Tobia 1
1
I. PROLOG#1,0 Textul tradus este una dintre variantele din limba greacă (textul lung prezent în Codex Sinaiticus și care se apropie cel mai mult de un original aramaic). Există o altă variantă scurtă în Codex Vaticanus și în cel Alexandrinus. Diferențele remarcabile vor fi menționate în notele de la subsol.; VIRTUȚILE ȘI ÎNCERCĂRILE LUI TOBÍT
1Cartea istoriei#1,1 Lit.: „cuvintelor”. Poate însemna „tratat despre cuvintele și faptele lui Tobít” (cf. 1Rg 11,41; 14,19.29; Neh 12,23). lui Tobít, [fiul] lui Tobiél#1,1 Genealogia este compusă din patru strămoși, cărora li se adaugă menționarea familiei și a tribului. Numele „Rafaèl” și „Raguèl” prezente în Codex Sinaiticus sunt omise în celelalte manuscrise. Semnificația lor este următoarea: „Tobièl” = „Dumnezeu mi-a fost binevoitor”; „Aduèl” = „Dumnezeu s-a bucurat”; „Gabaèl” = „Dumnezeu este înalt”; „Asièl” = „Dumnezeu a împărțit”. Faptul că numele strămoșilor se termină toate în „el” este unic în Biblie și puțin probabil din punct de vedere istoric. Aceasta vrea să demonstreze că atât Tobít, cât și strămoșii lui se bucurau de o protecție divină specială., [fiul] lui Ananiél, [fiul] lui Aduél, [fiul] lui Gabaél, [fiul] lui Rafaél, [fiul] lui Raguél din descendența lui Asiél, din tribul lui Neftáli#1,1 Este unul dintre triburile din nord unde se găsea sanctuarul de la Dan.. 2În zilele lui Salmanasár#1,2 Lit.: „Emenessar”, o alterație a numelui „Salmànasar”. Prima deportare a tribului lui Neftàli a avut loc în anul 734 î.C., sub regele Tíglat-Píleser al III-lea (745-727 î.C.). În 2Rg 17,2.10; 18,9-16, cucerirea Samariei și deportarea care a urmat îi sunt atribuite lui Salmànasar al V-lea (727-722 î.C.), în timp ce monumentele asiriene le atribuie succesorului său, Sàrgon (722-705 î.C.)., regele asiriénilor, a fost luat captiv din Tísbe#1,2 Localitate neidentificată din Galileea, diferită de Tișbe din Galaad, locul de origine al profetului Ilie., care este la dreapta de Cádeș#1,2 O cetate de refugiu (cf. Ios 15,3; Jud 4,6) situată în partea de nord a Galilèii. Corespunde actualului Qadàs, situat la cca 7 km nord-vest de intrarea Iordànului în Lacul Merlòm, sau El-Qadís, care se găsește pe malul de sud-vest al Lacului Genezarèt. al lui Neftáli, în Galiléea de Sus, mai sus de Așér#1,2 Se poate referi la teritoriul tribului Așèr sau la o localitate care se află în corespondență cu Càdeș (cf. Jud 4,2-4; 1Sam 12,9). În acest ultim caz, este identificată cu Tell-Waqqàs, localitate situată în apropiere de Lacul Hùle., pe drumul spre apusul soarelui, la stânga de Fagór#1,2 Sau Sèfet, așa cum redau unele traduceri; este identificat cu localitatea Sefàt din timpul cruciaților, situată la 12 km nord de Lacul Tiberiàdei..
Viața pioasă a lui Tobít
3Eu, Tobít#1,3 Numele protagonistului corespunde prescurtării „ṭōḇiyyâ” (Neh 2,19; Zah 6,10) sau „ṭôbiyyāhû” ( 2Cr 17,8). Este un nume teoforic și înseamnă: „Domnul este binele meu”. Este o distincție între numele tatălui, „Tobít”, și cel al fiului, „Tobía”, chiar dacă ambele nume derivă de la aceeași rădăcină. Diferența este păstrată în codicele grecești, textele de la Qumràn și cele din VL, în timp ce numele se confundă în Vg., am umblat pe căile adevărului și ale dreptății#1,3 Arată conformitatea cu legea, în sens obiectiv, și echivalează cu sinceritatea față de Dumnezeu. Dreptatea este o dispoziție subiectivă care îndeamnă la a face binele și care se revelează în faptele bune săvârșite în favoarea aproapelui. în toate zilele vieții mele și am făcut multe fapte de milostenie #1,3 Se exercită față de cei slabi și săraci (Is 1,27; 59,16; Ps 24,5; 35,24; 103,6; Sir 17,29).fraților mei și poporului meu care a venit cu mine în captivitate în țara asiriénilor, la Niníve#1,3 Este capitala regatului Asíriei, situată pe malul de est al fluviului Tígru.. 4Când mă aflam în țara mea, în pământul lui Israél, și când eram tânăr, tot tribul lui Neftáli, tatăl meu, s-a îndepărtat de casa lui Davíd, strămoșul meu, și de Ierusalím, cetatea aleasă dintre toate triburile lui Israél ca toate triburile lui Israél să aducă jertfe [acolo] și a fost sfințit templul locuinței lui Dumnezeu, fiind el construit în ea pentru toate generațiile în veci. 5Toți frații mei și casa părintelui meu, Neftáli, aduceau jertfe vițelului pe care îl făcuse Ieroboám, regele lui Israél, în Dan#1,5 Varianta scurtă a textului are: „toate triburile care s-au îndepărtat de credință sacrificau vițelului Baal, chiar și casa lui Neftàli, părintele meu”., peste toți munții din Galiléea.
6Numai eu singur mergeam de multe ori la Ierusalím de sărbători#1,6 Adică Paștele, Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Corturilor (cf. Ex 23,17; Dt 16,16)., așa cum este scris pentru întregul Israél prin hotărâre veșnică. Aveam cu mine primele roade#1,6 Oferirea lor este o caracteristică a pietății post-exilice; sublinia observarea prescrierilor legale, uneori în detrimentul conținutului mai larg și obiectiv al alianței de pe Sinai. și întâii născuți, zeciuiala din animale și prima tunsoare a oilor și mergeam la Ierusalím. 7Le dădeam preoților#1,7 După Num 18,26-28, zeciuiala era prezentată leviților, care, la rândul lor, luau a zecea parte din ea și o dădeau preoților., fiii lui Áaron, pentru altar. Iar zeciuiala din grâu, din vin, din untdelemn, din rodii, din smochine și din celelalte fructe o dădeam fiilor lui Lévi care slujeau la Ierusalím. A doua zeciuială o transformam în argint#1,7 Slujea la pregătirea banchetelor sacre; făcea excepție anul sabatic. pentru șase ani, mergeam și o cheltuiam la Ierusalím în fiecare an. 8[A treia zeciuială]#1,8 Această practică se inspiră din reglementarea expusă în Dt 14,22-29. o dădeam orfanilor, văduvelor și prozeliților care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam și le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise și după poruncile pe care le dăduse Debóra#1,8 Se poate vedea în această învățătură familială (cf. Tob 4,19; 6,16; 14,8-9) în același timp canalul de transmitere a credinței (Dt 11,19) și originea unei tradiții (cf. Ier 35,6-10; Mt 15,2 și par.)., mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan și a murit#1,8 Textul scurt are următoarea variantă pentru v. 8: „Dădeam a treia zeciuială celor în drept, după învățăturile Debòrei, mama tatălui meu”.. 9Când am devenit bărbat#1,9 Circa 20 de ani., mi-am luat soție din descendența neamului nostru#1,9 Tobít merge dincolo de toate prescrierile legale, alegându-și soție dintre membrii propriului trib. În acest fel, îi imită pe patriarhi (Gen 24,4.37-38; 28,2-4). Endogamia este una dintre învățăturile fundamentale ale cărții. și mi s-a născut din ea un fiu, căruia i-am dat numele Tobía.
