2 Împărați 4

Înmulțirea untdelemnului

1O femeie dintre nevestele fiilor#1Împ. 20:35. prorocilor i-a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit – și știi că robul tău se temea de Domnul –, și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi#Lev. 25:39. Mat. 18:25. copii ai mei și să-i facă robi.” 2Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” 3Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere#Cap. 3:16. puține. 4Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune-le deoparte pe cele pline!” 5Atunci ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele, și ea turna din untdelemn în ele. 6Când s-au umplut vasele, ea i-a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas!” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Și n-a mai curs untdelemn. 7Ea s-a dus de i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne veți trăi tu și fiii tăi!”

Fiul sunamitei

8Într-o zi Elisei trecea prin Sunem#Ios. 19:18.. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9Ea i-a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.” 11Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12El i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit înaintea lui. 13Și Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să-i vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?»” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.” 14Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu, și bărbatul ei este bătrân.” 15Și el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la ușă. 16Elisei i-a zis: „La anul#Gen. 18:10,14., pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.” Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu o amăgi#Vers. 28 pe roaba ta!” 17Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18Copilul s-a făcut mare. Și într-o zi, când se dusese pe la tatăl său la secerători, 19i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl i-a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!” 20Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit. 21Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit. 22L-a chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce.” 23Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat!” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” 24Apoi a pus șaua pe măgăriță și i-a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune!” 25Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele#Cap. 2:25. Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iat-o pe sunamita aceea! 26Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: «Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?»” Ea a răspuns: „Bine.” 27Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.” 28Atunci ea a zis: „I-am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis#Vers. 16 eu: «Nu mă amăgi»?” 29Și Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți#1Împ. 18:46. Cap. 9:1 mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă! Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi#Luca 10:4. de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul#Ex. 7:19; 14:16. Cap. 2:8,14 Fap. 19:12. meu pe fața copilului.” 30Mama copilului a zis: „Viu#Cap. 2:2. este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și el s-a sculat și a mers după ea. 31Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar el n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu#Ioan 11:11. s-a trezit.” 32Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33Elisei a intrat#Vers. 4 Mat. 6:6. 1Împ. 17:20. și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins#1Împ. 17:21. Fap. 20:10. peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins#1Împ. 17:21. peste copil. Și copilul a strănutat#Cap. 8:1,5. de șapte ori și a deschis ochii. 36Elisei l-a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheam-o pe sunamită!” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!” 37Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat#1Împ. 17:23. Evr. 11:35. fiul și a ieșit afară.

Moartea în oală

38Elisei s-a întors la Ghilgal#Cap. 2:1.; și în țară bântuia o foamete#Cap. 8:1.. Pe când fiii prorocilor ședeau#Cap. 2:3. Luca 10:39. Fap. 22:3. înaintea lui, i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!” 39Unul dintre ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete#4:39 Un fel de castraveți. sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40Le-au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea#Ex. 10:17. este în oală!” Și n-au putut să mănânce. 41Elisei a zis: „Luați făină!” A aruncat făină#Ex. 15:25. Cap. 2:21 Ioan 9:6. în oală și a zis: „Dă-le oamenilor acestora să mănânce!” Și nu mai era nimic vătămător în oală.

Cele douăzeci de pâini de orz

42A venit un om din Baal-Șalișa#1Sam. 9:4.. I-a adus#1Sam. 9:7. 1Cor. 9:11. Gal. 6:6. pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă-le oamenilor acestora să mănânce!” 43Slujitorul său a răspuns: „Cum#Luca 9:13. Ioan 6:9. pot să dau din ele la o sută de inși?” Dar Elisei a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: «Vor#Luca 9:17. Ioan 6:11. mânca și va mai și rămâne»!” 44Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai#Mat. 14:20; 15:37. Ioan 6:13. și rămas, după cuvântul Domnului.

Selectat acum:

2 Împărați 4: EDC100

Evidențiere

Partajează

Copiază