1 Corinteni 7
7
Despre căsătorie şi celibat
1Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie”, 2eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei.#Literal, v. 1-2: „Cât despre cele ce mi-aţi scris: este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie, totuşi, din pricina adulterului, fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să îşi aibă bărbatul ei.” 3Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. 4Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. 5Să nu vă lipsiţi unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. 6Aceasta o spun însă ca pe un sfat, nu ca pe o poruncă. 7Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel.
8Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca mine. 9Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de soţ! 11Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. 12Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea. 13Şi femeia, dacă are un soţ necredincios, iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. 14Pentru că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin soţul credincios.#Lit.: „prin fratele”. Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. 15Iar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. 16Şi ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?
17Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. 18Cine e chemat în starea de circumcis, să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se circumcidă. 19Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în starea aceea, în care a fost şi chemat. 21Ai fost chemat în starea de rob? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi ajunge liber, foloseşte-te de toate mijloacele! 22Pentru că cel chemat de Domnul în starea de rob este un eliberat al Domnului şi, la fel, şi cel chemat în starea de om liber este un rob al lui Hristos. 23Aţi fost cumpăraţi cu mare preţ: nu intraţi în robie la oameni! 24Fiecare în ce stare a fost chemat, fraţilor, în acea stare să stea lângă Dumnezeu!
25Despre fecioare#Sau: fecioare şi feciori; sau: feciorie. Pluralul „fecioare” din gr.: parthenon, include ambele categorii. nu am poruncă de la Domnul, dar vă dau sfatul meu, ca unul de care s-a îndurat Domnul ca să fiu vrednic de crezare. 26Judecând după lipsurile din ziua de azi, cred că este mai bine ca omul să rămână aşa cum este. 27Dacă eşti legat de o soţie, nu căuta să te desparţi. Dacă nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie. 28Dacă însă te vei căsători, nu greşeşti. Dacă fecioara se căsătoreşte, nu greşeşte. Numai că aceştia vor avea de suferit în trup#Lit.: „în carne”., iar eu vreau să vă cruţ. 29Fraţilor, spun aceasta pentru că s-a apropiat clipa: deci, cei care au soţii să fie ca şi cum nu ar avea, 30cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni, 31iar cei ce se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de lume. Pentru că felul vieţii lumii#Lit.: „forma lumii”, „chipul lumii”. acesteia va trece. 32Şi, de aceea, eu aş vrea ca voi să fiţi feriţi de îngrijorări. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să îi placă Domnului. 33Cel căsătorit însă se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34şi astfel este împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte şi cu trupul şi cu duhul, dar cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţului. 35Vă spun lucrurile acestea pentru folosul vostru, nu ca să vă întind vreo cursă, ci ca să trăiţi în orânduială frumoasă şi să Îl slujiţi bine pe Domnul, cu toată inima, neabătuţi.
36Iar dacă socoteşte cineva că e nepotrivit ca fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei, să rămână fecioară, să facă aşa cum va crede, căci dacă o căsătoreşte, nu păcătuieşte. 37Însă cel care stă hotărât în inima sa şi nu se simte în nevoie, şi are deplină stăpânire peste voinţa sa, şi judecă în inima lui ca să-şi păstreze fecioara, bine va face. 38Astfel, cel ce îşi căsătoreşte fecioara sa, bine face, iar cel ce nu o căsătoreşte, şi mai bine face.
39Femeia este legată câtă vreme trăieşte soţul ei, iar dacă soţul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, dar numai în Domnul. 40Însă, după părerea mea, este mai fericită dacă va rămâne aşa, necăsătorită. Şi socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
Selectat acum:
1 Corinteni 7: BINT09
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Noul Testament Interconfesional © Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 2010.
Interconfessional New Testament © Interconfessional Bible Society in Romania, 2010.
1 Corinteni 7
7
Despre căsătorie şi celibat
1Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie”, 2eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei.#Literal, v. 1-2: „Cât despre cele ce mi-aţi scris: este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie, totuşi, din pricina adulterului, fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să îşi aibă bărbatul ei.” 3Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. 4Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. 5Să nu vă lipsiţi unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. 6Aceasta o spun însă ca pe un sfat, nu ca pe o poruncă. 7Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel.
8Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca mine. 9Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de soţ! 11Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. 12Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea. 13Şi femeia, dacă are un soţ necredincios, iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. 14Pentru că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin soţul credincios.#Lit.: „prin fratele”. Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. 15Iar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. 16Şi ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?
17Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. 18Cine e chemat în starea de circumcis, să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se circumcidă. 19Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în starea aceea, în care a fost şi chemat. 21Ai fost chemat în starea de rob? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi ajunge liber, foloseşte-te de toate mijloacele! 22Pentru că cel chemat de Domnul în starea de rob este un eliberat al Domnului şi, la fel, şi cel chemat în starea de om liber este un rob al lui Hristos. 23Aţi fost cumpăraţi cu mare preţ: nu intraţi în robie la oameni! 24Fiecare în ce stare a fost chemat, fraţilor, în acea stare să stea lângă Dumnezeu!
25Despre fecioare#Sau: fecioare şi feciori; sau: feciorie. Pluralul „fecioare” din gr.: parthenon, include ambele categorii. nu am poruncă de la Domnul, dar vă dau sfatul meu, ca unul de care s-a îndurat Domnul ca să fiu vrednic de crezare. 26Judecând după lipsurile din ziua de azi, cred că este mai bine ca omul să rămână aşa cum este. 27Dacă eşti legat de o soţie, nu căuta să te desparţi. Dacă nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie. 28Dacă însă te vei căsători, nu greşeşti. Dacă fecioara se căsătoreşte, nu greşeşte. Numai că aceştia vor avea de suferit în trup#Lit.: „în carne”., iar eu vreau să vă cruţ. 29Fraţilor, spun aceasta pentru că s-a apropiat clipa: deci, cei care au soţii să fie ca şi cum nu ar avea, 30cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni, 31iar cei ce se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de lume. Pentru că felul vieţii lumii#Lit.: „forma lumii”, „chipul lumii”. acesteia va trece. 32Şi, de aceea, eu aş vrea ca voi să fiţi feriţi de îngrijorări. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să îi placă Domnului. 33Cel căsătorit însă se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34şi astfel este împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte şi cu trupul şi cu duhul, dar cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţului. 35Vă spun lucrurile acestea pentru folosul vostru, nu ca să vă întind vreo cursă, ci ca să trăiţi în orânduială frumoasă şi să Îl slujiţi bine pe Domnul, cu toată inima, neabătuţi.
36Iar dacă socoteşte cineva că e nepotrivit ca fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei, să rămână fecioară, să facă aşa cum va crede, căci dacă o căsătoreşte, nu păcătuieşte. 37Însă cel care stă hotărât în inima sa şi nu se simte în nevoie, şi are deplină stăpânire peste voinţa sa, şi judecă în inima lui ca să-şi păstreze fecioara, bine va face. 38Astfel, cel ce îşi căsătoreşte fecioara sa, bine face, iar cel ce nu o căsătoreşte, şi mai bine face.
39Femeia este legată câtă vreme trăieşte soţul ei, iar dacă soţul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, dar numai în Domnul. 40Însă, după părerea mea, este mai fericită dacă va rămâne aşa, necăsătorită. Şi socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Noul Testament Interconfesional © Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 2010.
Interconfessional New Testament © Interconfessional Bible Society in Romania, 2010.