10Când am fost deportat în Asíria și am ajuns în captivitate la Niníve, toți frații mei și cei din familia mea mâncau din pâinea neamurilor. 11Eu, însă, îmi apăram sufletul ca să nu mănânc din pâinea neamurilor#1,11 Adică pâine pregătită fără a se ține cont de prescrierile legale (cf. Gen 9,4; Lev 11,2-47; Dt 14,3-11). Observarea prescrierilor alimentare este unul dintre criteriile fidelității ebraice, în special după exil (Dan 1,8; Idt 12,2).. 12Și pentru că mi-am amintit de Dumnezeul meu din toată inima mea, 13Cel Preaînalt mi-a dat har#1,13 Evreii, care în lumea păgână nu puteau să dețină funcții directe de conducere, visau să devină consilieri ai celor puternici. Există exemple în persoana lui Iosíf (Gen 39,5; 41,4-10), Nehemia (Neh 1,11–2,1; 5,14), Daniel (Dan 1; 2; 5), Mardohèu (Est 8,1-2). În timpul exilului, mulți evrei s-au îmbogățit datorită activităților comerciale și au ajuns la poziții înalte în societate. și trecere înaintea lui Salmanasár; eu cumpăram pentru el tot ce avea nevoie. 14Mergeam în Média#1,14 Regiune a Imperiului Asirian unde au fost deportați evreii (cf. 2Rg 17,6). Erau trei regiuni diferite care purtau acest nume. și cumpăram de acolo pentru el până când el a murit. I-am încredințat lui Gabaél, fratele lui Gabrí din ținutul Médiei, zece talánți#1,14 Este o sumă mare, pur convențională, echivalentă a 3.000 de sicli, care în Babilonia însemnau 60 de kg de argint, iar în Palestína 34 kg. Banii erau calculați în vechime după greutate, nu după valoare. de argint în saci.
15Când a murit Salmanasár și a devenit rege Senaheríb#1,15 În realitate, succesorul lui Salmànasar a fost Sàrgon al II-lea (722-705 î.C.), predecesorul adevărat al lui Senaheríb (704-681 î.C.)., fiul său, în locul lui, drumurile Médiei erau nesigure#1,15 Este un fapt istoric sigur că, atunci când Senaheríb a urcat pe tron, în multe părți ale imperiului asirian au izbucnit revolte (cf. 2Rg 18,13-15). și nu mai puteam să merg în Média. 16În zilele lui Salmanasár, am făcut multe fapte de milostenie pentru frații mei care erau din neamul meu. 17Le dădeam pâine celor înfometați și haine celor goi, iar dacă vedeam pe cineva din neamul meu mort și aruncat peste zidurile#1,17 Adică în afara cetății, unde se aruncau resturile și unde câinii și hienele mergeau în căutarea hranei (cf. Ier 8,1-2; 14,16; 22,19). A fi abandonat fără înmormântare era considerat cel mai mare blestem (cf. Dt 21,22-23; 1Rg 14,11; Ier 16,4; 25,33; Ez 29,5). Așadar, era o datorie sacră aceea de a înmormânta morții (cf. 2Sam 2,5; Sir 7,33; 38,16). Această formă de pietate ocupă un loc important în Tobía, fie că cei morți sunt coreligionari (Tob 1,17-18; 2,4.7; 12,12-13), fie că sunt rude apropiate (Tob 4,3-4; 8,10-12; 14,2.11-13). din Niníve, îl îngropam. 18Dacă Senaheríb ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar#1,18 Senaheríb s-a retras de la porțile Ierusalímului ca urmare a ciumei. Este probabil ca, reintrat în țară, să se fi răzbunat pe evreii care erau exilați acolo întrucât erau considerați rude ale iudeilor din Palestína. din Iudéea în zilele judecății pe care o făcea regele cerului pentru blasfemiile pe care le rostise, îl îngropam. Căci pe mulți dintre fiii lui Israél i-a ucis în mânia lui, iar eu furam trupurile lor și le îngropam. Senaheríb le căuta, dar nu le găsea. 19Dar cineva dintre cei din Niníve s-a dus și i-a făcut cunoscut regelui despre mine că eu îi îngrop. Atunci m-am ascuns. Când am înțeles că regele a aflat de mine și că sunt căutat spre a fi dat morții, mi s-a făcut frică și am fugit. 20Mi-au fost confiscate toate cele pe care le aveam și nu mi-a rămas nimic – au fost luate pentru [vistieria] regelui – în afară de Ána, soția mea, și de Tobía, fiul meu.
