1
Mersul tuturor lucrurilor
1Cuvintele Eclesiastului#Ecl. 1:12. Ecl. 7:27; 12:8‑10., fiul lui David, regele Ierusalimului.
2O, deșertăciune#1:2 Ebr. heḇel „abur”, „suflare” este folosit uneori pentru a sublinia caracterul trecător și nesemnificativ al omului (Ps. 39:5,6,11; 144:4). În Eclesiastul termenul este folosit ca noțiune abstractă pentru a denumi deșertăciunea, zădărnicia sau chiar absurdul situațiilor de viață în care se poate găsi un om. Departe de a avea o perspectivă nihilistă, autorul nu folosește niciodată termenul cu referire la Dumnezeu sau la universul creat. a#Ecl. 12:8. Ps. 39:5,6; 62:9; 144:4. deșertăciunilor! – zice Eclesiastul.
O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul#Rom. 8:20. este deșertăciune.
3Ce#Ecl. 2:22; 3:9. folos are omul
din toată osteneala lui de care are parte sub soare?
4Un neam#1:4 Ebr. dōr „generație”. pleacă, altul vine,
dar#Ps. 104:5; 119:90. pământul dăinuie în veac.
5Soarele#Ps. 19:5,6. răsare
și soarele apune,
zorește către locul lui,
de unde răsare din nou.
6Vântul#In. 3:8. bate spre miazăzi
și se întoarce spre miazănoapte,
roată‑roată bate vântul,
la ocolurile sale se tot întoarce.
7Toate#Iov 38:10. Ps. 104:8,9. râurile curg în mare,
și marea nu se umple:
din locul spre care curg,
de acolo își reîncep cursul.
8Toate cuvintele sunt secătuite,
nimeni nu le mai poate rosti;
ochiul#Pr. 27:20. nu se mai satură privind
și urechea nu obosește auzind.
9Ce#Ecl. 3:15. a fost va mai fi,
și ce s‑a făcut se va mai face;
nu este nimic nou sub soare.
10Dacă s‑ar spune despre vreun lucru:
„Iată ceva nou!”,
demult exista deja,
în veacurile dinaintea noastră.
11Nu‑și mai aduce aminte nimeni de cei din vechime.
Și nici de cei care vor urma nu‑și va mai aduce aminte nimeni
dintre cei care vor veni după ei.
Deșertăciunea tuturor lucrurilor
12Eu#Ecl. 1:1., Eclesiastul, am fost rege peste Israel, la Ierusalim.
13Mi‑am pus inima să cercetez
și să adâncesc cu înțelepciune
tot ce se petrece sub cer:
iată o îndeletnicire#Ecl. 3:10. Gen. 3:19. anevoioasă
pe care le‑o dă Dumnezeu fiilor oamenilor
ca să se frământe cu ea.
14Am văzut toate lucrările care se fac sub soare;
și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt!
15Ce este#Ecl. 7:13. strâmb nu se poate îndrepta
și ce lipsește nu poate fi pus la socoteală.
16Mi‑am zis în inima mea: „Iată, eu am sporit și am adunat#Ecl. 2:9. 1Rg. 3:12,13; 4:30; 10:7,23. mai multă înțelepciune decât toți cei care au fost înaintea mea peste Ierusalim, și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoaștere.”
17Mi‑am pus inima#Ecl. 2:3,12; 7:23,25. 1Tes. 5:21. să cunosc înțelepciunea
și să cunosc prostia și nebunia,
dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.
18Căci în#Ecl. 12:12. multă înțelepciune este și mult zbucium,
și cine adună cunoaștere adună durere.