17
Prorocul Ilie
1Ilie, tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, i-a zis lui Ahab: „Viu#2Împ. 3:14. este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al#Deut. 10:8. cărui slujitor sunt, că în#Luca 3:25. anii aceștia nu#Iac. 4:17. va fi nici rouă, nici ploaie decât după cuvântul meu.” 2Și Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: 3„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului! 4Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” 5El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara; și bea apă din pârâu. 7Dar după câtăva vreme pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară.
Văduva din Sarepta
8Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 9„Scoală-te, du-te la Sarepta#Ob. 20. Luca 4:26., care ține de Sidon, și rămâi acolo! Iată că i-am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” 10Ilie s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și i-a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau!” 11Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou și i-a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta!” 12Și ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt; n-am decât un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un urcior. Și, iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.” 13Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis! Numai pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. 14Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.»” 15Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme au avut ce să mănânce ea și familia ei și Ilie. 16Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
Învierea fiului văduvei
17După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el. 18Femeia i-a zis atunci lui Ilie: „Ce am#Luca 5:8. eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să-I aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și să-mi omori astfel fiul?” 19El i-a răspuns: „Dă-mi-l încoace pe fiul tău!” Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui. 20Apoi L-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să o mâhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” 21Și s-a întins#2Împ. 4:34,35. de trei ori peste copil, L-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” 22Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat. 23Ilie a luat#Evr. 11:35. copilul, l-a coborât jos, în casă, din odaia de sus și i l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” 24Și femeia i-a zis lui Ilie: „Cunosc#Ioan 3:2; 16:30. acum că ești un om al lui Dumnezeu, și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”