1 Corinteni 7:1-20
1 Corinteni 7:1-20 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie”, eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei. Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. Aceasta o spun însă ca pe un sfat, nu ca pe o poruncă. Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de soţ! Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea. Şi femeia, dacă are un soţ necredincios, iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. Pentru că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin soţul credincios. Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. Iar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. Şi ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia? Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. Cine e chemat în starea de circumcis, să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se circumcidă. Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în starea aceea, în care a fost şi chemat.
1 Corinteni 7:1-20 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și despre cele ce mi-ați scris: este bine pentru om să nu se atingă de femeie. Totuși, ca să evite curvia, fiecare bărbat să aibă soția lui, și fiecare femeie să aibă propriul ei soț. Soțul să dea soției bunăvoința datorată; și tot așa și soția, soțului. Soția nu are putere asupra propriului ei trup, ci soțul; și la fel, nici soțul nu are putere asupra propriului său trup, ci soția. Să nu vă privați unul de celălalt, decât doar prin înțelegere pentru un timp, ca să vă dăruiți postului și rugăciunii; și să vă împreunați din nou ca nu cumva să vă ispitească Satan din cauza lipsei voastre de autocontrol. Dar spun aceasta prin permisiune, nu prin poruncă. Fiindcă aș dori ca toți oamenii să fie întocmai ca mine. Dar fiecare are propriul lui dar din Dumnezeu, unul într-un fel, și altul altfel. De aceea le spun celor necăsătoriți și văduvelor: Este bine pentru ei dacă rămân întocmai ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; fiindcă este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Iar celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soția să nu se despartă de soț. Dar chiar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei; și soțul să nu divorțeze de soția lui. Dar celorlalți le spun eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soție ce nu crede, și ea se mulțumește să locuiască cu el, să nu divorțeze de ea; Și femeia care are un soț ce nu crede, și el se mulțumește să locuiască cu ea, să nu îl părăsească. Fiindcă soțul care nu crede este sfințit prin soție, și soția care nu crede este sfințită prin soț; altfel, copiii voștri sunt necurați; dar acum sunt sfinți. Dar dacă cel ce nu crede se desparte, să se despartă. Un frate sau o soră nu este în robie în astfel de cazuri, dar Dumnezeu ne-a chemat la pace. Fiindcă ce știi tu, soție, dacă îți vei salva soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă îți vei salva soția? Totuși, așa cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia, așa cum Domnul a chemat pe fiecare, așa să umble. Și așa rânduiesc în toate bisericile. Este cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. Este cineva chemat în necircumcizie? Să nu se circumcidă. Circumcizia nu este nimic, și necircumcizia nu este nimic, ci ținerea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în aceeași chemare în care a fost chemat.
1 Corinteni 7:1-20 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Cu privire la lucrurile despre care mi‑ați scris, eu cred că este bine pentru om să nu se atingă de femeie. Totuși, din pricina desfrâului, fiecare bărbat să‑și aibă soția lui și fiecare femeie să‑și aibă soțul ei! Soțul să‑și împlinească față de soție datoria de soț și tot așa să facă și soția față de soț! Soția nu este stăpână pe trupul ei, ci soțul ei. Tot astfel, nici soțul nu este stăpân peste trupul lui, ci soția lui. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți decât de comun acord, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciți [cu postul și] cu rugăciunea, apoi să fiți iarăși împreună, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre! Lucrul acesta îl spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într‑un fel, altul într‑altul. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. Dar, dacă nu se înfrânează, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă! Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț! (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu soțul ei!) Și nici soțul să nu‑și lase soția! Celorlalți le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea este de acord să trăiască mai departe cu el, să nu se despartă de ea! Și dacă o femeie are un soț necredincios și el este de acord să trăiască mai departe cu ea, să nu se despartă de soțul ei! Căci soțul necredincios este sfințit prin soția [credincioasă] și soția necredincioasă este sfințită prin fratele credincios; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, dar, de fapt, sunt sfinți. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele nu este legat, și nici sora: Dumnezeu ne‑a chemat să trăim în pace. Căci ce știi tu, femeie, dacă îți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui soția? Încolo, fiecare să trăiască după cum i‑a făcut Domnul parte și după cum l‑a chemat Dumnezeu! Aceasta este rânduiala pe care am așezat‑o în toate bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe când era circumcis, să nu‑și ascundă semnele circumciziei! Dacă cineva a fost chemat pe când era necircumcis, să nu se circumcidă! Circumcizia nu înseamnă nimic și lipsa circumciziei nu înseamnă nimic; importantă este păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat!
1 Corinteni 7:1-20 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsurați și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta. Celorlalți le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă, și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legați: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta? Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.
