Matei 26
26
Complotul împotriva lui Isus
(Marcu 14:1‑2. Luca 22:1‑2. Ioan 11:45‑53)
1După ce a terminat Isus de zis toate aceste cuvinte, le‑a spus ucenicilor Săi: 2„Știți#Mc. 14:1. Lc. 22:1. In. 13:1. că peste două zile este Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” 3Atunci#Ps. 2:2. In. 11:47. Fap. 4:25., preoții de seamă, [cărturarii] și bătrânii poporului s‑au strâns la palatul marelui‑preot numit Caiafa 4și s‑au sfătuit să‑L prindă pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. 5Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
(Marcu 14:3‑9. Ioan 12:1‑8)
6Pe când era#Mc. 14:3. In. 11:1,2; 12:3. Isus în Betania#Mt. 21:17., în casa lui Simon Leprosul, 7s‑a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de mare preț și l‑a turnat pe capul Lui, pe când stătea El la masă. 8Văzând aceasta, ucenicii#In. 12:4. s‑au mâniat și au zis: „De ce risipa aceasta? 9Mirul acesta se putea vinde scump, iar banii se puteau da săracilor.” 10Când a băgat de seamă, Isus le‑a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; 11pe#Dt. 15:11. In. 12:8. săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe#Mt. 18:20; 28:20. In. 13:33; 14:19; 16:5,28; 17:11. Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest mir pe trupul Meu, a făcut‑o pentru îngroparea Mea. 13Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia aceasta, se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.”
Iuda Îl vinde pe Isus
(Marcu 14:10‑11. Luca 22:3‑6)
14Atunci#Mc. 14:10. Lc. 22:3. In. 13:2,30., unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul#Mt. 10:4., s‑a dus la preoții de seamă 15și le‑a zis: „Ce‑mi dați#Mt. 27:3. ca să Îl dau în mâinile voastre?” Ei i‑au oferit#26:15 Gr. hístēmi „a stabili”, „a fixa”, „a cântări”. În Zah. 11:12, text interpretat de Matei ca prevestire a unui eveniment premergător trădării lui Isus, verbul înseamnă „a cântări”. Întrucât în vremea lui Isus monedele nu se mai cântăreau, verbul a fost tradus prin „a oferi”. treizeci de arginți#26:15 Zah. 11:12.. 16Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să‑L dea în mâinile lor.
Isus sărbătorește Paștele cu ucenicii
(Marcu 14:12‑21. Luca 22:7‑14,21‑23. Ioan 13:21‑30)
17În#Ex. 12:6,18. Mc. 14:12. Lc. 22:7. prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I‑au zis: „Unde vrei să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?” 18El le‑a răspuns: „Duceți‑vă în cetate, la cutare, și spuneți‑i: «Învățătorul zice: ‘Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștele cu ucenicii Mei.’»” 19Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20Când s‑a înserat#Mc. 14:17‑21. Lc. 22:14. In. 13:21., Isus S‑a așezat la masă#26:20 Lit. „s‑a întins să mănânce”. În secolul I d.Hr., evreii, mai ales cei înstăriți, obișnuiau să mănânce întinși pe sofale sau saltele. Reprezentările din arta europeană (de ex., „Cina cea de Taină”, de Leonardo da Vinci) nu corespund realității istorice. În Palestina, ca în cele mai multe zone din Orientul Mijlociu, persoana care lua masa stătea întinsă pe partea stângă și folosea mâna dreaptă pentru a lua hrana așezată pe mesele joase din încăpere. cu cei doisprezece [ucenici ai Săi]. 21Pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22Ei s‑au întristat mult și au început să‑I spună fiecare în parte: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23El le‑a răspuns: „Cel#Ps. 41:9. Lc. 22:21. In. 13:18. care a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde. 24Fiul Omului negreșit Se duce, după cum#Ps. 22. Is. 53. Dan. 9:26. Mc. 9:12. Lc. 24:25,26,46. Fap. 17:2,3; 26:22,23. 1Cor. 15:3. este scris despre El, dar vai#In. 17:12. de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s‑ar fi născut!” 25Iuda, care avea să‑L vândă, a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabbí?” „Tu însuți ai spus‑o”, i‑a zis Isus.
