Matei 14
14
1În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;
2Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el.
3Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip.
4Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai.
5Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca profet.
6Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod.
7De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
8Și fiind instruită dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
9Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.
10Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare.
11Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și l-a dus mamei ei.
12Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus.
13Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți.
14Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare.
16Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce.
17Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18Și el a spus: Aduceți-le aici la mine.
19Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor.
20Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline.
21Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
22Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.
23Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur.
24Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.
25Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.
26Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat.
27Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți!
28Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.
29Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.
30Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.
31Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.
33Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.
34Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.
35Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi.
36Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.
Selectat acum:
Matei 14: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.
Matei 14
14
1În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;
2Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el.
3Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip.
4Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai.
5Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca profet.
6Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod.
7De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
8Și fiind instruită dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
9Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.
10Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare.
11Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și l-a dus mamei ei.
12Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus.
13Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți.
14Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare.
16Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce.
17Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18Și el a spus: Aduceți-le aici la mine.
19Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor.
20Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline.
21Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
22Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.
23Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur.
24Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.
25Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.
26Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat.
27Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți!
28Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.
29Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.
30Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.
31Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.
33Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.
34Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.
35Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi.
36Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.