Matei 14
14
Moartea lui Ioan Botezătorul
(Marcu 6:14‑29. Luca 9:7‑9)
1În vremea aceea, tetrarhul Irod#Mc. 6:14. Lc. 9:7. a auzit de faima lui Isus 2și le‑a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 3Căci Irod#Mc. 6:17. Lc. 3:19,20. îl prinsese pe Ioan, îl legase și‑l aruncase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, 4pentru că Ioan îi zicea: „Nu‑ți#Lev. 18:16; 20:21. este îngăduit să trăiești cu ea!” 5Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că#Mt. 21:26. Lc. 20:6. oamenii îl considerau pe Ioan profet. 6Dar când a fost ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și lui Irod i‑a plăcut. 7De aceea, i‑a promis cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8Iar ea, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s‑a întristat, dar din pricina jurămintelor și a oaspeților, a poruncit să‑i fie dat; 10și a trimis să i se taie capul lui Ioan în temniță. 11Capul a fost adus pe o tavă și i‑a fost dat fetei, care l‑a dus la mama ei. 12Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul, l‑au îngropat și au mers să‑I dea de veste lui Isus.
Prima înmulțire a pâinilor
(Marcu 6:30‑44. Luca 9:10‑17. Ioan 6:1‑14)
13La auzul veștii#Mt. 10:23; 12:15. Mc. 6:32. Lc. 9:10. In. 6:1,2., Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L‑au urmat pe jos. 14Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni, I s‑a făcut milă de ei#Mt. 9:36. Mc. 6:34. și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15Pe#Mc. 6:35. Lc. 9:12. In. 6:5. înserate, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă‑le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să‑și cumpere de mâncare!” 16Isus le‑a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați‑le voi să mănânce!” 17Dar ei I‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” 18Și El le‑a zis: „Aduceți‑Mi‑i aici!” 19A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându‑Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea#Mt. 15:36., a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 20Au mâncat toți și s‑au săturat, și s‑au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
(Marcu 6:45‑52. Ioan 6:15‑21)
22Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. 23După#Mc. 6:46. ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase#In. 6:16. și El era singur acolo. 24Barca era deja la multe stadii#14:24 Stadiu (gr. stádion): unitate de măsură a cărei lungime varia în funcție de spațiul cultural‑geografic. Stadiul olimpic avea în mod tipic 600 de picioare (192 m); cel alexandrin era mai mic (185 m). departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. 25La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând#Iov 9:8. pe mare. 26Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. 27Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” 28„Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” 29„Vino!”, i‑a zis Isus. Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. 30Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” 31Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” 32Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit. 33Cei ce erau în barcă I s‑au#Mt. 16:16; 26:63. Ps. 2:7. Mc. 1:1. Lc. 4:41. In. 1:49; 6:69; 11:27. Fap. 8:37. Rom. 1:2. închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Vindecarea bolnavilor din Ghenezaret
(Marcu 6:53‑56)
34După#Mc. 6:53. ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35Recunoscându‑L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți#Mt. 9:20. Mc. 3:10. Lc. 6:19. Fap. 19:12. se atingeau erau vindecați.
Selectat acum:
Matei 14: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.
Matei 14
14
Moartea lui Ioan Botezătorul
(Marcu 6:14‑29. Luca 9:7‑9)
1În vremea aceea, tetrarhul Irod#Mc. 6:14. Lc. 9:7. a auzit de faima lui Isus 2și le‑a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 3Căci Irod#Mc. 6:17. Lc. 3:19,20. îl prinsese pe Ioan, îl legase și‑l aruncase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, 4pentru că Ioan îi zicea: „Nu‑ți#Lev. 18:16; 20:21. este îngăduit să trăiești cu ea!” 5Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că#Mt. 21:26. Lc. 20:6. oamenii îl considerau pe Ioan profet. 6Dar când a fost ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și lui Irod i‑a plăcut. 7De aceea, i‑a promis cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8Iar ea, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s‑a întristat, dar din pricina jurămintelor și a oaspeților, a poruncit să‑i fie dat; 10și a trimis să i se taie capul lui Ioan în temniță. 11Capul a fost adus pe o tavă și i‑a fost dat fetei, care l‑a dus la mama ei. 12Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul, l‑au îngropat și au mers să‑I dea de veste lui Isus.
Prima înmulțire a pâinilor
(Marcu 6:30‑44. Luca 9:10‑17. Ioan 6:1‑14)
13La auzul veștii#Mt. 10:23; 12:15. Mc. 6:32. Lc. 9:10. In. 6:1,2., Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L‑au urmat pe jos. 14Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni, I s‑a făcut milă de ei#Mt. 9:36. Mc. 6:34. și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15Pe#Mc. 6:35. Lc. 9:12. In. 6:5. înserate, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă‑le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să‑și cumpere de mâncare!” 16Isus le‑a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați‑le voi să mănânce!” 17Dar ei I‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” 18Și El le‑a zis: „Aduceți‑Mi‑i aici!” 19A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându‑Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea#Mt. 15:36., a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 20Au mâncat toți și s‑au săturat, și s‑au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
(Marcu 6:45‑52. Ioan 6:15‑21)
22Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. 23După#Mc. 6:46. ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase#In. 6:16. și El era singur acolo. 24Barca era deja la multe stadii#14:24 Stadiu (gr. stádion): unitate de măsură a cărei lungime varia în funcție de spațiul cultural‑geografic. Stadiul olimpic avea în mod tipic 600 de picioare (192 m); cel alexandrin era mai mic (185 m). departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. 25La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând#Iov 9:8. pe mare. 26Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. 27Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” 28„Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” 29„Vino!”, i‑a zis Isus. Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. 30Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” 31Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” 32Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit. 33Cei ce erau în barcă I s‑au#Mt. 16:16; 26:63. Ps. 2:7. Mc. 1:1. Lc. 4:41. In. 1:49; 6:69; 11:27. Fap. 8:37. Rom. 1:2. închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Vindecarea bolnavilor din Ghenezaret
(Marcu 6:53‑56)
34După#Mc. 6:53. ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35Recunoscându‑L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți#Mt. 9:20. Mc. 3:10. Lc. 6:19. Fap. 19:12. se atingeau erau vindecați.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.