Apocalipsul 5
5
Cartea cu cele șapte sigilii
1Și am văzut în mâna dreaptă a celui care ședea pe tron o carte scrisă pe o parte și pe alta#5,1 Există o mare diversitate între manuscrise. Este considerată originală varianta care prezintă: „pe dinăuntru și înapoi”. Altele ar fi: „pe dinăuntru și pe dinafară”; „în față și în spate”. Expresia apare și în Ez 2,9-10, unde este vorba de „sulul cărții” scris și pe o parte, și pe alta., sigilată cu șapte sigilii#5,1 „Cartea scrisă pe o parte și pe alta” simbolizează planul creator și salvific al lui Dumnezeu, în care este stabilită cu exactitate și fără lacune întreaga istorie aflată în stăpânirea lui Dumnezeu – „mâna dreaptă a celui care șade pe tron”. Nicio ființă creată nu este capabilă să pătrundă planul lui Dumnezeu cu privire la istorie; cartea este „sigilată cu șapte sigilii”., 2și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i desfacă sigiliile?”. 3Dar nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nu putea să deschidă cartea și să se uite în ea. 4Și am plâns mult#5,4 „Plânsul” exprimă dezorientarea disperată a omului care este protagonist al evenimentelor istorice, dar incapabil să se orienteze în propria sa istorie. De aceea, este urgent necesară descifrarea cărții sigilate. pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. 5Atunci, unul dintre bătrâni#5,5 Soluția-Cristos este indicată de „unul dintre bătrâni”, care, după ce a experimentat condiția umană, a ajuns acum la răsplata finală. mi-a zis: „Nu plânge! Iată, a învins leul din tribul lui Iúda, vlăstarul#5,5 Sau „rădăcina”. lui Davíd! El va deschide cartea și cele șapte sigilii ale sale”.
Viziunea despre Miel
6Și am văzut stând [în picioare], la mijloc#5,6 Lit.: „în mijlocul tronului” sau: „în mijlocul bătrânilor”. Autorul subliniază poziția centrală a Mielului în acțiunea lui Dumnezeu asupra istoriei. Cristos-Mielul are o poziție centrală și față de cele patru ființe și bătrâni cărora le este atribuită o oarecare centralitate în acțiunea lui Dumnezeu asupra istoriei (cf. v. 6a)., între tron și cele patru ființe și între bătrâni, un Miel ca înjunghiat#5,6 Figura Mielului este folosită de autorul Apocalipsului în continuarea tradiției Vechiului Testament (Is 53) și a Evangheliei după sfântul Ioan ( In 1,29.36) pentru a-l desemna pe Cristos mort („înjunghiat”) și înviat (In 20), cu care creștinii vin în contact în liturgie. Dar autorul îmbogățește această tradiție cu alte elemente prin care descrie noutatea lui Cristos. El deține plinătatea puterii regale („șapte coarne”) prin care depășește tot ceea ce este negativ în istorie. Comunității liturgice căreia îi este proclamat Apocalipsul îi este adresată invitația de a decodifica și aprofunda („șapte ochi”) activitatea lui Cristos-Mielul, prin Duhul Sfânt, în desfășurarea istoriei oamenilor. Cristos-Mielul posedă plinătatea Duhului („șapte”) pe care îl trimite („suflă”, cf. In 20,22) omenirii. Trimis ca dar la toți oamenii, Duhul Sfânt tinde să-i ajungă pe toți („tot pământul”) și, în contact cu realitatea umană, se „ramifică” (cf. Is 11,2-3), răspunzând exigențelor diferitelor situații ale oamenilor., având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte#5,6 Unele manuscrise omit: „cele șapte”. duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul. 7El a venit și a luat [cartea] din mâna dreaptă a celui care șade pe tron. 8Când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului având fiecare o harpă#5,8 Termenul „kytàra” se referă la un instrument cu coarde asemănător harpei, dar de dimensiuni mai mici decât harpa actuală. În Apocalips, pe linia Vechiului Testament, harpa exprimă o celebrare liturgică festivă. Prin descoperirea Mielului și a rolului său, comunitatea liturgică trece de la plânsul disperat (Ap 5,4) la o bucurie fără margini. și cupe din aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților, 9și cântau un cântec nou, spunând:
„Vrednic#5,9 Termenul „axios”, care apare deseori în liturgie, dând celebrării o solemnitate și o coloratură deosebită, vine de la verbul „ago”, care înseamnă „a acționa”. Autorul Apocalipsului se referă nu atât la un calificativ moral (opusul ar fi „nevrednic”), cât la capacitatea de a acționa (opusul ar fi „incapabil”). Cristos-Mielul este capabil, „în stare” să primească sulul cărții și să-i deschidă sigiliile, adică poate citi și interpreta planul lui Dumnezeu în istorie. ești tu să primești cartea
și să desfaci sigiliile sale,
pentru că ai fost înjunghiat
și ai cumpărat#5,9 Unele manuscrise au: „ne-ai cumpărat”. pentru Dumnezeu
prin sângele tău
[oameni] din toate triburile,
limbile,
popoarele și neamurile
10și i-ai făcut
pentru Dumnezeul nostru
o împărăție și preoți
și vor#5,10 Același grup de manuscrise au: „vom”. domni pe pământ”.
