă de un cutremur în anul 17 d.C., a fost complet reconstruită de Tiberiu. Săpăturile arheologice făcute în 1958 au scos la lumină ruinele templului Cibèlei, un altar al lui Zèus, casa senatului, teatrul etc. Despre comunitatea creștină, nu există alte informații. scrie-i:
așa spune cel care are cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: „Cunosc faptele tale. Ai un nume#3,1 În Apocalips, ca în întreaga Biblie, în general, „numele” nu este o simplă etichetă externă, ci exprimă ceea ce o persoană este și ce poate face. Orice creștin primește prin Botez un nume care exprimă vitalitatea pe care a primit-o de la Cristos, ca și capacitatea de a acționa. Biserica din Sàrdes este deci lipsită de vitalitate, ajunsă aproape în condiția de cadavru („ești mort”), dar nu în totalitate, pentru că există totuși o mișcare de revenire. că ești viu, dar tu ești mort. 2Fii vigilent! Întărește ce a mai rămas și este gata să moară, căci nu am găsit desăvârșite faptele tale înaintea Dumnezeului meu. 3Așadar, adu-ți aminte cum ai primit și ai ascultat [cuvântul]! Păstrează-l și convertește-te! Dacă nu vei veghea, voi veni ca un hoț și nu vei ști la ce oră voi da#3,3 Lit.: „voi fi”. peste tine.
4Ai însă în Sárdes câteva persoane care nu și-au întinat hainele. Vor umbla cu mine în [haine] albe, căci sunt vrednici.
5Cel care învinge va fi astfel îmbrăcat în haine albe; eu nu-i voi șterge numele din cartea vieții#3,5 Expresia „cartea vieții” amintește de lista popoarelor lui Dumnezeu din Ex 32,32 și de registrul locuitorilor Ierusalímului din Is 4,3. În Apocalips, ea înseamnă „registrul locuitorilor cerului”. și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui meu și înaintea îngerilor lui.
6Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!”
Către Biserica din Filadélfia
7Iar îngerului Bisericii
din Filadélfia#3,7 Filadèlfia, în traducere „iubire frățească”, era un oraș important în ținutul Lidiei, la 120 km est de Efes, 40 km sud-est de Smírna, într-o zonă foarte fertilă, renumită pentru producția și exportul de vinuri, dar supusă deseori cutremurelor. După Constituțiile apostolice, sfântul Petru l-ar fi numit ca episcop pe Demètrios, căruia sfântul Ignațiu din Antiohía îi adresează o scrisoare plină de aprecieri. Din cauza numărului mare de temple, orașul mai era numit „Mica Atenă”. Odată cu venirea turcilor, orașul își pierde importanța. Azi se numește Alașehír. scrie-i:
așa spune Cel Sfânt,
cel vrednic de crezare#3,7 Lit.: „adevărat”.,
cel care are cheia lui Davíd#3,7 Se face aici aluzie la Is 22,22, unde Eliachim, majordomul regelui Ezechía, este văzut drept un continuator al dinastiei davídice. Autorul Apocalipsului arată însă că deplina realizare a promisiunilor mesianice legate de dinastia lui Davíd este opera lui Cristos, mesia și rege.,
care deschide,
și nimeni nu va închide,
care închide,
și nimeni nu deschide:
8„Cunosc faptele tale. Iată, am lăsat înaintea ta o ușă deschisă și nimeni nu poate s-o închidă pentru că, deși ai o putere mică, ai păzit cuvântul meu și nu mi-ai renegat numele! 9Iată, ți-i dau pe unii din sinagoga Satànei#3,9 Referință clară (ca și în Ap 2,9) la acei iudei care, neacceptându-l pe Cristos, nu mai sunt iudei autentici; sinagoga („adunarea”) lor capătă un caracter de-a dreptul demoniac., care se numesc pe sine iudei, și nu sunt, ci mint! Iată, îi voi face să vină, să se prosterne înaintea ta și vor recunoaște că eu te-am iubit! 10Pentru că ai păzit cuvântul meu cu statornicie#3,10 Lit.: „cuvântul statorniciei mele”., și eu te voi păzi de ora încercării care trebuie să vină peste toată lumea, ca să-i pună la încercare pe toți cei care locuiesc pe pământ! 11Eu vin curând. Ține ceea ce ai, ca nimeni să nu-ți ia coroana!
