Bun este DOMNUL cu cei ce-L așteaptă,
cu sufletul care‑L caută.
Bine este să aștepți în tăcere
ajutorul DOMNULUI.
Bine este pentru om
să poarte un jug în tinerețea lui.
Să stea singur și să tacă,
pentru că Domnul i l‑a pus pe grumaz;
să‑și plece fața în țărână,
căci poate mai este speranță;
să-și dea obrazul celui ce‑l lovește
și să se sature de ocară.
Domnul nu leapădă
pe nimeni pentru totdeauna,
ci, dacă te-a întristat, îți arată milă
după îndurarea Lui cea mare,
căci El nu necăjește cu plăcere,
nici nu-i mâhnește bucuros pe oameni.
Când sunt striviți sub picioare
toți prinșii de război ai unei țări,
când sub ochii Celui Preaînalt
este nedreptățit cineva la judecată,
când în cazul unui om se strâmbă dreptatea,
nu vede Domnul oare?
Cine a spus și s‑a întâmplat ceva
fără ca Domnul să poruncească?
Nu ies din gura Celui Preaînalt
atât necazurile, cât și fericirea?
De ce să se plângă omul cât trăiește?
Să se plângă de păcatele lui!
Să luăm seama la purtarea noastră,
să ne cercetăm și să ne întoarcem la DOMNUL!
Să ne înălțăm și inima odată cu mâinile
spre Dumnezeul din cer.
Ne‑am răzvrătit, am fost îndărătnici,
iar Tu nu ne‑ai iertat!
Te‑ai înfășurat în mânie și ne‑ai urmărit,
ai ucis și n‑ai avut milă.
Te‑ai învăluit într‑un nor,
prin care nu trece rugăciunea.
Ne-ai făcut un gunoi aruncat
în mijlocul popoarelor.
Toți vrăjmașii noștri
deschid gura împotriva noastră.
De groază și de groapă am avut parte,
de prăpăd și pustiire.
Râuri de lacrimi curg din ochii mei
din pricina pustiirii fiicei poporului meu.
Îmi varsă ochii lacrimi ce nu se mai usucă,
nu mă pot opri din plâns,
până când DOMNUL din ceruri
va privi și va vedea.
Mă doare sufletul
la vederea fiicelor cetății mele.
Cei ce mă urăsc fără temei
m‑au vânat ca pe o pasăre.
M‑au aruncat de viu în groapă
și au aruncat cu pietre în mine.
Au năvălit apele peste capul meu
și mi‑am zis: „Sunt pierdut!”
Dar am chemat Numele Tău, DOAMNE,
din adâncimile gropii.
Tu mi‑ai auzit glasul:
„Nu‑Ți astupa urechea
la suspinele și strigătele mele!”
În ziua când Te‑am chemat, Te‑ai apropiat
și ai zis: „Nu te teme!”
Doamne, Tu ai luat apărarea sufletului meu,
mi‑ai răscumpărat viața!
Ai văzut, DOAMNE, apăsarea mea:
judecă-Mi Tu pricina!
Tu vezi toată dorința lor de răzbunare,
toate uneltirile lor împotriva mea.
DOAMNE, Tu auzi ocările lor
și toate planurile lor cu privire la mine,
cum șoptesc și clevetesc toată ziua
cei ce s-au ridicat împotriva mea.
Privește, am ajuns cântecul lor de batjocură
când stau jos sau când se scoală!
Plătește‑le, DOAMNE,
după faptele lor!
Dă-le o inimă fără simțire
și blestemul Tău să fie asupra lor!
Urmărește‑i cu mânie și nimicește-i
de sub cerurile DOMNULUI!