21Nu au trecut patruzeci#1,21 În realitate, faptul s-a întâmplat în 681 î.C., adică două decenii mai târziu ( 2Rg 19,35). de zile până când l-au ucis [pe rege] cei doi fii ai săi [după care] au fugit în munții Ararát. Apoi a devenit rege Asarhadón, fiul său, în locul lui, iar acesta l-a pus pe Ahicár#1,21 Menționarea lui Ahicàr (Tob 1,22; 2,10; 11,18; 14,10; cf. Idt 5,5 șu) pune în legătură istoria lui Tobía cu Înțelepciunea (sau Cartea) lui Ahicàr, o operă veche, cunoscută în diferite forme și în diferite limbi. Este vorba de o relatare care servește drept cadru pentru două culegeri sapiențiale al căror ecou se găsește în Tobía și în Ben Siràh. Înțeleptul Ahicàr, cancelarul regilor Asíriei Senaheríb și Asarhadòn, l-a educat pe nepotul său Nadàb (sau Nadùn), pregătindu-l ca să-i ia locul: este introducerea pentru o primă serie de maxime. Nadab, care este un parvenit și nerecunoscător, face în așa fel încât binefăcătorul său să fie condamnat la moarte. Ahicàr reușește să scape de la moarte printr-un subterfugiu și devine urmărit. Asarhadòn primește o cerere de la Faraòn ca să-i prezinte un înțelept capabil să dea răspuns enigmelor sale și îi pare rău de dispariția lui Ahicàr. Acesta iese atunci din ascunzătoare, îi face față Faraònului și, reabilitat, îl pedepsește pe nepot și îi adresează o serie întreagă de reproșuri care constituie a doua serie de maxime., fiul lui Anaél, fiul fratelui meu, peste toată contabilitatea regatului și el avea putere asupra întregii administrații. 22Atunci, Ahicár a intervenit pentru mine și m-am întors la Niníve. Căci Ahicár era primul dintre paharnici și [responsabil] cu inelul, cu administrația și cu contabilitatea în timpul lui Senaheríb, regele asiriénilor, iar Asarhadón l-a stabilit al doilea după el. Era nepotul meu, din rudenia mea. #2Rg 15,29 #Dt 10,12; 19,9; 28,9 #Ps 86,11; 119,30 #Dt 12,5-11 #14,5 #1Rg 12,26-33 #Dt 16,6.16 #Dt 14,22-23 #Num 18,8.12; Dt 14,27 #Dt 14,24-26 #Dt 14,28-29 #4,12-13; 6,16; Gen 24,4.38; 28,2 #Gen 39,4; 41,39-40; Dan 2,48 #2Rg 17,6 #4,16 #Is 58,7; Iob 31,16-20; Mt 25,35-36 #2Rg 19,35-36; Is 37,36-37; 2Cr 32,21 #2Rg 19,37; Is 37,38; 2Cr 32,21
Selectat acum:
Tobia 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Tobia 1
1
I. PROLOG#1,0 Textul tradus este una dintre variantele din limba greacă (textul lung prezent în Codex Sinaiticus și care se apropie cel mai mult de un original aramaic). Există o altă variantă scurtă în Codex Vaticanus și în cel Alexandrinus. Diferențele remarcabile vor fi menționate în notele de la subsol.; VIRTUȚILE ȘI ÎNCERCĂRILE LUI TOBÍT
1Cartea istoriei#1,1 Lit.: „cuvintelor”. Poate însemna „tratat despre cuvintele și faptele lui Tobít” (cf. 1Rg 11,41; 14,19.29; Neh 12,23). lui Tobít, [fiul] lui Tobiél#1,1 Genealogia este compusă din patru strămoși, cărora li se adaugă menționarea familiei și a tribului. Numele „Rafaèl” și „Raguèl” prezente în Codex Sinaiticus sunt omise în celelalte manuscrise. Semnificația lor este următoarea: „Tobièl” = „Dumnezeu mi-a fost binevoitor”; „Aduèl” = „Dumnezeu s-a bucurat”; „Gabaèl” = „Dumnezeu este înalt”; „Asièl” = „Dumnezeu a împărțit”. Faptul că numele strămoșilor se termină toate în „el” este unic în Biblie și puțin probabil din punct de vedere istoric. Aceasta vrea să demonstreze că atât Tobít, cât și strămoșii lui se bucurau de o protecție divină specială., [fiul] lui Ananiél, [fiul] lui Aduél, [fiul] lui Gabaél, [fiul] lui Rafaél, [fiul] lui Raguél din descendența lui Asiél, din tribul lui Neftáli#1,1 Este unul dintre triburile din nord unde se găsea sanctuarul de la Dan.. 2În zilele lui Salmanasár#1,2 Lit.: „Emenessar”, o alterație a numelui „Salmànasar”. Prima deportare a tribului lui Neftàli a avut loc în anul 734 î.C., sub regele Tíglat-Píleser al III-lea (745-727 î.C.). În 2Rg 17,2.10; 18,9-16, cucerirea Samariei și deportarea care a urmat îi sunt atribuite lui Salmànasar al V-lea (727-722 î.C.), în timp ce monumentele asiriene le atribuie succesorului său, Sàrgon (722-705 î.C.)., regele asiriénilor, a fost luat captiv din Tísbe#1,2 Localitate neidentificată din Galileea, diferită de Tișbe din Galaad, locul de origine al profetului Ilie., care este la dreapta de Cádeș#1,2 O cetate de refugiu (cf. Ios 15,3; Jud 4,6) situată în partea de nord a Galilèii. Corespunde actualului Qadàs, situat la cca 7 km nord-vest de intrarea Iordànului în Lacul Merlòm, sau El-Qadís, care se găsește pe malul de sud-vest al Lacului Genezarèt. al lui Neftáli, în Galiléea de Sus, mai sus de Așér#1,2 Se poate referi la teritoriul tribului Așèr sau la o localitate care se află în corespondență cu Càdeș (cf. Jud 4,2-4; 1Sam 12,9). În acest ultim caz, este identificată cu Tell-Waqqàs, localitate situată în apropiere de Lacul Hùle., pe drumul spre apusul soarelui, la stânga de Fagór#1,2 Sau Sèfet, așa cum redau unele traduceri; este identificat cu localitatea Sefàt din timpul cruciaților, situată la 12 km nord de Lacul Tiberiàdei..
Viața pioasă a lui Tobít
3Eu, Tobít#1,3 Numele protagonistului corespunde prescurtării „ṭōḇiyyâ” (Neh 2,19; Zah 6,10) sau „ṭôbiyyāhû” ( 2Cr 17,8). Este un nume teoforic și înseamnă: „Domnul este binele meu”. Este o distincție între numele tatălui, „Tobít”, și cel al fiului, „Tobía”, chiar dacă ambele nume derivă de la aceeași rădăcină. Diferența este păstrată în codicele grecești, textele de la Qumràn și cele din VL, în timp ce numele se confundă în Vg., am umblat pe căile adevărului și ale dreptății#1,3 Arată conformitatea cu legea, în sens obiectiv, și echivalează cu sinceritatea față de Dumnezeu. Dreptatea este o dispoziție subiectivă care îndeamnă la a face binele și care se revelează în faptele bune săvârșite în favoarea aproapelui. în toate zilele vieții mele și am făcut multe fapte de milostenie #1,3 Se exercită față de cei slabi și săraci (Is 1,27; 59,16; Ps 24,5; 35,24; 103,6; Sir 17,29).fraților mei și poporului meu care a venit cu mine în captivitate în țara asiriénilor, la Niníve#1,3 Este capitala regatului Asíriei, situată pe malul de est al fluviului Tígru.. 4Când mă aflam în țara mea, în pământul lui Israél, și când eram tânăr, tot tribul lui Neftáli, tatăl meu, s-a îndepărtat de casa lui Davíd, strămoșul meu, și de Ierusalím, cetatea aleasă dintre toate triburile lui Israél ca toate triburile lui Israél să aducă jertfe [acolo] și a fost sfințit templul locuinței lui Dumnezeu, fiind el construit în ea pentru toate generațiile în veci. 5Toți frații mei și casa părintelui meu, Neftáli, aduceau jertfe vițelului pe care îl făcuse Ieroboám, regele lui Israél, în Dan#1,5 Varianta scurtă a textului are: „toate triburile care s-au îndepărtat de credință sacrificau vițelului Baal, chiar și casa lui Neftàli, părintele meu”., peste toți munții din Galiléea.
