YouVersion
Pictograma căutare

Proverbe 13:1-25

Proverbe 13:1-25 BTF2015

Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea. Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor de lege va mânca violență. Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere. Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat. Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine. Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos. Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății. Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea. Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă. Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți. Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește. Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții. Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit. Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții. Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor de lege este grea. Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința. Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate. Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat. Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău. Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit. Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine. Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept. Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată. Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp. Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.