12Pe cel care învinge îl voi pune drept o coloană#3,12 Aici, „coloana”, ca și în alte locuri în Noul Testament (cf. Gal 2,9; 1Tim 3,15) și în iudaism, este folosit în sens metaforic: creștinul care va fi triumfat asupra răului va fi un element important în împărăția fericirii cerești, adică a templului lui Dumnezeu, care este Biserica triumfătoare. în templul Dumnezeului meu și nu va mai ieși din el. Voi scrie pe el numele Dumnezeului meu și numele cetății Dumnezeului meu, al noului Ierusalím, care coboară din cer de la Dumnezeul meu, și numele meu cel nou.
13Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!”
Către Biserica din Laodicéea
14Iar îngerului Bisericii din Laodicéea#3,14 Laodicèea – numele localității vine de la regina Laodíce, soția lui Antiòh al II-lea, care a întemeiat orașul pe la jumătatea sec. al III-lea î.C. Se afla la câțiva kilometri de Colòse și de Hieràpolis, cam la 200 km est de Èfes. Era renumită pentru industria textilă, centrele oftalmologice și o intensă activitate bancară. Locuitorii erau foarte bogați: după cutremurul din 60 d.C. au refuzat ajutorul Romei pentru reconstruirea orașului. scrie-i:
așa spune cel care este Amin#3,14 În contextul liturgic la care se referă autorul, Cristos-Amin concretizează și condensează aspirațiile comunității liturgice adresate lui Dumnezeu. Astfel, Cristos este confirmarea deplină a fidelității lui Dumnezeu față de Biserică și, în același timp, răspunsul afirmativ al Bisericii dat lui Dumnezeu., martorul credincios și vrednic de crezare#3,14 Lit.: „adevărat”., începutul creației lui Dumnezeu: 15cunosc faptele tale, că nu ești nici rece, nici cald. O, de ai fi sau rece, sau cald! 16Dar pentru că ești astfel, căldicel, nici cald, nici rece, am să te vărs din gura mea. 17Pentru că spui: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu am nevoie de nimic”, dar nu știi că tu ești mizerabil, vrednic de milă, sărac, orb și gol. 18Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur purificat în foc, ca să te îmbogățești; haine albe, ca să te îmbraci și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și alifie, ca să-ți ungi ochii și să vezi. 19Pe cei pe care îi iubesc, eu îi dojenesc și îi educ#3,19 Biserica din Laodicèea, fiind obiectul acțiunii pedagogice a lui Cristos, după ce a fost judecată („mustrată”), este educată prin intervențiile lui Cristos – nespecificate – la care Biserica trebuie să se aștepte (încercări, crize etc.).. Fii deci zelos și convertește-te! 20Iată, eu stau la ușă și bat! Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă#3,20 Lit.: „voi cina”. cu el și el cu mine.
21Pe cel care învinge îl voi face#3,21 Lit.: „îi voi da”. să stea împreună cu mine pe tronul meu#3,21 Lit.: „îi voi da să stea pe tron”. „A sta pe tron” nu este doar o poziție corporală, ci presupune o demnitate regală (cine este lipsit de această demnitate nu se poate așeza pe tron, pentru că ar fi ori un uzurpator, ori un profanator). Creștinul care, colaborând cu Cristos, va ieși învingător, va putea ocupa cu aceeași demnitate tronul lui Cristos., așa cum și eu am învins și stau cu Tatăl meu pe tronul lui.
22Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!” #Is 11,2; Ap 1,4; 4,5; 5,6 #1,16.20; 2,1 #Mt 24,42-43; 1Tes 5,2; Ap 16,15 #Mt 10,32 #2,9 #Is 45,14; 49,23; 60,14; 66,23; Ps 86,9 #Is 43,4 #Ez 48,35 #21,2 #Is 62,2; 65,15; Ap 2,17; #14,1 #Ps 89,38; Ap 1,5; 19,11 #In 1,3; Col 1,15 șu; Evr 1,2 #Prov 3,12; Evr 12,6 #Lc 22,29-30; In 14,23 #Mt 19,28; Lc 22,30; Ap 20,4
Selectat acum:
Apocalipsul 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Apocalipsul 3
3
Către Biserica din Sárdes
1Iar îngerului Bisericii din Sárdes#3,1 Sàrdes, veche cetate în Asia Mică, fosta capitală a Lidiei, se afla la 75 km est de Smírna și la 50 km sud-est de Tiatíra. Distrusă de un cutremur în anul 17 d.C., a fost complet reconstruită de Tiberiu. Săpăturile arheologice făcute în 1958 au scos la lumină ruinele templului Cibèlei, un altar al lui Zèus, casa senatului, teatrul etc. Despre comunitatea creștină, nu există alte informații. scrie-i:
așa spune cel care are cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: „Cunosc faptele tale. Ai un nume#3,1 În Apocalips, ca în întreaga Biblie, în general, „numele” nu este o simplă etichetă externă, ci exprimă ceea ce o persoană este și ce poate face. Orice creștin primește prin Botez un nume care exprimă vitalitatea pe care a primit-o de la Cristos, ca și capacitatea de a acționa. Biserica din Sàrdes este deci lipsită de vitalitate, ajunsă aproape în condiția de cadavru („ești mort”), dar nu în totalitate, pentru că există totuși o mișcare de revenire. că ești viu, dar tu ești mort. 2Fii vigilent! Întărește ce a mai rămas și este gata să moară, căci nu am găsit desăvârșite faptele tale înaintea Dumnezeului meu. 3Așadar, adu-ți aminte cum ai primit și ai ascultat [cuvântul]! Păstrează-l și convertește-te! Dacă nu vei veghea, voi veni ca un hoț și nu vei ști la ce oră voi da#3,3 Lit.: „voi fi”. peste tine.
4Ai însă în Sárdes câteva persoane care nu și-au întinat hainele. Vor umbla cu mine în [haine] albe, căci sunt vrednici.
5Cel care învinge va fi astfel îmbrăcat în haine albe; eu nu-i voi șterge numele din cartea vieții#3,5 Expresia „cartea vieții” amintește de lista popoarelor lui Dumnezeu din Ex 32,32 și de registrul locuitorilor Ierusalímului din Is 4,3. În Apocalips, ea înseamnă „registrul locuitorilor cerului”. și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui meu și înaintea îngerilor lui.
6Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!”
Către Biserica din Filadélfia
7Iar îngerului Bisericii
din Filadélfia#3,7 Filadèlfia, în traducere „iubire frățească”, era un oraș important în ținutul Lidiei, la 120 km est de Efes, 40 km sud-est de Smírna, într-o zonă foarte fertilă, renumită pentru producția și exportul de vinuri, dar supusă deseori cutremurelor. După Constituțiile apostolice, sfântul Petru l-ar fi numit ca episcop pe Demètrios, căruia sfântul Ignațiu din Antiohía îi adresează o scrisoare plină de aprecieri. Din cauza numărului mare de temple, orașul mai era numit „Mica Atenă”. Odată cu venirea turcilor, orașul își pierde importanța. Azi se numește Alașehír. scrie-i:
așa spune Cel Sfânt,
cel vrednic de crezare#3,7 Lit.: „adevărat”.,
cel care are cheia lui Davíd#3,7 Se face aici aluzie la Is 22,22, unde Eliachim, majordomul regelui Ezechía, este văzut drept un continuator al dinastiei davídice. Autorul Apocalipsului arată însă că deplina realizare a promisiunilor mesianice legate de dinastia lui Davíd este opera lui Cristos, mesia și rege.,
care deschide,
și nimeni nu va închide,
care închide,
și nimeni nu deschide:
8„Cunosc faptele tale. Iată, am lăsat înaintea ta o ușă deschisă și nimeni nu poate s-o închidă pentru că, deși ai o putere mică, ai păzit cuvântul meu și nu mi-ai renegat numele! 9Iată, ți-i dau pe unii din sinagoga Satànei#3,9 Referință clară (ca și în Ap 2,9) la acei iudei care, neacceptându-l pe Cristos, nu mai sunt iudei autentici; sinagoga („adunarea”) lor capătă un caracter de-a dreptul demoniac., care se numesc pe sine iudei, și nu sunt, ci mint! Iată, îi voi face să vină, să se prosterne înaintea ta și vor recunoaște că eu te-am iubit! 10Pentru că ai păzit cuvântul meu cu statornicie#3,10 Lit.: „cuvântul statorniciei mele”., și eu te voi păzi de ora încercării care trebuie să vină peste toată lumea, ca să-i pună la încercare pe toți cei care locuiesc pe pământ! 11Eu vin curând. Ține ceea ce ai, ca nimeni să nu-ți ia coroana!