6Numai eu singur mergeam de multe ori la Ierusalím de sărbători#1,6 Adică Paștele, Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Corturilor (cf. Ex 23,17; Dt 16,16)., așa cum este scris pentru întregul Israél prin hotărâre veșnică. Aveam cu mine primele roade#1,6 Oferirea lor este o caracteristică a pietății post-exilice; sublinia observarea prescrierilor legale, uneori în detrimentul conținutului mai larg și obiectiv al alianței de pe Sinai. și întâii născuți, zeciuiala din animale și prima tunsoare a oilor și mergeam la Ierusalím. 7Le dădeam preoților#1,7 După Num 18,26-28, zeciuiala era prezentată leviților, care, la rândul lor, luau a zecea parte din ea și o dădeau preoților., fiii lui Áaron, pentru altar. Iar zeciuiala din grâu, din vin, din untdelemn, din rodii, din smochine și din celelalte fructe o dădeam fiilor lui Lévi care slujeau la Ierusalím. A doua zeciuială o transformam în argint#1,7 Slujea la pregătirea banchetelor sacre; făcea excepție anul sabatic. pentru șase ani, mergeam și o cheltuiam la Ierusalím în fiecare an. 8[A treia zeciuială]#1,8 Această practică se inspiră din reglementarea expusă în Dt 14,22-29. o dădeam orfanilor, văduvelor și prozeliților care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam și le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise și după poruncile pe care le dăduse Debóra#1,8 Se poate vedea în această învățătură familială (cf. Tob 4,19; 6,16; 14,8-9) în același timp canalul de transmitere a credinței (Dt 11,19) și originea unei tradiții (cf. Ier 35,6-10; Mt 15,2 și par.)., mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan și a murit#1,8 Textul scurt are următoarea variantă pentru v. 8: „Dădeam a treia zeciuială celor în drept, după învățăturile Debòrei, mama tatălui meu”.. 9Când am devenit bărbat#1,9 Circa 20 de ani., mi-am luat soție din descendența neamului nostru#1,9 Tobít merge dincolo de toate prescrierile legale, alegându-și soție dintre membrii propriului trib. În acest fel, îi imită pe patriarhi (Gen 24,4.37-38; 28,2-4). Endogamia este una dintre învățăturile fundamentale ale cărții. și mi s-a născut din ea un fiu, căruia i-am dat numele Tobía.
10Când am fost deportat în Asíria și am ajuns în captivitate la Niníve, toți frații mei și cei din familia mea mâncau din pâinea neamurilor. 11Eu, însă, îmi apăram sufletul ca să nu mănânc din pâinea neamurilor#1,11 Adică pâine pregătită fără a se ține cont de prescrierile legale (cf. Gen 9,4; Lev 11,2-47; Dt 14,3-11). Observarea prescrierilor alimentare este unul dintre criteriile fidelității ebraice, în special după exil (Dan 1,8; Idt 12,2).. 12Și pentru că mi-am amintit de Dumnezeul meu din toată inima mea, 13Cel Preaînalt mi-a dat har#1,13 Evreii, care în lumea păgână nu puteau să dețină funcții directe de conducere, visau să devină consilieri ai celor puternici. Există exemple în persoana lui Iosíf (Gen 39,5; 41,4-10), Nehemia (Neh 1,11–2,1; 5,14), Daniel (Dan 1; 2; 5), Mardohèu (Est 8,1-2). În timpul exilului, mulți evrei s-au îmbogățit datorită activităților comerciale și au ajuns la poziții înalte în societate. și trecere înaintea lui Salmanasár; eu cumpăram pentru el tot ce avea nevoie. 14Mergeam în Média#1,14 Regiune a Imperiului Asirian unde au fost deportați evreii (cf. 2Rg 17,6). Erau trei regiuni diferite care purtau acest nume. și cumpăram de acolo pentru el până când el a murit. I-am încredințat lui Gabaél, fratele lui Gabrí din ținutul Médiei, zece talánți#1,14 Este o sumă mare, pur convențională, echivalentă a 3.000 de sicli, care în Babilonia însemnau 60 de kg de argint, iar în Palestína 34 kg. Banii erau calculați în vechime după greutate, nu după valoare. de argint în saci.
