Zaharia 6
6
Viziunea a opta: carele
1M-am întors, mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată, erau patru care ce ieșeau dintre doi munți, iar munții erau munți de bronz#6,1 În mitologia babiloniană, cunoscută de cititorii profetului, acești munți erau intrarea la locuința zeilor. Aici sunt o simplă imagine.. 2La carul dintâi erau cai roșii, iar la carul al doilea erau cai negri; 3la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau cai bălțați și puternici. 4Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce sunt aceștia, domnul meu?”. 5Îngerul a răspuns și mi-a zis: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerului#6,5 Așadar, cele patru grupe de cai (Zah 6,2-3) cu cele patru care (v. 11) sunt simbolul vânturilor, simbol, la rândul lor, al mesagerilor lui Dumnezeu (cf. Ps 104,4; Evr 1,7). care ies după ce au stat în preajma stăpânului întregului pământ”. 6Caii negri, care erau la unul dintre care, ieșeau spre ținutul din nord, iar cei albi au ieșit după ei; cei bălțați au ieșit spre ținutul Temán#6,6 Întrucât cele patru care din Zah 6,2 sunt reduse la trei, iar direcțiile spre care se îndreaptă sunt două, unii consideră că textul ar trebui reconstruit astfel pentru al treilea car: „cei albi se îndreptau spre malul mării (= spre vest)”.. 7Cei puternici au ieșit și au cerut să meargă să cutreiere pământul. [Îngerul] a zis: „Mergeți și cutreierați pământul!”. Iar ei au cutreierat pământul. 8El m-a strigat și mi-a zis: „Vezi, cei care ies spre ținutul de nord mi-au liniștit duhul în ținutul de nord#6,8 Ținutul de nord se referă la Mesopotàmia, unde se află Babilòn și Assùr (cf. Sof 2,13-15), capitale ale celor două mari imperii care supuseseră Palestína și-i deportaseră pe locuitorii săi: cei ai Regatului din Nord în 722 î.C. (cf. 2Rg 17) și cei ai Regatului lui Iùda (608-587 î.C.: cf. 2Rg 24,10–25,21). Profetul se ocupă numai de misiunea acestor cai, întrucât acolo se mai află grupuri numeroase de exilați.”.
Coroana pentru marele preot
9Cuvântul Domnului a fost către mine. 10Ia#6,10 Misiunea de a aduna darurile îi este încredințată lui Zaharía, nu pentru că ar intra în atribuțiile lui profetice, ci pentru că în această circumstanță ofertele sunt orânduite spre o reprezentare simbolică, de care se folosește profetul (Zah 6,11) pentru a vesti mesajul său (cf. v. 12-14). de la captivi, de la Heldái, de la Tobía și de la Iedaia#6,10 Cei amintiți aici sunt numiți „Gôlâ”, adică cei care făcuseră parte dintre iudeii pe care Nabucodonosòr îi deportase în Babilòn ca prizonieri (cf. 2Rg 24,16), dar acum erau repatriați. Cele trei personaje – Heldài, Tobía și Iedàia – sau sunt prieteni care constituie un grup de repatriați, sau sunt fiecare reprezentant al câte unui grup., care vin din Babilón, și adu-le în ziua aceea, adu-le în casa lui Iosía, fiul lui Sofonía, 11ia argint și aur și fă cununi și pune pe capul lui Iósue#6,11 Faptul că marele preot Iòsue primește însemnele puterii arată că preoția a luat în mână toată guvernarea comunității. Este probabil, totuși, ca, la început, textul să fi avut termenul „Zorobabèl”, ceea ce se acordă mai bine cu calitatea de principe Davídic, prezentat ca Mesia (cf. Zah 3,8; Ag 2,23), și cu misiunea de a reconstrui templul (cf. Zah 6,13)., fiul lui Iehóțadac, marele preot. 12Spune-i: „Așa zice Domnul Sabaót: «Iată un om al cărui nume este Vlăstar. Din locul lui va răsări și va reclădi templul Domnului! 