Rut 1
1
I. RUT ȘI NOÉMI, ÎN MOÁB
1Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete#1,1 Acest pericol apăsa mereu asupra destinului oamenilor instalați în această țară calcaroasă care nu are asigurarea unei irigații regulate, așa încât nu se poate trăi decât din mila lui Dumnezeu (cf. Dt 11,10-12). Vechiul Testament asociază foametea, sabia și ciuma cu pedepse din partea lui Dumnezeu (de ex.: Ier 21,9). în țară#1,1 Este țara prin excelență, țara promisiunii, țara lui Israèl.. Un om din Betleémul#1,1 E vorba de un sat la câțiva km sud de Ierusalím al cărui nume înseamnă „casa pâinii”. lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului#1,1 Este platoul fertil de la est de Marea Moartă, locuitorii acestei regiuni fiind înrudiți cu israeliții după Gen 19,37. împreună cu soția și cei doi fii ai săi. 2Numele omului era Elimélec, numele soției sale era Noémi#1,2 În ebr.: „Noòmi”. LXX și versiunile latine au: „Noèmi”., iar numele celor doi fii erau Mahlón și Chilión. Erau din Efráta#1,2 Din eroare, a fost identificat cu Betleèmul (Gen 35,19). De fapt, este ținutul din nordul Ierusalímului, din tribul lui Beniamin (cf. 1Cr 2,50-51). , din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului și au locuit acolo. 3Elimélec, soțul lui Noémi, a murit și ea a rămas cu cei doi fii ai ei#1,3 Numele din v. 2-3 sunt mai degrabă simbolice. Elimèlec înseamnă „Dumnezeul meu este rege”; „Noèmi” înseamnă „draga mea” sau „dulceața mea”; Mahlòn înseamnă „slăbiciune, sfârșeală”; Chiliòn înseamnă „consumare”; Òrpa, „cea care întoarce spatele”; Rut înseamnă „prietena”.. 4Ei și-au luat soții [dintre fetele] din Moáb. Una se numea Orpá și cealaltă Rut, și au locuit acolo cam zece ani. 5Au murit și cei doi, Mahlón și Chilión, și Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără soț. 6S-au ridicat ea și nurorile sale și s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul și-a vizitat poporul și i-a dat pâine. 7Ea a ieșit din locul în care locuia – cele două nurori ale ei erau cu ea – și a pornit la drum ca să se întoarcă în țara lui Iúda.
8Noémi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeți și întoarceți-vă fiecare la casa mamei ei#1,8 Cf. Gen 38,11, văduva se întorcea la casa tatălui. Din acest text rezultă că, la evreii din Antichitate, femeile aveau un cort separat (cf. Gen 24,7; 31,33).! Domnul să aibă îndurare de voi așa cum voi ați avut îndurare față de cei care au murit și față de mine! 9Să vă dea Domnul să găsiți odihnă, fiecare în casa soțului ei!”. Le-a sărutat, iar ele și-au ridicat glasul și au plâns. 10I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”. 11Noémi le-a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soții voștri? 12Întoarceți-vă, fiicele mele, și mergeți! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou#1,12 Lit.: „ca să fiu din nou cu un soț”., sau dacă aș spune că mai am speranță că în această noapte aș fi a unui soț și aș naște fii#1,12 Noèmi face aluzie la legea leviratului conform căreia frații soțului ar fi avut obligația să ia văduva acestuia în căsătorie (Gen 38,8.9; Dt 25,5-10)., 13ați aștepta voi până să crească mari și ați aștepta voi fără ca să aveți soți? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este#1,13 Lit.: „a ieșit”. împotriva mea”. 14Ele și-au ridicat din nou glasul și au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei#1,14 LXX adaugă: „s-a întors la poporul său”., iar Rut a rămas#1,14 Lit.: „s-a alipit de ea”. Este un termen foarte puternic care se mai găsește în 2,8.21 și exprimă unitatea conjugală în Gen 2,24. cu ea.
15[Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta!”. 16Rut a răspuns:
„Nu insista să te părăsesc
și să mă întorc de la tine!
Încotro vei merge tu,
voi merge și eu,
unde te vei odihni tu,
mă voi odihni și eu;
poporul tău va fi poporul meu
și Dumnezeul tău
va fi Dumnezeul meu;
17unde vei muri tu, voi muri și eu
și voi fi îngropată acolo.
Așa să-mi facă Domnul
– ba și mai rău#1,17 Este o formulă de jurământ în care naratorul a substituit relele invocate prin acest blestem cu o exprimare vagă: se credea că ar fi fost periculoasă pronunțarea cuvintele socotite ca având o eficacitate malefică. –:
numai moartea mă va despărți de tine!”.