15Când a murit Salmanasár și a devenit rege Senaheríb#1,15 În realitate, succesorul lui Salmànasar a fost Sàrgon al II-lea (722-705 î.C.), predecesorul adevărat al lui Senaheríb (704-681 î.C.)., fiul său, în locul lui, drumurile Médiei erau nesigure#1,15 Este un fapt istoric sigur că, atunci când Senaheríb a urcat pe tron, în multe părți ale imperiului asirian au izbucnit revolte (cf. 2Rg 18,13-15). și nu mai puteam să merg în Média. 16În zilele lui Salmanasár, am făcut multe fapte de milostenie pentru frații mei care erau din neamul meu. 17Le dădeam pâine celor înfometați și haine celor goi, iar dacă vedeam pe cineva din neamul meu mort și aruncat peste zidurile#1,17 Adică în afara cetății, unde se aruncau resturile și unde câinii și hienele mergeau în căutarea hranei (cf. Ier 8,1-2; 14,16; 22,19). A fi abandonat fără înmormântare era considerat cel mai mare blestem (cf. Dt 21,22-23; 1Rg 14,11; Ier 16,4; 25,33; Ez 29,5). Așadar, era o datorie sacră aceea de a înmormânta morții (cf. 2Sam 2,5; Sir 7,33; 38,16). Această formă de pietate ocupă un loc important în Tobía, fie că cei morți sunt coreligionari (Tob 1,17-18; 2,4.7; 12,12-13), fie că sunt rude apropiate (Tob 4,3-4; 8,10-12; 14,2.11-13). din Niníve, îl îngropam. 18Dacă Senaheríb ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar#1,18 Senaheríb s-a retras de la porțile Ierusalímului ca urmare a ciumei. Este probabil ca, reintrat în țară, să se fi răzbunat pe evreii care erau exilați acolo întrucât erau considerați rude ale iudeilor din Palestína. din Iudéea în zilele judecății pe care o făcea regele cerului pentru blasfemiile pe care le rostise, îl îngropam. Căci pe mulți dintre fiii lui Israél i-a ucis în mânia lui, iar eu furam trupurile lor și le îngropam. Senaheríb le căuta, dar nu le găsea. 19Dar cineva dintre cei din Niníve s-a dus și i-a făcut cunoscut regelui despre mine că eu îi îngrop. Atunci m-am ascuns. Când am înțeles că regele a aflat de mine și că sunt căutat spre a fi dat morții, mi s-a făcut frică și am fugit. 20Mi-au fost confiscate toate cele pe care le aveam și nu mi-a rămas nimic – au fost luate pentru [vistieria] regelui – în afară de Ána, soția mea, și de Tobía, fiul meu.
21Nu au trecut patruzeci#1,21 În realitate, faptul s-a întâmplat în 681 î.C., adică două decenii mai târziu ( 2Rg 19,35). de zile până când l-au ucis [pe rege] cei doi fii ai săi [după care] au fugit în munții Ararát. Apoi a devenit rege Asarhadón, fiul său, în locul lui, iar acesta l-a pus pe Ahicár#1,21 Menționarea lui Ahicàr (Tob 1,22; 2,10; 11,18; 14,10; cf. Idt 5,5 șu) pune în legătură istoria lui Tobía cu Înțelepciunea (sau Cartea) lui Ahicàr, o operă veche, cunoscută în diferite forme și în diferite limbi. Este vorba de o relatare care servește drept cadru pentru două culegeri sapiențiale al căror ecou se găsește în Tobía și în Ben Siràh. Înțeleptul Ahicàr, cancelarul regilor Asíriei Senaheríb și Asarhadòn, l-a educat pe nepotul său Nadàb (sau Nadùn), pregătindu-l ca să-i ia locul: este introducerea pentru o primă serie de maxime. Nadab, care este un parvenit și nerecunoscător, face în așa fel încât binefăcătorul său să fie condamnat la moarte. Ahicàr reușește să scape de la moarte printr-un subterfugiu și devine urmărit. Asarhadòn primește o cerere de la Faraòn ca să-i prezinte un înțelept capabil să dea răspuns enigmelor sale și îi pare rău de dispariția lui Ahicàr. Acesta iese atunci din ascunzătoare, îi face față Faraònului și, reabilitat, îl pedepsește pe nepot și îi adresează o serie întreagă de reproșuri care constituie a doua serie de maxime., fiul lui Anaél, fiul fratelui meu, peste toată contabilitatea regatului și el avea putere asupra întregii administrații. 22Atunci, Ahicár a intervenit pentru mine și m-am întors la Niníve. Căci Ahicár era primul dintre paharnici și [responsabil] cu inelul, cu administrația și cu contabilitatea în timpul lui Senaheríb, regele asiriénilor, iar Asarhadón l-a stabilit al doilea după el. Era nepotul meu, din rudenia mea. #2Rg 15,29 #Dt 10,12; 19,9; 28,9 #Ps 86,11; 119,30 #Dt 12,5-11 #14,5 #1Rg 12,26-33 #Dt 16,6.16 #Dt 14,22-23 #Num 18,8.12; Dt 14,27 #Dt 14,24-26 #Dt 14,28-29 #4,12-13; 6,16; Gen 24,4.38; 28,2 #Gen 39,4; 41,39-40; Dan 2,48 #2Rg 17,6 #4,16 #Is 58,7; Iob 31,16-20; Mt 25,35-36 #2Rg 19,35-36; Is 37,36-37; 2Cr 32,21 #2Rg 19,37; Is 37,38; 2Cr 32,21
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași