Iov 2:1-13

Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit ca să se înfățișeze înaintea DOMNULUI. A venit și Satana alături de ei și s-a înfățișat înaintea DOMNULUI. DOMNUL l-a întrebat pe Satana: „De unde vii?” Și Satana I-a răspuns DOMNULUI: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” DOMNUL i-a zis Satanei: „L-ai văzut pe robul meu Iov? Nu este pe pământ niciun om integru și drept ca el, care să se teamă de Dumnezeu și să se abată de la rău. El stă neclintit în integritatea lui, iar tu Mă împingi să-l năpăstuiesc degeaba.” Satana I-a răspuns DOMNULUI: „Fiindcă nu e pielea lui în joc! Omul e în stare să dea tot ce are pentru viața lui. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de oasele și de carnea lui, și vezi dacă nu Te va blestema în față.” DOMNUL i-a zis Satanei: „Iată, ți-l dau pe mână: numai de viața lui să nu te atingi!” Satana a plecat din fața DOMNULUI și l-a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creștetul capului; și Iov a luat un ciob ca să se scarpine, stând pe o grămadă de cenușă. Atunci nevasta i-a zis: „Tu încă stai neclintit în integritatea ta! Blestemă-L pe Dumnezeu și mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești ca o femeie nebună! Să primim atâta bine din partea lui Dumnezeu, iar răul să nu-l primim?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui. Trei prieteni ai lui Iov – Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama – au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră, și-au dat întâlnire și au plecat fiecare din locul lui, ca să vină să-i plângă de milă și să-i aline durerea. Și-au ațintit de departe privirile asupra lui, dar nu l-au mai recunoscut. Atunci și-au ridicat glasul și au plâns. Și-a rupt fiecare mantaua și au început să arunce cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor. Au stat lângă el pe pământ șapte zile și șaptenopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.