13El va reclădi templul Domnului și va purta splendoarea#6,13 Deseori în Biblie, splendoarea se referă la un atribut divin (cf. Hab 3,3; Iob 37,22; Ps 8,2; 148,13) sau la o calitate a regelui (cf. 1Cr 29,25; Ier 22,18; Ps 21,6; 45,4). Termenul ebraic „hôd” exprimă, în sens propriu, bogăția și fastul de care este înconjurat suveranul, atât în ceea ce privește veșmintele, cât și locuința și curtea regală (cf. 1Rg 10,1-29)..Va sta și va domni pe tronul său. Va fi un preot#6,13 Evident, aici este vorba de Iòsue. Însă afirmația profetului îmbrățișează toată perioada epocii mesianice în care cele două figuri, regele mesianic și preotul, sunt concepute ca două persoane distincte. lângă tronul său și o înțelegere pașnică va fi între ei»”. 14Cununile vor fi pentru Hélem#6,14 Probabil, termenul este o alterare a numelui Heldai din Zah 6,10., pentru Tobía, pentru Iedaia și pentru Hen, fiul lui Sofonía, ca memorial#6,14 Pentru a aminti gestul generos al exilaților, ca și primirea lor la Ierusalím, așa cum s-a întâmplat cu cadelnițele rebelilor din pustiu (cf. Num 17,1-5), cu toiagul înflorit al lui Aaròn (cf. Num 17,16-26) și cu șarpele de bronz înălțat de Moise (cf. Num 21,4-9). în templul Domnului. 15Cei de departe vor veni și vor reclădi templul Domnului. Și veți cunoaște că Domnul Sabaót m-a trimis la voi. Va fi [așa] dacă veți asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru»”. #1,8 #3,8 #2Sam 7,13; 1Rg 8,20 #Dt 28,1
Selectat acum:
Zaharia 6: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Zaharia 6
6
Viziunea a opta: carele
1M-am întors, mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată, erau patru care ce ieșeau dintre doi munți, iar munții erau munți de bronz#6,1 În mitologia babiloniană, cunoscută de cititorii profetului, acești munți erau intrarea la locuința zeilor. Aici sunt o simplă imagine.. 2La carul dintâi erau cai roșii, iar la carul al doilea erau cai negri; 3la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau cai bălțați și puternici. 4Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce sunt aceștia, domnul meu?”. 5Îngerul a răspuns și mi-a zis: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerului#6,5 Așadar, cele patru grupe de cai (Zah 6,2-3) cu cele patru care (v. 11) sunt simbolul vânturilor, simbol, la rândul lor, al mesagerilor lui Dumnezeu (cf. Ps 104,4; Evr 1,7). care ies după ce au stat în preajma stăpânului întregului pământ”. 6Caii negri, care erau la unul dintre care, ieșeau spre ținutul din nord, iar cei albi au ieșit după ei; cei bălțați au ieșit spre ținutul Temán#6,6 Întrucât cele patru care din Zah 6,2 sunt reduse la trei, iar direcțiile spre care se îndreaptă sunt două, unii consideră că textul ar trebui reconstruit astfel pentru al treilea car: „cei albi se îndreptau spre malul mării (= spre vest)”.. 7Cei puternici au ieșit și au cerut să meargă să cutreiere pământul. [Îngerul] a zis: „Mergeți și cutreierați pământul!”. Iar ei au cutreierat pământul. 8El m-a strigat și mi-a zis: „Vezi, cei care ies spre ținutul de nord mi-au liniștit duhul în ținutul de nord#6,8 Ținutul de nord se referă la Mesopotàmia, unde se află Babilòn și Assùr (cf. Sof 2,13-15), capitale ale celor două mari imperii care supuseseră Palestína și-i deportaseră pe locuitorii săi: cei ai Regatului din Nord în 722 î.C. (cf. 2Rg 17) și cei ai Regatului lui Iùda (608-587 î.C.: cf. 2Rg 24,10–25,21). Profetul se ocupă numai de misiunea acestor cai, întrucât acolo se mai află grupuri numeroase de exilați.”.
