Rut 1:1-9

Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în țară. Un om din Betleémul lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului împreună cu soția și cei doi fii ai săi. Numele omului era Elimélec, numele soției sale era Noémi, iar numele celor doi fii erau Mahlón și Chilión. Erau din Efráta, din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului și au locuit acolo. Elimélec, soțul lui Noémi, a murit și ea a rămas cu cei doi fii ai ei. Ei și-au luat soții [dintre fetele] din Moáb. Una se numea Orpá și cealaltă Rut, și au locuit acolo cam zece ani. Au murit și cei doi, Mahlón și Chilión, și Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără soț. S-au ridicat ea și nurorile sale și s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul și-a vizitat poporul și i-a dat pâine. Ea a ieșit din locul în care locuia – cele două nurori ale ei erau cu ea – și a pornit la drum ca să se întoarcă în țara lui Iúda. Noémi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeți și întoarceți-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să aibă îndurare de voi așa cum voi ați avut îndurare față de cei care au murit și față de mine! Să vă dea Domnul să găsiți odihnă, fiecare în casa soțului ei!”. Le-a sărutat, iar ele și-au ridicat glasul și au plâns.