Cina cea de taină
(Marcu 14:22‑26. Luca 22:15‑20. 1 Corinteni 11:23‑25)
26Pe când#Mc. 14:22. Lc. 22:19. mâncau, Isus a#1Cor. 11:23‑25. luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta#1Cor. 10:16. este trupul Meu!” 27Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumire, li l‑a dat zicând: „Beți#Mc. 14:23. toți din el, 28căci acesta#Ex. 24:8. Lev. 17:11. este sângele Meu, sângele legământului [celui#Ier. 31:31. nou], care se varsă pentru#Mt. 20:28. Rom. 3:15. Evr. 9:22. mulți spre iertarea păcatelor! 29Vă spun#Mc. 14:25. Lc. 22:18. că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până#Fap. 10:41. în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” 30După ce#Mc. 14:26. au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.
Înștiințarea ucenicilor
(Marcu 14:27‑31. Luca 22:31‑34. Ioan 13:36‑38)
31Atunci, Isus le‑a zis: „În noaptea aceasta, toți#Mc. 14:27. In. 16:32. vă veți#Mt. 11:6. poticni în Mine, pentru că este scris:
Voi bate Păstorul,
și oile turmei se vor risipi. # 26:31
Zah. 13:7.
32 Dar după ce voi învia, voi #
Mt. 28:7,10,16. Mc. 14:28; 16:7. merge înaintea voastră în Galileea.” 33Petru a luat cuvântul și a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.” 34Isus i‑a zis: „Adevărat#Mc. 14:30. Lc. 22:34. In. 13:38. îți spun că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35Petru I‑a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Marcu 14:32‑42. Luca 22:39‑46)
36Atunci#Mc. 14:32‑35. Lc. 22:39. In. 18:1. Isus a mers cu ucenicii într‑un loc numit Ghetsimani și le‑a zis: „Așezați‑vă aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!” 37I‑a luat cu Sine pe Petru și pe#Mt. 4:21. cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească. 38[Isus] le‑a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare#Ps. 42:5,6. In. 12:27. de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” 39Apoi S‑a depărtat puțin și a căzut cu fața la pământ, rugându‑Se#Mc. 14:36. Lc. 22:42. Evr. 5:7. și zicând: „Tată#In. 12:27., dacă este cu putință, îndepărtează#Mt. 20:22. de la Mine paharul acesta! Totuși, nu#In. 5:30; 6:38. Flp. 2:8. cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.” 40A venit la ucenici, i‑a găsit dormind și i‑a zis lui Petru: „Așadar, nici măcar un ceas n‑ați putut veghea împreună cu Mine? 41Vegheați#Mc. 13:33; 14:38. Lc. 22:40,46. Ef. 6:18. și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită#26:41 Sau: „încercare”.; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 42A mers din nou, a doua oară, și S‑a rugat zicând: „Tată, dacă nu se poate să îndepărtezi de la Mine [paharul acesta] fără să‑l beau, facă‑se voia Ta!” 43Apoi a venit din nou și i‑a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați. 44I‑a lăsat din nou, S‑a depărtat și S‑a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. 45Apoi a venit la ucenici și le‑a zis: „De acum dormiți și odihniți‑vă!… Iată, s‑a apropiat ceasul când Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor. 46Ridicați‑vă, să mergem; iată, se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
(Marcu 14:43‑50. Luca 22:47‑53. Ioan 18:3‑12)
47Pe când#Mc. 14:43. Lc. 22:47. In. 18:3. Fap. 1:16. vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă și de bătrânii poporului. 48Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care‑l voi săruta eu, acela este; să‑l prindeți!” 49S‑a apropiat îndată de Isus și I‑a zis: „Plecăciune, Rabbí!” Și L‑a#2Sam. 20:9. sărutat. 50Isus i‑a zis: „Prietene#Ps. 41:9; 55:13., ce ai venit să faci, fă!” Atunci, ei s‑au apropiat, au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 51Și iată că unul#In. 18:10. dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‑a scos sabia, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea. 52Atunci, Isus i‑a zis: „Pune‑ți sabia la locul ei, căci#Gen. 9:6. Ap. 13:10. toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri! 53Crezi că n‑aș putea să‑L rog pe Tatăl Meu să‑mi pună chiar acum la îndemână peste#2Rg. 6:17. Dan. 7:10. douăsprezece legiuni#26:53 Formațiune militară romană numărând aprox. 5 000‑6 000 de soldați. de îngeri? 54Dar cum se vor mai împlini Scripturile, care spun că#Mt. 26:24. Is. 53:7. Lc. 24:25,44,46. așa trebuie să fie?” 55În clipa aceea, Isus a zis gloatei: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele eram [cu voi] în Templu învățându‑i pe oameni, și n‑ați pus mâna pe Mine. 56Dar toate acestea s‑au petrecut ca să se împlinească Scripturile#Mt. 26:54. Plân. 4:20. profeților.” Atunci#In. 18:15., toți ucenicii L‑au părăsit și au fugit.
