Luca 1
1
Prolog şi dedicaţie către Teofil
1De vreme ce mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele adevărate ce s-au petrecut între noi, 2după cum ni le-au încredinţat cei care le-au văzut ei înşişi de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, 3am crezut şi eu de cuviinţă, preaputernice Teofile, ca după ce am cercetat toate cu sârguinţă, să ţi le scriu pe rând, 4ca să te încredinţezi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.
Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul
5Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, 9a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; 10şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. 11Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. 12Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. 13Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. 14El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. 16Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.” 18Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” 19Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.”
21Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. 22Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. 23Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. 24După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: 25„Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”
Anunţarea naşterii lui Iisus
26În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine#Unele manuscrise au şi: „binecuvântată eşti tu între femei”.”. 29Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta. 30Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! 31Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Iisus. 32Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui, 33şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” 34Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?” 35Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu. 36Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă. 37Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” 38Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.
39În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. 40A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt 42şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? 44Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. 45Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.”
46Şi Maria a spus:
47Măreşte sufletul meu pe Domnul
şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48căci a privit la smerenia slujitoarei Sale.
Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile,
49căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic
şi sfânt este Numele Lui,
50şi mila Lui din neam în neam se arată
celor ce se tem de El.
51A arătat puterea braţului Său,
i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor;
52i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri
şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
53pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54A stat alături de Israel, slujitorul Său,
căci şi-a adus aminte de milostivirea Sa,
55după cum a grăit părinţilor noştri,
lui Avraam şi seminţiei lui în veac.
56Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
Naşterea lui Ioan Botezătorul
57Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. 58Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. 59În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. 60Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” 61Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” 62Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. 63El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. 64Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. 65Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. 66Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.”
67Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească:
68Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel
pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul Său
69şi ne-a înălţat putere#Lit.: „corn”. de mântuire
în casa lui David, slujitorul Său,
70precum a grăit prin gura sfinţilor Săi,
a profeţilor din vechime,
71izbăvire de vrăjmaşii noştri
şi din mâna tuturor celor care ne urăsc,
72ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri
şi să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt,
73de jurământul făcut lui Avraam, părintele nostru,
că ne va da
74să-I slujim fără teamă,
izbăviţi din mâna vrăjmaşilor noştri,
75în sfinţenie şi dreptate,
înaintea feţei Lui, în toate zilele vieţii noastre.
76Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei numi,
căci vei merge înaintea Domnului
ca să pregăteşti căile Sale
77pentru a face cunoscută poporului Său mântuirea,
spre iertarea păcatelor,
78prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru,
cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus,
79ca să-i lumineze pe cei ce stăteau
în întuneric şi în umbra morţii
şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii.
80Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.
Selectat acum:
Luca 1: BINT09
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Noul Testament Interconfesional © Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 2010.
Interconfessional New Testament © Interconfessional Bible Society in Romania, 2010.
Luca 1
1
Prolog şi dedicaţie către Teofil
1De vreme ce mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele adevărate ce s-au petrecut între noi, 2după cum ni le-au încredinţat cei care le-au văzut ei înşişi de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, 3am crezut şi eu de cuviinţă, preaputernice Teofile, ca după ce am cercetat toate cu sârguinţă, să ţi le scriu pe rând, 4ca să te încredinţezi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.
Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul
5Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, 9a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; 10şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. 11Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. 12Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. 13Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. 14El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. 16Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.” 18Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” 19Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.”
21Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. 22Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. 23Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. 24După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: 25„Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”
Anunţarea naşterii lui Iisus
26În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine#Unele manuscrise au şi: „binecuvântată eşti tu între femei”.”. 29Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta. 30Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! 31Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Iisus. 32Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui, 33şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” 34Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?” 35Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu. 36Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă. 37Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” 38Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.
39În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. 40A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt 42şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? 44Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. 45Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.”
46Şi Maria a spus:
47Măreşte sufletul meu pe Domnul
şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48căci a privit la smerenia slujitoarei Sale.
Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile,
49căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic
şi sfânt este Numele Lui,
50şi mila Lui din neam în neam se arată
celor ce se tem de El.
51A arătat puterea braţului Său,
i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor;
52i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri
şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
53pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54A stat alături de Israel, slujitorul Său,
căci şi-a adus aminte de milostivirea Sa,
55după cum a grăit părinţilor noştri,
lui Avraam şi seminţiei lui în veac.
56Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
Naşterea lui Ioan Botezătorul
57Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. 58Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. 59În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. 60Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” 61Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” 62Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. 63El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. 64Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. 65Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. 66Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.”
67Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească:
68Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel
pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul Său
69şi ne-a înălţat putere#Lit.: „corn”. de mântuire
în casa lui David, slujitorul Său,
70precum a grăit prin gura sfinţilor Săi,
a profeţilor din vechime,
71izbăvire de vrăjmaşii noştri
şi din mâna tuturor celor care ne urăsc,
72ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri
şi să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt,
73de jurământul făcut lui Avraam, părintele nostru,
că ne va da
74să-I slujim fără teamă,
izbăviţi din mâna vrăjmaşilor noştri,
75în sfinţenie şi dreptate,
înaintea feţei Lui, în toate zilele vieţii noastre.
76Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei numi,
căci vei merge înaintea Domnului
ca să pregăteşti căile Sale
77pentru a face cunoscută poporului Său mântuirea,
spre iertarea păcatelor,
78prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru,
cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus,
79ca să-i lumineze pe cei ce stăteau
în întuneric şi în umbra morţii
şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii.
80Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Noul Testament Interconfesional © Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 2010.
Interconfessional New Testament © Interconfessional Bible Society in Romania, 2010.