Coroana pentru marele preot
9Cuvântul Domnului a fost către mine. 10Ia#6,10 Misiunea de a aduna darurile îi este încredințată lui Zaharía, nu pentru că ar intra în atribuțiile lui profetice, ci pentru că în această circumstanță ofertele sunt orânduite spre o reprezentare simbolică, de care se folosește profetul (Zah 6,11) pentru a vesti mesajul său (cf. v. 12-14). de la captivi, de la Heldái, de la Tobía și de la Iedaia#6,10 Cei amintiți aici sunt numiți „Gôlâ”, adică cei care făcuseră parte dintre iudeii pe care Nabucodonosòr îi deportase în Babilòn ca prizonieri (cf. 2Rg 24,16), dar acum erau repatriați. Cele trei personaje – Heldài, Tobía și Iedàia – sau sunt prieteni care constituie un grup de repatriați, sau sunt fiecare reprezentant al câte unui grup., care vin din Babilón, și adu-le în ziua aceea, adu-le în casa lui Iosía, fiul lui Sofonía, 11ia argint și aur și fă cununi și pune pe capul lui Iósue#6,11 Faptul că marele preot Iòsue primește însemnele puterii arată că preoția a luat în mână toată guvernarea comunității. Este probabil, totuși, ca, la început, textul să fi avut termenul „Zorobabèl”, ceea ce se acordă mai bine cu calitatea de principe Davídic, prezentat ca Mesia (cf. Zah 3,8; Ag 2,23), și cu misiunea de a reconstrui templul (cf. Zah 6,13)., fiul lui Iehóțadac, marele preot. 12Spune-i: „Așa zice Domnul Sabaót: «Iată un om al cărui nume este Vlăstar. Din locul lui va răsări și va reclădi templul Domnului! 13El va reclădi templul Domnului și va purta splendoarea#6,13 Deseori în Biblie, splendoarea se referă la un atribut divin (cf. Hab 3,3; Iob 37,22; Ps 8,2; 148,13) sau la o calitate a regelui (cf. 1Cr 29,25; Ier 22,18; Ps 21,6; 45,4). Termenul ebraic „hôd” exprimă, în sens propriu, bogăția și fastul de care este înconjurat suveranul, atât în ceea ce privește veșmintele, cât și locuința și curtea regală (cf. 1Rg 10,1-29)..Va sta și va domni pe tronul său. Va fi un preot#6,13 Evident, aici este vorba de Iòsue. Însă afirmația profetului îmbrățișează toată perioada epocii mesianice în care cele două figuri, regele mesianic și preotul, sunt concepute ca două persoane distincte. lângă tronul său și o înțelegere pașnică va fi între ei»”. 14Cununile vor fi pentru Hélem#6,14 Probabil, termenul este o alterare a numelui Heldai din Zah 6,10., pentru Tobía, pentru Iedaia și pentru Hen, fiul lui Sofonía, ca memorial#6,14 Pentru a aminti gestul generos al exilaților, ca și primirea lor la Ierusalím, așa cum s-a întâmplat cu cadelnițele rebelilor din pustiu (cf. Num 17,1-5), cu toiagul înflorit al lui Aaròn (cf. Num 17,16-26) și cu șarpele de bronz înălțat de Moise (cf. Num 21,4-9). în templul Domnului. 15Cei de departe vor veni și vor reclădi templul Domnului. Și veți cunoaște că Domnul Sabaót m-a trimis la voi. Va fi [așa] dacă veți asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru»”. #1,8 #3,8 #2Sam 7,13; 1Rg 8,20 #Dt 28,1
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași