Urmăriți dragostea, râvniți și după darurile duhovnicești, dar mai ales să profețiți! Cine vorbește în altă limbă nu oamenilor le vorbește, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu‑l înțelege, iar el cu duhul spune taine. Dimpotrivă, cine profețește le vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine, dar cine profețește zidește biserica. Aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să profețiți. Cine profețește este mai mare decât cine vorbește în limbi, dacă nu cumva le și tălmăcește, ca să capete biserica zidire sufletească.
Altminteri, fraților, cu ce v‑aș fi de folos dacă aș veni la voi și aș vorbi în limbi, dar cuvântul meu nu v‑ar aduce nici descoperire, nici cunoaștere, nici profeție, nici învățătură? Chiar și lucrurile neînsuflețite care scot sunete (un fluier sau o harfă), dacă nu scot sunete deslușite, cum se va ști ce se cântă cu fluierul sau cu harfa? Și dacă trâmbița scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă? La fel și voi, dacă nu spuneți ceva inteligibil când vorbiți în altă limbă, cum se va ști ce spuneți? Este ca și când ați vorbi în vânt. Oricât de multe feluri de limbi ar fi în lume, niciuna nu este fără sens. Dar, dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, căutați să le aveți din belșug, pentru zidirea bisericii.
De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul să o tălmăcească. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea. Altminteri, dacă binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde: „Amin!” la mulțumirile pe care le aduci tu omul simplu, când el nu știe ce spui? Negreșit, tu mulțumești foarte frumos, dar celălalt nu este zidit.