Romani 4:16-25

De aceea este prin credință, ca să fie prin har și pentru ca făgăduința să fie întărită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru cei care se bizuie pe Lege, ci și pentru cei care au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris: Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care aduce la viață pe cei morți și care cheamă la ființă cele ce nu sunt. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și, astfel, a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Așa va fi sămânța ta. Și n-a slăbit în credință când s-a uitat la trupul său, care era aproape mort (căci avea cam o sută de ani), și la pântecele fără viață al Sarei. El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci s-a întărit prin credință, dându-I slavă lui Dumnezeu și fiind deplin încredințat că ce făgăduiește, El poate să și împlinească. De aceea, credința i s-a socotit ca dreptate. Însă nu numai pentru el este scris că i s-a socotit [ca dreptate], ci este scris și pentru noi, cărora ne va fi de asemenea socotită ca dreptate, anume celor ce se încred în Cel ce L-a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru, care a fost dat la moarte pentru abaterile noastre și a înviatpentru îndreptățirea noastră.