11Am văzut și am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al ființelor și al bătrânilor, iar numărul lor era de zeci de mii de ori zeci de mii și de mii de ori mii#5,11 „Zeci de mii de ori zeci de mii și de mii de ori mii”; expresia este o hiperbolă numerică de o dimensiune dincolo de imaginabil. Dacă s-ar avea numerele de înmulțit la singular, rezultatul ar fi o cifră exactă, dar aici ambii termeni fiind la plural, rezultatul este un număr indefinit ce tinde spre infinit. În textul de față, acest număr imens exprimă amploarea acțiunii îngerilor în istoria mântuirii. Iar faptul că numărul lor scapă oricărui calcul uman arată transcendența lor față de lumea oamenilor.. 12Ei spuneau cu glas puternic:
„Vrednic este Mielul
care a fost înjunghiat
să primească puterea, bogăția,
înțelepciunea și tăria,
cinstea, gloria și binecuvântarea”.
13Și am auzit orice creatură în cer, pe pământ și sub pământ și în mare și toate câte sunt în ele, spunând:
„Celui care șade pe tron și Mielului
să fie binecuvântarea,
cinstea, gloria și puterea
în vecii vecilor!”.
14Iar cele patru ființe spuneau: „Amin!”. Și bătrânii au căzut [la pământ] și l-au adorat. #Is 29,11 #Evr 7,14 #Rom 15,12 #In 1,29 #Ap 1,4 #8,3 #Ps 141,2 #14,3; Ps 33,3 #Is 42,10 #14,4 #1,6; 20,6 #Ex 19,6 #Is 61,6 #Dan 7,10 #Evr 12,22 #Fil 2,7-9 #5,3 #Fil 2,10
Selectat acum:
Apocalipsul 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Apocalipsul 5
5
Cartea cu cele șapte sigilii
1Și am văzut în mâna dreaptă a celui care ședea pe tron o carte scrisă pe o parte și pe alta#5,1 Există o mare diversitate între manuscrise. Este considerată originală varianta care prezintă: „pe dinăuntru și înapoi”. Altele ar fi: „pe dinăuntru și pe dinafară”; „în față și în spate”. Expresia apare și în Ez 2,9-10, unde este vorba de „sulul cărții” scris și pe o parte, și pe alta., sigilată cu șapte sigilii#5,1 „Cartea scrisă pe o parte și pe alta” simbolizează planul creator și salvific al lui Dumnezeu, în care este stabilită cu exactitate și fără lacune întreaga istorie aflată în stăpânirea lui Dumnezeu – „mâna dreaptă a celui care șade pe tron”. Nicio ființă creată nu este capabilă să pătrundă planul lui Dumnezeu cu privire la istorie; cartea este „sigilată cu șapte sigilii”., 2și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i desfacă sigiliile?”. 3Dar nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nu putea să deschidă cartea și să se uite în ea. 4Și am plâns mult#5,4 „Plânsul” exprimă dezorientarea disperată a omului care este protagonist al evenimentelor istorice, dar incapabil să se orienteze în propria sa istorie. De aceea, este urgent necesară descifrarea cărții sigilate. pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. 5Atunci, unul dintre bătrâni#5,5 Soluția-Cristos este indicată de „unul dintre bătrâni”, care, după ce a experimentat condiția umană, a ajuns acum la răsplata finală. mi-a zis: „Nu plânge! Iată, a învins leul din tribul lui Iúda, vlăstarul#5,5 Sau „rădăcina”. lui Davíd! El va deschide cartea și cele șapte sigilii ale sale”.
Viziunea despre Miel
6Și am văzut stând [în picioare], la mijloc#5,6 Lit.: „în mijlocul tronului” sau: „în mijlocul bătrânilor”. Autorul subliniază poziția centrală a Mielului în acțiunea lui Dumnezeu asupra istoriei. Cristos-Mielul are o poziție centrală și față de cele patru ființe și bătrâni cărora le este atribuită o oarecare centralitate în acțiunea lui Dumnezeu asupra istoriei (cf. v. 6a)., între tron și cele patru ființe și între bătrâni, un Miel ca înjunghiat#5,6 Figura Mielului este folosită de autorul Apocalipsului în continuarea tradiției Vechiului Testament (Is 53) și a Evangheliei după sfântul Ioan ( In 1,29.36) pentru a-l desemna pe Cristos mort („înjunghiat”) și înviat (In 20), cu care creștinii vin în contact în liturgie. Dar autorul îmbogățește această tradiție cu alte elemente prin care descrie noutatea lui Cristos. El deține plinătatea puterii regale („șapte coarne”) prin care depășește tot ceea ce este negativ în istorie. Comunității liturgice căreia îi este proclamat Apocalipsul îi este adresată invitația de a decodifica și aprofunda („șapte ochi”) activitatea lui Cristos-Mielul, prin Duhul Sfânt, în desfășurarea istoriei oamenilor. Cristos-Mielul posedă plinătatea Duhului („șapte”) pe care îl trimite („suflă”, cf. In 20,22) omenirii. Trimis ca dar la toți oamenii, Duhul Sfânt tinde să-i ajungă pe toți („tot pământul”) și, în contact cu realitatea umană, se „ramifică” (cf. Is 11,2-3), răspunzând exigențelor diferitelor situații ale oamenilor., având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte#5,6 Unele manuscrise omit: „cele șapte”. duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul. 7El a venit și a luat [cartea] din mâna dreaptă a celui care șade pe tron. 8Când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului având fiecare o harpă#5,8 Termenul „kytàra” se referă la un instrument cu coarde asemănător harpei, dar de dimensiuni mai mici decât harpa actuală. În Apocalips, pe linia Vechiului Testament, harpa exprimă o celebrare liturgică festivă. Prin descoperirea Mielului și a rolului său, comunitatea liturgică trece de la plânsul disperat (Ap 5,4) la o bucurie fără margini. și cupe din aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților, 9și cântau un cântec nou, spunând:
„Vrednic#5,9 Termenul „axios”, care apare deseori în liturgie, dând celebrării o solemnitate și o coloratură deosebită, vine de la verbul „ago”, care înseamnă „a acționa”. Autorul Apocalipsului se referă nu atât la un calificativ moral (opusul ar fi „nevrednic”), cât la capacitatea de a acționa (opusul ar fi „incapabil”). Cristos-Mielul este capabil, „în stare” să primească sulul cărții și să-i deschidă sigiliile, adică poate citi și interpreta planul lui Dumnezeu în istorie. ești tu să primești cartea
și să desfaci sigiliile sale,
pentru că ai fost înjunghiat
și ai cumpărat#5,9 Unele manuscrise au: „ne-ai cumpărat”. pentru Dumnezeu
prin sângele tău
[oameni] din toate triburile,
limbile,
popoarele și neamurile
10și i-ai făcut
pentru Dumnezeul nostru
o împărăție și preoți
și vor#5,10 Același grup de manuscrise au: „vom”. domni pe pământ”.
11Am văzut și am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al ființelor și al bătrânilor, iar numărul lor era de zeci de mii de ori zeci de mii și de mii de ori mii#5,11 „Zeci de mii de ori zeci de mii și de mii de ori mii”; expresia este o hiperbolă numerică de o dimensiune dincolo de imaginabil. Dacă s-ar avea numerele de înmulțit la singular, rezultatul ar fi o cifră exactă, dar aici ambii termeni fiind la plural, rezultatul este un număr indefinit ce tinde spre infinit. În textul de față, acest număr imens exprimă amploarea acțiunii îngerilor în istoria mântuirii. Iar faptul că numărul lor scapă oricărui calcul uman arată transcendența lor față de lumea oamenilor.. 12Ei spuneau cu glas puternic:
„Vrednic este Mielul
care a fost înjunghiat
să primească puterea, bogăția,
înțelepciunea și tăria,
cinstea, gloria și binecuvântarea”.
13Și am auzit orice creatură în cer, pe pământ și sub pământ și în mare și toate câte sunt în ele, spunând:
„Celui care șade pe tron și Mielului
să fie binecuvântarea,
cinstea, gloria și puterea
în vecii vecilor!”.
14Iar cele patru ființe spuneau: „Amin!”. Și bătrânii au căzut [la pământ] și l-au adorat. #Is 29,11 #Evr 7,14 #Rom 15,12 #In 1,29 #Ap 1,4 #8,3 #Ps 141,2 #14,3; Ps 33,3 #Is 42,10 #14,4 #1,6; 20,6 #Ex 19,6 #Is 61,6 #Dan 7,10 #Evr 12,22 #Fil 2,7-9 #5,3 #Fil 2,10
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași