17
1Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă așteaptă mormântul#Ps. 88:3,4..
2Sunt înconjurat de batjocoritori,
și ochiul meu trebuie să privească spre ocările#1Sam. 1:6,7. lor.
3Pune-Te singur zălog#Prov. 6:1; 17:18; 22:26. pentru mine înaintea Ta;
altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
5Cine își dă prietenii să fie prădați,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6M-a făcut de basmul#Cap. 30:9. oamenilor
și ca unul pe care-l scuipi în față.
7Ochiul#Ps. 6:7; 31:9. mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta,
și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,
cel cu mâinile#Ps. 24:4. curate se întărește tot mai mult.
10Dar voi toți întoarceți-vă#Cap. 6:29.,
veniți iarăși cu cuvântările voastre,
și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept!
11Ce! Mi s-au dus#Cap. 7:6; 9:25. zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12Și ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a și venit,
13când Locuința Morților o aștept ca locuință,
când în întuneric îmi voi înălța culcușul,
14când strig gropii: «Tu ești tatăl meu!»
și viermilor: «Voi sunteți mama și sora mea!»
15Unde mai este atunci nădejdea mea?
Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
16Ea se va coborî#Cap. 18:13. cu mine la porțile Locuinței Morților,
când vom merge împreună#17:16 Nădejdea mea și eu. să ne odihnim#Cap. 3:17‑19. în țărână.”