Isus, osândit de Sinedriu
(Marcu 14:53‑65. Luca 22:54‑55,63‑71. Ioan 18:13‑14,19‑24)
57Cei ce#Mc. 14:53. Lc. 22:54. In. 18:12,13,24. L‑au prins pe Isus L‑au dus la marele‑preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. 58Petru L‑a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui‑preot; intrând, s‑a așezat împreună cu servitorii, ca să vadă sfârșitul. 59Preoții de seamă, [bătrânii] și tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‑L omoare, 60dar n‑au găsit niciuna, chiar dacă veniseră mulți#Ps. 27:12; 35:11. Mc. 14:15. Fap. 6:13. martori mincinoși. În cele din urmă, au venit doi#Dt. 19:15. 61care au spus: „El a zis: «Pot#Mt. 27:40. In. 2:19. să dărâm Templul lui Dumnezeu și în trei zile să îl zidesc la loc.»” 62Atunci marele‑preot s‑a ridicat#Mc. 14:60. în picioare și I‑a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva Ta?” 63Dar Isus#Mt. 27:12,14. Is. 53:7. tăcea. Și marele‑preot I‑a zis: „Te#Lev. 5:1. 1Sam. 14:24,26. conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” 64Isus i‑a răspuns: „Tu însuți ai zis‑o!#26:64 Răspunsul lui Isus constituie o afirmare indirectă, similară celei din Mt. 26:25, când Iuda primește confirmarea că el este cel care Îl va preda pe Învățător autorităților. O formulă asemănătoare, la timpul prezent („tu spui”), este folosită de Isus pentru a răspunde la întrebarea lui Pilat (Mt. 27:11). Dar Eu vă mai spun că, de#Mt. 16:27; 24:30; 25:31. Lc. 21:27. In. 1:51. Rom. 14:10. 1Tes. 4:16. Ap. 1:7. acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului stând#Ps. 110:1. Fap. 7:55. la dreapta Puterii și venind pe norii cerului#26:64 Dan. 7:13..” 65Atunci#2Rg. 18:37; 19:1., marele‑preot și‑a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vrednic de moarte#Lev. 24:16. In. 19:7.!” 67Atunci#Mt. 27:30. Is. 50:6; 53:3., L‑au scuipat în față, L‑au#Lc. 22:63. In. 19:3. bătut cu pumnii și L‑au pălmuit, 68zicând: „Profețește#Mc. 14:65. Lc. 22:64. cine te‑a lovit, hristosule!”
Tăgăduirea lui Petru
(Marcu 14:66‑72. Luca 22:56‑62. Ioan 18:15‑18,25‑27)
69Petru#Mc. 14:66. Lc. 22:55. In. 18:16,17,25. însă stătea afară, în curte. O servitoare s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!” 70Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce spui!” 71Când a ieșit în pridvor, l‑a văzut alta și le‑a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus din Nazaret!” 72El a tăgăduit din nou, cu jurământ: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!” 73La puțin timp, cei ce stăteau acolo s‑au apropiat și i‑au zis lui Petru: „Cu adevărat și tu ești unul dintre ei, căci și vorba#Lc. 22:59. te dă de gol.” 74Atunci, el#Mc. 14:71. a început să se blesteme și să se jure: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul. 75Iar Petru și‑a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte#Mt. 26:34. Mc. 14:30. Lc. 22:61,62. In. 13:38. să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” A ieșit afară și a plâns cu amar.
Selectat acum:
Matei 26: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.
Matei 26
26
Complotul împotriva lui Isus
(Marcu 14:1‑2. Luca 22:1‑2. Ioan 11:45‑53)
1După ce a terminat Isus de zis toate aceste cuvinte, le‑a spus ucenicilor Săi: 2„Știți#Mc. 14:1. Lc. 22:1. In. 13:1. că peste două zile este Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” 3Atunci#Ps. 2:2. In. 11:47. Fap. 4:25., preoții de seamă, [cărturarii] și bătrânii poporului s‑au strâns la palatul marelui‑preot numit Caiafa 4și s‑au sfătuit să‑L prindă pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. 5Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
(Marcu 14:3‑9. Ioan 12:1‑8)
6Pe când era#Mc. 14:3. In. 11:1,2; 12:3. Isus în Betania#Mt. 21:17., în casa lui Simon Leprosul, 7s‑a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de mare preț și l‑a turnat pe capul Lui, pe când stătea El la masă. 8Văzând aceasta, ucenicii#In. 12:4. s‑au mâniat și au zis: „De ce risipa aceasta? 9Mirul acesta se putea vinde scump, iar banii se puteau da săracilor.” 10Când a băgat de seamă, Isus le‑a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; 11pe#Dt. 15:11. In. 12:8. săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe#Mt. 18:20; 28:20. In. 13:33; 14:19; 16:5,28; 17:11. Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest mir pe trupul Meu, a făcut‑o pentru îngroparea Mea. 13Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia aceasta, se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.”
Iuda Îl vinde pe Isus
(Marcu 14:10‑11. Luca 22:3‑6)
14Atunci#Mc. 14:10. Lc. 22:3. In. 13:2,30., unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul#Mt. 10:4., s‑a dus la preoții de seamă 15și le‑a zis: „Ce‑mi dați#Mt. 27:3. ca să Îl dau în mâinile voastre?” Ei i‑au oferit#26:15 Gr. hístēmi „a stabili”, „a fixa”, „a cântări”. În Zah. 11:12, text interpretat de Matei ca prevestire a unui eveniment premergător trădării lui Isus, verbul înseamnă „a cântări”. Întrucât în vremea lui Isus monedele nu se mai cântăreau, verbul a fost tradus prin „a oferi”. treizeci de arginți#26:15 Zah. 11:12.. 16Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să‑L dea în mâinile lor.
Isus sărbătorește Paștele cu ucenicii
(Marcu 14:12‑21. Luca 22:7‑14,21‑23. Ioan 13:21‑30)
17În#Ex. 12:6,18. Mc. 14:12. Lc. 22:7. prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I‑au zis: „Unde vrei să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?” 18El le‑a răspuns: „Duceți‑vă în cetate, la cutare, și spuneți‑i: «Învățătorul zice: ‘Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștele cu ucenicii Mei.’»” 19Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20Când s‑a înserat#Mc. 14:17‑21. Lc. 22:14. In. 13:21., Isus S‑a așezat la masă#26:20 Lit. „s‑a întins să mănânce”. În secolul I d.Hr., evreii, mai ales cei înstăriți, obișnuiau să mănânce întinși pe sofale sau saltele. Reprezentările din arta europeană (de ex., „Cina cea de Taină”, de Leonardo da Vinci) nu corespund realității istorice. În Palestina, ca în cele mai multe zone din Orientul Mijlociu, persoana care lua masa stătea întinsă pe partea stângă și folosea mâna dreaptă pentru a lua hrana așezată pe mesele joase din încăpere. cu cei doisprezece [ucenici ai Săi]. 21Pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22Ei s‑au întristat mult și au început să‑I spună fiecare în parte: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23El le‑a răspuns: „Cel#Ps. 41:9. Lc. 22:21. In. 13:18. care a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde. 24Fiul Omului negreșit Se duce, după cum#Ps. 22. Is. 53. Dan. 9:26. Mc. 9:12. Lc. 24:25,26,46. Fap. 17:2,3; 26:22,23. 1Cor. 15:3. este scris despre El, dar vai#In. 17:12. de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s‑ar fi născut!” 25Iuda, care avea să‑L vândă, a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabbí?” „Tu însuți ai spus‑o”, i‑a zis Isus.
Cina cea de taină
(Marcu 14:22‑26. Luca 22:15‑20. 1 Corinteni 11:23‑25)
26Pe când#Mc. 14:22. Lc. 22:19. mâncau, Isus a#1Cor. 11:23‑25. luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta#1Cor. 10:16. este trupul Meu!” 27Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumire, li l‑a dat zicând: „Beți#Mc. 14:23. toți din el, 28căci acesta#Ex. 24:8. Lev. 17:11. este sângele Meu, sângele legământului [celui#Ier. 31:31. nou], care se varsă pentru#Mt. 20:28. Rom. 3:15. Evr. 9:22. mulți spre iertarea păcatelor! 29Vă spun#Mc. 14:25. Lc. 22:18. că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până#Fap. 10:41. în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” 30După ce#Mc. 14:26. au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.
Înștiințarea ucenicilor
(Marcu 14:27‑31. Luca 22:31‑34. Ioan 13:36‑38)
31Atunci, Isus le‑a zis: „În noaptea aceasta, toți#Mc. 14:27. In. 16:32. vă veți#Mt. 11:6. poticni în Mine, pentru că este scris:
Voi bate Păstorul,
și oile turmei se vor risipi. # 26:31
Zah. 13:7.
32 Dar după ce voi învia, voi #
Mt. 28:7,10,16. Mc. 14:28; 16:7. merge înaintea voastră în Galileea.” 33Petru a luat cuvântul și a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.” 34Isus i‑a zis: „Adevărat#Mc. 14:30. Lc. 22:34. In. 13:38. îți spun că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35Petru I‑a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Marcu 14:32‑42. Luca 22:39‑46)
36Atunci#Mc. 14:32‑35. Lc. 22:39. In. 18:1. Isus a mers cu ucenicii într‑un loc numit Ghetsimani și le‑a zis: „Așezați‑vă aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!” 37I‑a luat cu Sine pe Petru și pe#Mt. 4:21. cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească. 38[Isus] le‑a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare#Ps. 42:5,6. In. 12:27. de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” 39Apoi S‑a depărtat puțin și a căzut cu fața la pământ, rugându‑Se#Mc. 14:36. Lc. 22:42. Evr. 5:7. și zicând: „Tată#In. 12:27., dacă este cu putință, îndepărtează#Mt. 20:22. de la Mine paharul acesta! Totuși, nu#In. 5:30; 6:38. Flp. 2:8. cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.” 40A venit la ucenici, i‑a găsit dormind și i‑a zis lui Petru: „Așadar, nici măcar un ceas n‑ați putut veghea împreună cu Mine? 41Vegheați#Mc. 13:33; 14:38. Lc. 22:40,46. Ef. 6:18. și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită#26:41 Sau: „încercare”.; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 42A mers din nou, a doua oară, și S‑a rugat zicând: „Tată, dacă nu se poate să îndepărtezi de la Mine [paharul acesta] fără să‑l beau, facă‑se voia Ta!” 43Apoi a venit din nou și i‑a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați. 44I‑a lăsat din nou, S‑a depărtat și S‑a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. 45Apoi a venit la ucenici și le‑a zis: „De acum dormiți și odihniți‑vă!… Iată, s‑a apropiat ceasul când Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor. 46Ridicați‑vă, să mergem; iată, se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
(Marcu 14:43‑50. Luca 22:47‑53. Ioan 18:3‑12)
47Pe când#Mc. 14:43. Lc. 22:47. In. 18:3. Fap. 1:16. vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă și de bătrânii poporului. 48Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care‑l voi săruta eu, acela este; să‑l prindeți!” 49S‑a apropiat îndată de Isus și I‑a zis: „Plecăciune, Rabbí!” Și L‑a#2Sam. 20:9. sărutat. 50Isus i‑a zis: „Prietene#Ps. 41:9; 55:13., ce ai venit să faci, fă!” Atunci, ei s‑au apropiat, au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 51Și iată că unul#In. 18:10. dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‑a scos sabia, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea. 52Atunci, Isus i‑a zis: „Pune‑ți sabia la locul ei, căci#Gen. 9:6. Ap. 13:10. toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri! 53Crezi că n‑aș putea să‑L rog pe Tatăl Meu să‑mi pună chiar acum la îndemână peste#2Rg. 6:17. Dan. 7:10. douăsprezece legiuni#26:53 Formațiune militară romană numărând aprox. 5 000‑6 000 de soldați. de îngeri? 54Dar cum se vor mai împlini Scripturile, care spun că#Mt. 26:24. Is. 53:7. Lc. 24:25,44,46. așa trebuie să fie?” 55În clipa aceea, Isus a zis gloatei: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele eram [cu voi] în Templu învățându‑i pe oameni, și n‑ați pus mâna pe Mine. 56Dar toate acestea s‑au petrecut ca să se împlinească Scripturile#Mt. 26:54. Plân. 4:20. profeților.” Atunci#In. 18:15., toți ucenicii L‑au părăsit și au fugit.
Isus, osândit de Sinedriu
(Marcu 14:53‑65. Luca 22:54‑55,63‑71. Ioan 18:13‑14,19‑24)
57Cei ce#Mc. 14:53. Lc. 22:54. In. 18:12,13,24. L‑au prins pe Isus L‑au dus la marele‑preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. 58Petru L‑a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui‑preot; intrând, s‑a așezat împreună cu servitorii, ca să vadă sfârșitul. 59Preoții de seamă, [bătrânii] și tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‑L omoare, 60dar n‑au găsit niciuna, chiar dacă veniseră mulți#Ps. 27:12; 35:11. Mc. 14:15. Fap. 6:13. martori mincinoși. În cele din urmă, au venit doi#Dt. 19:15. 61care au spus: „El a zis: «Pot#Mt. 27:40. In. 2:19. să dărâm Templul lui Dumnezeu și în trei zile să îl zidesc la loc.»” 62Atunci marele‑preot s‑a ridicat#Mc. 14:60. în picioare și I‑a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva Ta?” 63Dar Isus#Mt. 27:12,14. Is. 53:7. tăcea. Și marele‑preot I‑a zis: „Te#Lev. 5:1. 1Sam. 14:24,26. conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” 64Isus i‑a răspuns: „Tu însuți ai zis‑o!#26:64 Răspunsul lui Isus constituie o afirmare indirectă, similară celei din Mt. 26:25, când Iuda primește confirmarea că el este cel care Îl va preda pe Învățător autorităților. O formulă asemănătoare, la timpul prezent („tu spui”), este folosită de Isus pentru a răspunde la întrebarea lui Pilat (Mt. 27:11). Dar Eu vă mai spun că, de#Mt. 16:27; 24:30; 25:31. Lc. 21:27. In. 1:51. Rom. 14:10. 1Tes. 4:16. Ap. 1:7. acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului stând#Ps. 110:1. Fap. 7:55. la dreapta Puterii și venind pe norii cerului#26:64 Dan. 7:13..” 65Atunci#2Rg. 18:37; 19:1., marele‑preot și‑a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vrednic de moarte#Lev. 24:16. In. 19:7.!” 67Atunci#Mt. 27:30. Is. 50:6; 53:3., L‑au scuipat în față, L‑au#Lc. 22:63. In. 19:3. bătut cu pumnii și L‑au pălmuit, 68zicând: „Profețește#Mc. 14:65. Lc. 22:64. cine te‑a lovit, hristosule!”
Tăgăduirea lui Petru
(Marcu 14:66‑72. Luca 22:56‑62. Ioan 18:15‑18,25‑27)
69Petru#Mc. 14:66. Lc. 22:55. In. 18:16,17,25. însă stătea afară, în curte. O servitoare s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!” 70Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce spui!” 71Când a ieșit în pridvor, l‑a văzut alta și le‑a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus din Nazaret!” 72El a tăgăduit din nou, cu jurământ: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!” 73La puțin timp, cei ce stăteau acolo s‑au apropiat și i‑au zis lui Petru: „Cu adevărat și tu ești unul dintre ei, căci și vorba#Lc. 22:59. te dă de gol.” 74Atunci, el#Mc. 14:71. a început să se blesteme și să se jure: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul. 75Iar Petru și‑a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte#Mt. 26:34. Mc. 14:30. Lc. 22:61,62. In. 13:38. să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” A ieșit afară și a plâns cu amar.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.