18Când [Noémi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească.
19Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mișcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noémi!”. 20Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Noémi, ci spuneți-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult. 21Când am plecat eram în belșug și Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceți Noémi când Domnul s-a declarat#1,21 Lit.: „a răspuns”. LXX are: „m-a umilit”. Domnul este deseori considerat în Biblie judecătorul poporului său și al întregului pământ, dar nu lipsește nici conceptul de „martor” (cf. Ps 50,7; Mal 3,5). Mărturia nefavorabilă a Domnului presupune o stare de păcat în persoană, păcat care în cazul lui Noèmi nu ne este cunoscut. Dar Noèmi reflectă mentalitatea vremii în Israèl, potrivit căreia suferința este întotdeauna consecința păcatului. împotriva mea și Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”.
22Noémi și Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului#1,22 Este vorba de aprilie-mai.. #Jud 2,16; 21,25 #Jud 17,7; 19,1; Mih 5,1; Mt 2,6; In 7,42 #Gen 48,7; 1Sam 17,12; 1Cr 4,4 #Ex 34,16; Dt 7,3-4; 23,4; Mal 2,11; Esd 9,1-2; Neh 13,1.23-27 #Dt 27,19; Is 47,8-9; 54,4-5 #Ex 3,16 #Ps 132,15 #Lc 1,53 #3,1 #4,5; Gen 38,8-44; Dt 25,5-10; Mt 22,23-28 #Iob 3,20; 7,11; 10,1; 21,25; 27,2 #Jud 2,15; Iob 13,21; 19,21; 30,21 #Num 21,29; Ios 24,15; Jud 11,24; 1Rg 11,7; Ier 48,7 #2Sam 15,21; 2Rg 2,2-4; 3,7 #2,11-12; Ps 33,12; 45,11; Is 14,1; Zah 8,23; 1Tes 1,9 #3,13 #1Sam 14,44; 20,13; 25,22; 2Sam 3,9.35; 1Rg 19,2; 20,10; 2Rg 6,31 #1Rg 1,45; Mt 2,3; 21,10 #Lam 2,15 #1,13; Ex 15,23; Lam 1,4 #3,17; Iob 1,21 #1,13 #2,23; 2Sam 21,9; Idt 8,2
Selectat acum:
Rut 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Rut 1
1
I. RUT ȘI NOÉMI, ÎN MOÁB
1Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete#1,1 Acest pericol apăsa mereu asupra destinului oamenilor instalați în această țară calcaroasă care nu are asigurarea unei irigații regulate, așa încât nu se poate trăi decât din mila lui Dumnezeu (cf. Dt 11,10-12). Vechiul Testament asociază foametea, sabia și ciuma cu pedepse din partea lui Dumnezeu (de ex.: Ier 21,9). în țară#1,1 Este țara prin excelență, țara promisiunii, țara lui Israèl.. Un om din Betleémul#1,1 E vorba de un sat la câțiva km sud de Ierusalím al cărui nume înseamnă „casa pâinii”. lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului#1,1 Este platoul fertil de la est de Marea Moartă, locuitorii acestei regiuni fiind înrudiți cu israeliții după Gen 19,37. împreună cu soția și cei doi fii ai săi. 2Numele omului era Elimélec, numele soției sale era Noémi#1,2 În ebr.: „Noòmi”. LXX și versiunile latine au: „Noèmi”., iar numele celor doi fii erau Mahlón și Chilión. Erau din Efráta#1,2 Din eroare, a fost identificat cu Betleèmul (Gen 35,19). De fapt, este ținutul din nordul Ierusalímului, din tribul lui Beniamin (cf. 1Cr 2,50-51). , din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului și au locuit acolo. 3Elimélec, soțul lui Noémi, a murit și ea a rămas cu cei doi fii ai ei#1,3 Numele din v. 2-3 sunt mai degrabă simbolice. Elimèlec înseamnă „Dumnezeul meu este rege”; „Noèmi” înseamnă „draga mea” sau „dulceața mea”; Mahlòn înseamnă „slăbiciune, sfârșeală”; Chiliòn înseamnă „consumare”; Òrpa, „cea care întoarce spatele”; Rut înseamnă „prietena”.. 4Ei și-au luat soții [dintre fetele] din Moáb. Una se numea Orpá și cealaltă Rut, și au locuit acolo cam zece ani. 5Au murit și cei doi, Mahlón și Chilión, și Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără soț. 6S-au ridicat ea și nurorile sale și s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul și-a vizitat poporul și i-a dat pâine. 7Ea a ieșit din locul în care locuia – cele două nurori ale ei erau cu ea – și a pornit la drum ca să se întoarcă în țara lui Iúda.
8Noémi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeți și întoarceți-vă fiecare la casa mamei ei#1,8 Cf. Gen 38,11, văduva se întorcea la casa tatălui. Din acest text rezultă că, la evreii din Antichitate, femeile aveau un cort separat (cf. Gen 24,7; 31,33).! Domnul să aibă îndurare de voi așa cum voi ați avut îndurare față de cei care au murit și față de mine! 9Să vă dea Domnul să găsiți odihnă, fiecare în casa soțului ei!”. Le-a sărutat, iar ele și-au ridicat glasul și au plâns. 10I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”. 11Noémi le-a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soții voștri? 12Întoarceți-vă, fiicele mele, și mergeți! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou#1,12 Lit.: „ca să fiu din nou cu un soț”., sau dacă aș spune că mai am speranță că în această noapte aș fi a unui soț și aș naște fii#1,12 Noèmi face aluzie la legea leviratului conform căreia frații soțului ar fi avut obligația să ia văduva acestuia în căsătorie (Gen 38,8.9; Dt 25,5-10)., 13ați aștepta voi până să crească mari și ați aștepta voi fără ca să aveți soți? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este#1,13 Lit.: „a ieșit”. împotriva mea”. 14Ele și-au ridicat din nou glasul și au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei#1,14 LXX adaugă: „s-a întors la poporul său”., iar Rut a rămas#1,14 Lit.: „s-a alipit de ea”. Este un termen foarte puternic care se mai găsește în 2,8.21 și exprimă unitatea conjugală în Gen 2,24. cu ea.
15[Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta!”. 16Rut a răspuns:
„Nu insista să te părăsesc
și să mă întorc de la tine!
Încotro vei merge tu,
voi merge și eu,
unde te vei odihni tu,
mă voi odihni și eu;
poporul tău va fi poporul meu
și Dumnezeul tău
va fi Dumnezeul meu;
17unde vei muri tu, voi muri și eu
și voi fi îngropată acolo.
Așa să-mi facă Domnul
– ba și mai rău#1,17 Este o formulă de jurământ în care naratorul a substituit relele invocate prin acest blestem cu o exprimare vagă: se credea că ar fi fost periculoasă pronunțarea cuvintele socotite ca având o eficacitate malefică. –:
numai moartea mă va despărți de tine!”.
18Când [Noémi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească.
19Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mișcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noémi!”. 20Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Noémi, ci spuneți-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult. 21Când am plecat eram în belșug și Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceți Noémi când Domnul s-a declarat#1,21 Lit.: „a răspuns”. LXX are: „m-a umilit”. Domnul este deseori considerat în Biblie judecătorul poporului său și al întregului pământ, dar nu lipsește nici conceptul de „martor” (cf. Ps 50,7; Mal 3,5). Mărturia nefavorabilă a Domnului presupune o stare de păcat în persoană, păcat care în cazul lui Noèmi nu ne este cunoscut. Dar Noèmi reflectă mentalitatea vremii în Israèl, potrivit căreia suferința este întotdeauna consecința păcatului. împotriva mea și Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”.
22Noémi și Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului#1,22 Este vorba de aprilie-mai.. #Jud 2,16; 21,25 #Jud 17,7; 19,1; Mih 5,1; Mt 2,6; In 7,42 #Gen 48,7; 1Sam 17,12; 1Cr 4,4 #Ex 34,16; Dt 7,3-4; 23,4; Mal 2,11; Esd 9,1-2; Neh 13,1.23-27 #Dt 27,19; Is 47,8-9; 54,4-5 #Ex 3,16 #Ps 132,15 #Lc 1,53 #3,1 #4,5; Gen 38,8-44; Dt 25,5-10; Mt 22,23-28 #Iob 3,20; 7,11; 10,1; 21,25; 27,2 #Jud 2,15; Iob 13,21; 19,21; 30,21 #Num 21,29; Ios 24,15; Jud 11,24; 1Rg 11,7; Ier 48,7 #2Sam 15,21; 2Rg 2,2-4; 3,7 #2,11-12; Ps 33,12; 45,11; Is 14,1; Zah 8,23; 1Tes 1,9 #3,13 #1Sam 14,44; 20,13; 25,22; 2Sam 3,9.35; 1Rg 19,2; 20,10; 2Rg 6,31 #1Rg 1,45; Mt 2,3; 21,10 #Lam 2,15 #1,13; Ex 15,23; Lam 1,4 #3,17; Iob 1,21 #1,13 #2,23; 2Sam 21,9; Idt 8,2
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași