Geneza 47
47
1Iosif s‑a dus#Gen. 46:31. să‑l înștiințeze pe Faraon și i‑a spus: „Tatăl meu și frații mei au sosit din țara Canaanului cu turmele, cirezile și tot avutul lor și sunt în ținutul#Gen. 45:10; 46:28. Goșen.” 2Apoi pe cinci dintre frații săi i‑a luat și i‑a înfățișat înaintea#Fap. 7:13. lui Faraon. 3Faraon i‑a întrebat: „Cu ce#Gen. 46:33. vă îndeletniciți?” Ei i‑au răspuns lui Faraon: „Robii#Gen. 46:34. tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri.” 4Și i‑au mai zis lui Faraon: „Am venit să locuim#Gen. 15:13. Dt. 26:5. o vreme în țară, pentru că nu mai este pășune pentru turmele robilor tăi și e mare foamete#Gen. 43:1. Fap. 7:11. în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul#Gen. 46:34. Goșen.” 5Faraon i‑a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6Țara Egiptului#Gen. 20:15. îți stă înainte; așază‑i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul#Gen. 47:4. Goșen și, dacă știi că sunt printre ei oameni destoinici, pune‑i ispravnici peste turmele mele!”
7Iosif l‑a adus pe Iacov, tatăl său, și l‑a înfățișat înaintea lui Faraon, astfel că Iacov l‑a binecuvântat pe Faraon. 8Și Faraon l‑a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?” 9Iacov i‑a răspuns lui Faraon: „Zilele#Ps. 39:12. Evr. 11:9,13. anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puține#Iov 14:1. și rele au fost zilele anilor vieții mele; n‑au#Gen. 25:7; 35:28. atins zilele anilor vieții părinților mei în zilele pribegiei lor.” 10Iacov l‑a binecuvântat#Gen. 47:7. iarăși pe Faraon și a ieșit de la Faraon. 11Iosif i‑a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le‑a dat moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses#Ex. 1:11; 12:37., cum poruncise#Gen. 47:6. Faraon. 12Iosif i‑a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, până la ultimul copil.
Foametea din Egipt
13Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte grea; țara Egiptului#Gen. 41:30. Fap. 7:11. și țara Canaanului erau sleite din pricina foametei. 14Iosif#Gen. 41:56. a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care‑l cumpărau oamenii. Și astfel Iosif a făcut ca tot argintul să intre în casa lui Faraon.
15Când s‑a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și i‑au zis: „Dă‑ne pâine! De ce#Gen. 47:19. să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.” 16Iosif le‑a zis: „Dați‑mi vitele voastre, și eu vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint.” 17Ei și‑au adus vitele la Iosif, iar Iosif le‑a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor și cirezilor și în schimbul măgarilor. Le‑a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor vitelor lor.
18După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i‑au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s‑a sfârșit, iar vitele au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19De ce să murim sub ochii tăi noi și pământurile noastre? Cumpără‑ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și astfel vom fi robii lui Faraon noi și pământurile noastre. Dă‑ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim, iar pământul să nu rămână pustiu.”
20Iosif a cumpărat pentru Faraon tot pământul Egiptului; căci fiecare egiptean și‑a vândut ogorul, pentru că foametea se întețise asupra lor. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21Cât despre popor, l‑a înrobit#47:21 Traducerea urmează aici Septuaginta și Pentateuhul samaritean. În textul masoretic: „l‑a mutat în cetăți”. de la un capăt al hotarului Egiptului până la celălalt. 22Numai#Ezra 7:24. pământul preoților nu l‑a cumpărat, căci preoții aveau rație de la Faraon și se hrăneau cu rația pe care le‑o dădea Faraon: de aceea ei nu și‑au vândut pământul.
23Iosif a zis poporului: „Iată, v‑am cumpărat astăzi pentru Faraon împreună cu pământurile voastre! Iată și sămânță, ca să puteți semăna pământul! 24La vremea roadelor, să dați a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, pentru semănarea ogoarelor și ca hrană pentru voi, de cei din casele voastre și pentru pruncii voștri.” 25Ei au zis: „Ne‑ai scăpat viața! Să căpătăm#Gen. 33:15. trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon!” 26Iosif a făcut astfel o lege privitoare la pământul Egiptului rămasă până astăzi: a cincea parte din roade să fie a lui Faraon; numai#Gen. 47:22. pământul preoților nu este al lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27Israel a locuit#Gen. 47:11. în țara Egiptului, în ținutul Goșen. Au dobândit ogoare, au fost roditori#Gen. 46:3. și s‑au înmulțit foarte mult. 28Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului, iar zilele lui Iacov, anii vieții lui, au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29Când s‑a apropiat#Dt. 31:14. 1Rg. 2:1. Israel de ziua morții, l‑a chemat pe fiul său Iosif și i‑a zis: „Dacă am aflat trecere în ochii tăi, pune‑ți#Gen. 24:2., te rog, mâna sub coapsa mea și făgăduiește‑mi#Gen. 24:49. bunătate și credincioșie, anume că nu mă vei îngropa#Gen. 50:25. în Egipt! 30Ci când mă voi#2Sam. 19:37. culca lângă părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă îngropi#Gen. 49:29; 50:5,13. în mormântul lor.” Iosif i‑a răspuns: „Voi face după cuvântul tău!” 31Iacov i‑a spus: „Jură‑mi!” Și Iosif i‑a jurat. Apoi Israel#Gen. 48:2. 1Rg. 1:47. Evr. 11:21. s‑a plecat până la pământ la căpătâiul patului.
Selectat acum:
Geneza 47: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.
Geneza 47
47
1Iosif s‑a dus#Gen. 46:31. să‑l înștiințeze pe Faraon și i‑a spus: „Tatăl meu și frații mei au sosit din țara Canaanului cu turmele, cirezile și tot avutul lor și sunt în ținutul#Gen. 45:10; 46:28. Goșen.” 2Apoi pe cinci dintre frații săi i‑a luat și i‑a înfățișat înaintea#Fap. 7:13. lui Faraon. 3Faraon i‑a întrebat: „Cu ce#Gen. 46:33. vă îndeletniciți?” Ei i‑au răspuns lui Faraon: „Robii#Gen. 46:34. tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri.” 4Și i‑au mai zis lui Faraon: „Am venit să locuim#Gen. 15:13. Dt. 26:5. o vreme în țară, pentru că nu mai este pășune pentru turmele robilor tăi și e mare foamete#Gen. 43:1. Fap. 7:11. în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul#Gen. 46:34. Goșen.” 5Faraon i‑a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6Țara Egiptului#Gen. 20:15. îți stă înainte; așază‑i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul#Gen. 47:4. Goșen și, dacă știi că sunt printre ei oameni destoinici, pune‑i ispravnici peste turmele mele!”
7Iosif l‑a adus pe Iacov, tatăl său, și l‑a înfățișat înaintea lui Faraon, astfel că Iacov l‑a binecuvântat pe Faraon. 8Și Faraon l‑a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?” 9Iacov i‑a răspuns lui Faraon: „Zilele#Ps. 39:12. Evr. 11:9,13. anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puține#Iov 14:1. și rele au fost zilele anilor vieții mele; n‑au#Gen. 25:7; 35:28. atins zilele anilor vieții părinților mei în zilele pribegiei lor.” 10Iacov l‑a binecuvântat#Gen. 47:7. iarăși pe Faraon și a ieșit de la Faraon. 11Iosif i‑a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le‑a dat moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses#Ex. 1:11; 12:37., cum poruncise#Gen. 47:6. Faraon. 12Iosif i‑a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, până la ultimul copil.
Foametea din Egipt
13Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte grea; țara Egiptului#Gen. 41:30. Fap. 7:11. și țara Canaanului erau sleite din pricina foametei. 14Iosif#Gen. 41:56. a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care‑l cumpărau oamenii. Și astfel Iosif a făcut ca tot argintul să intre în casa lui Faraon.
15Când s‑a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și i‑au zis: „Dă‑ne pâine! De ce#Gen. 47:19. să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.” 16Iosif le‑a zis: „Dați‑mi vitele voastre, și eu vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint.” 17Ei și‑au adus vitele la Iosif, iar Iosif le‑a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor și cirezilor și în schimbul măgarilor. Le‑a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor vitelor lor.
18După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i‑au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s‑a sfârșit, iar vitele au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19De ce să murim sub ochii tăi noi și pământurile noastre? Cumpără‑ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și astfel vom fi robii lui Faraon noi și pământurile noastre. Dă‑ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim, iar pământul să nu rămână pustiu.”
20Iosif a cumpărat pentru Faraon tot pământul Egiptului; căci fiecare egiptean și‑a vândut ogorul, pentru că foametea se întețise asupra lor. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21Cât despre popor, l‑a înrobit#47:21 Traducerea urmează aici Septuaginta și Pentateuhul samaritean. În textul masoretic: „l‑a mutat în cetăți”. de la un capăt al hotarului Egiptului până la celălalt. 22Numai#Ezra 7:24. pământul preoților nu l‑a cumpărat, căci preoții aveau rație de la Faraon și se hrăneau cu rația pe care le‑o dădea Faraon: de aceea ei nu și‑au vândut pământul.
23Iosif a zis poporului: „Iată, v‑am cumpărat astăzi pentru Faraon împreună cu pământurile voastre! Iată și sămânță, ca să puteți semăna pământul! 24La vremea roadelor, să dați a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, pentru semănarea ogoarelor și ca hrană pentru voi, de cei din casele voastre și pentru pruncii voștri.” 25Ei au zis: „Ne‑ai scăpat viața! Să căpătăm#Gen. 33:15. trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon!” 26Iosif a făcut astfel o lege privitoare la pământul Egiptului rămasă până astăzi: a cincea parte din roade să fie a lui Faraon; numai#Gen. 47:22. pământul preoților nu este al lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27Israel a locuit#Gen. 47:11. în țara Egiptului, în ținutul Goșen. Au dobândit ogoare, au fost roditori#Gen. 46:3. și s‑au înmulțit foarte mult. 28Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului, iar zilele lui Iacov, anii vieții lui, au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29Când s‑a apropiat#Dt. 31:14. 1Rg. 2:1. Israel de ziua morții, l‑a chemat pe fiul său Iosif și i‑a zis: „Dacă am aflat trecere în ochii tăi, pune‑ți#Gen. 24:2., te rog, mâna sub coapsa mea și făgăduiește‑mi#Gen. 24:49. bunătate și credincioșie, anume că nu mă vei îngropa#Gen. 50:25. în Egipt! 30Ci când mă voi#2Sam. 19:37. culca lângă părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă îngropi#Gen. 49:29; 50:5,13. în mormântul lor.” Iosif i‑a răspuns: „Voi face după cuvântul tău!” 31Iacov i‑a spus: „Jură‑mi!” Și Iosif i‑a jurat. Apoi Israel#Gen. 48:2. 1Rg. 1:47. Evr. 11:21. s‑a plecat până la pământ la căpătâiul patului.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.