12Pe cel care învinge îl voi pune drept o coloană#3,12 Aici, „coloana”, ca și în alte locuri în Noul Testament (cf. Gal 2,9; 1Tim 3,15) și în iudaism, este folosit în sens metaforic: creștinul care va fi triumfat asupra răului va fi un element important în împărăția fericirii cerești, adică a templului lui Dumnezeu, care este Biserica triumfătoare. în templul Dumnezeului meu și nu va mai ieși din el. Voi scrie pe el numele Dumnezeului meu și numele cetății Dumnezeului meu, al noului Ierusalím, care coboară din cer de la Dumnezeul meu, și numele meu cel nou.
13Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!”
Către Biserica din Laodicéea
14Iar îngerului Bisericii din Laodicéea#3,14 Laodicèea – numele localității vine de la regina Laodíce, soția lui Antiòh al II-lea, care a întemeiat orașul pe la jumătatea sec. al III-lea î.C. Se afla la câțiva kilometri de Colòse și de Hieràpolis, cam la 200 km est de Èfes. Era renumită pentru industria textilă, centrele oftalmologice și o intensă activitate bancară. Locuitorii erau foarte bogați: după cutremurul din 60 d.C. au refuzat ajutorul Romei pentru reconstruirea orașului. scrie-i:
așa spune cel care este Amin#3,14 În contextul liturgic la care se referă autorul, Cristos-Amin concretizează și condensează aspirațiile comunității liturgice adresate lui Dumnezeu. Astfel, Cristos este confirmarea deplină a fidelității lui Dumnezeu față de Biserică și, în același timp, răspunsul afirmativ al Bisericii dat lui Dumnezeu., martorul credincios și vrednic de crezare#3,14 Lit.: „adevărat”., începutul creației lui Dumnezeu: 15cunosc faptele tale, că nu ești nici rece, nici cald. O, de ai fi sau rece, sau cald! 16Dar pentru că ești astfel, căldicel, nici cald, nici rece, am să te vărs din gura mea. 17Pentru că spui: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu am nevoie de nimic”, dar nu știi că tu ești mizerabil, vrednic de milă, sărac, orb și gol. 18Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur purificat în foc, ca să te îmbogățești; haine albe, ca să te îmbraci și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și alifie, ca să-ți ungi ochii și să vezi. 19Pe cei pe care îi iubesc, eu îi dojenesc și îi educ#3,19 Biserica din Laodicèea, fiind obiectul acțiunii pedagogice a lui Cristos, după ce a fost judecată („mustrată”), este educată prin intervențiile lui Cristos – nespecificate – la care Biserica trebuie să se aștepte (încercări, crize etc.).. Fii deci zelos și convertește-te! 20Iată, eu stau la ușă și bat! Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă#3,20 Lit.: „voi cina”. cu el și el cu mine.
21Pe cel care învinge îl voi face#3,21 Lit.: „îi voi da”. să stea împreună cu mine pe tronul meu#3,21 Lit.: „îi voi da să stea pe tron”. „A sta pe tron” nu este doar o poziție corporală, ci presupune o demnitate regală (cine este lipsit de această demnitate nu se poate așeza pe tron, pentru că ar fi ori un uzurpator, ori un profanator). Creștinul care, colaborând cu Cristos, va ieși învingător, va putea ocupa cu aceeași demnitate tronul lui Cristos., așa cum și eu am învins și stau cu Tatăl meu pe tronul lui.
22Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!” #Is 11,2; Ap 1,4; 4,5; 5,6 #1,16.20; 2,1 #Mt 24,42-43; 1Tes 5,2; Ap 16,15 #Mt 10,32 #2,9 #Is 45,14; 49,23; 60,14; 66,23; Ps 86,9 #Is 43,4 #Ez 48,35 #21,2 #Is 62,2; 65,15; Ap 2,17; #14,1 #Ps 89,38; Ap 1,5; 19,11 #In 1,3; Col 1,15 șu; Evr 1,2 #Prov 3,12; Evr 12,6 #Lc 22,29-30; In 14,23 #Mt 19,28; Lc 22,30; Ap 20,4
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași