29
Iov, mai înainte
1Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
2„O, cum nu pot să fiu ca#Cap. 7:3. în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3când#Cap. 18:6. candela Lui strălucea deasupra capului meu
și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prieten#Ps. 25:14. peste cortul meu,
5când Cel Atotputernic încă era cu mine
și când copiii mei stăteau în jurul meu;
6când mi se scăldau pașii#Gen. 49:11. Deut. 32:13; 33:24. în smântână
și stânca#Cap. 20:17. Ps. 81:16. vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății
și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
9Mai-marii își opreau cuvântările
și își puneau#Cap. 21:5. mâna la gură.
10Glasul căpeteniilor tăcea
și li se lipea limba#Ps. 137:6. de cerul gurii.
11Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12Căci îi scăpam#Ps. 72:12. Prov. 21:13; 24:11. pe săracul care cerea ajutor
și pe orfanul lipsit de sprijin.
13Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14Mă îmbrăcam cu dreptatea#Deut. 24:13. Ps. 132:9. Is. 59:17; 61:10. Efes. 6:14. 1Tes. 5:8. și-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta și turban.
15Orbului#Num. 10:31. îi eram ochi,
și șchiopului, picior.
16Celor nenorociți le eram tată
și cercetam pricina#Prov. 29:7. celui necunoscut.
17Îi rupeam falca#Ps. 58:6. Prov. 30:14. celui nedrept
și-i smulgeam prada din dinți.
18Atunci ziceam: «În cuibul#Ps. 30:6. meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19Apa#Ps. 1:3. Ier. 17:8. Cap. 18:16 va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20Slava mea va înverzi neîncetat,
și arcul#Gen. 49:24. îmi va întineri în mână.»
21Oamenii mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22După cuvântările mele, niciunul nu răspundea,
și cuvântul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare.
23Mă așteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia#Zah. 10:1. de primăvară.
24Când li se înmuia inima, le zâmbeam
și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,
ca un mângâietor lângă niște întristați.