1 Corinteni 7:1-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Referitor la ce mi-ați scris, răspunsul meu este acesta: ar fi (mai) bine pentru un bărbat să nu se căsătorească. Dar având în vedere faptul că în acest caz există pericolul imoralității sexuale, fiecare bărbat să aibă soția lui; și fiecare femeie să aibă soțul ei. Soțul să își îndeplinească față de soția lui datoria referitoare la relațiile intime dintre ei; și soția să aibă aceeași atitudine față de soț. Vă cer acest lucru pentru că (în acest aspect) nu soția este stăpâna corpului ei, ci soțul. În același timp, nici soțul nu este stăpânul corpului lui, ci soția. Să nu vă refuzați unul altuia îndeplinirea datoriei de soț în ce privește relațiile intime, exceptând cazul în care ați decis împreună ca pentru un (scurt) timp să vă dedicați [postului și] rugăciunii. Apoi, ca să evitați ispita Satanei care exploatează lipsa voastră de autocontrol, să aveți din nou relațiile sexuale (normale). Ce v-am spus acum, nu reprezintă o poruncă din partea mea, ci mi-am permis să vă fac o sugestie. De fapt, eu aș vrea ca toți oamenii să fie (fără partener de căsnicie) ca mine. Dar fiecare are darul lui, oferit de Dumnezeu. Astfel, unul are acest dar, iar altul are alt dar. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână necăsătoriți – exact cum sunt eu. Dar dacă nu se pot opune nevoii de a avea relații sexuale cu cineva de sex opus, să se căsătorească! Este mai bine să procedeze așa, decât să fie chinuiți de această necesitate. Pentru cei căsătoriți, nu eu sunt cel care vă poruncește, ci chiar Stăpânul: soția să nu se despartă de soțul ei. Dacă se desparte, să rămână fără bărbat sau să revină la soțul ei și să se împace cu el. Și nici soțul nu trebuie să divorțeze de soția lui. Pentru ceilalți nu am ceva deja poruncit de Stăpân, ci vă spun eu cum să procedați. Dacă un frate are soția necredincioasă și ea dorește să trăiască în continuare cu el, să nu divorțeze. Și dacă soțul necredincios al unei femei (credincioase) dorește să trăiască în continuare cu ea, să nu divorțeze de el. Soțul care nu este credincios, este „sfințit” prin soția lui (credincioasă); iar soția necredincioasă este „sfințită” prin soțul ei care este un frate (credincios). Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, copiii voștri nu ar fi curați; dar astfel ei sunt „sfinți”! Dacă partenerul necredincios vrea să divorțeze, poate să facă acest lucru. În această situație, fratele sau sora nu (mai) sunt legați (prin obligația de a-și îndeplini datoria de soț față) de fostul partener. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Mă adresez acum soției: de fapt, ce garanție ai că îți vei salva soțul (necredincios)? Același lucru este valabil și pentru soț: știi oare cu certitudine că îți vei salva soția (care este necredincioasă)? Totuși, fiecare să trăiască rămânând în locul pe care i l-a desemnat Dumnezeu. Aceasta este porunca pe care am dat-o tuturor comunităților de creștini. De exemplu, dacă cineva era circumcis atunci când a fost chemat, să nu ascundă acest lucru. Dacă altcineva nu era circumcis când a fost chemat, să nu se (mai) circumcidă. A fi sau a nu fi circumcis, nu reprezintă nimic semnificativ. Ce contează este practicarea ascultării de poruncile lui Dumnezeu! Fiecare ar trebui să rămână așa cum era atunci când a fost chemat de Dumnezeu.
1 Corinteni 7:1-20 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Referitor la ce mi-ați scris, Iată ce aș avea de zis: Omul să nu se-atingă-i bine, De o femeie – după mine. Doresc, totuși, ca să se știe, Că doar din pricini de curvie – Ca să nu cadă în păcat – Să aibă oricare bărbat, Nevasta lui. De-asemenea, Orice femeia va avea, Bărbatul ei dar, negreșit. Cel care e căsătorit, Să-și facă a s-a datorie De soț, față de-a lui soție. Soața, apoi, față de el, Trebuie-a face tot la fel. Nevasta, peste trupul ei, Nu stăpânește – dragii mei – Ci stăpânește-al ei bărbat. La fel, cu soțul, s-a-ntâmplat: Nu-i el stăpânul trupului – Stăpână, e nevasta lui. Aminte dar, luați cu toți: De datoriile de soți, Nu vă lipsiți – fără-ndoială – Decât prin bună învoială, Când, postul, vreți să-l împliniți Și-n rugăciune, stăruiți. Apoi, să nu vă separați, Ci, iarăși, să vă-mpreunați, Ca nu cumva să reușească, Satana, să vă ispitească Din pricină că voi – din fire – Lipsiți sunteți, de stăpânire. Lucrul acesta, eu vi-l spun Cu-ngăduință; nu îl pun, Ca pe-o poruncă, pentru voi. Aș vrea, ca toți să fiți, apoi, Exact așa precum sunt eu. Dar știu că, de la Dumnezeu, Un dar, primește fiecare. Astfel, cu darul ce îl are, Unu-ntr-un fel are să fie, Altu-n alt fel o să se ție. Celor ce-s ne-nsurați, la voi – Și văduvelor, mai apoi – Le spun că este foarte bine Dacă rămân, așa, ca mine. De nu pot să se stăpânească, Atunci, să se căsătorească. Mai bine se căsătoresc, Decât să ardă-i sfătuiesc. Celor căsătoriți, nu eu Le poruncesc, ci Dumnezeu, Ca o nevastă, niciodat’, Să nu-și lase, al ei bărbat. (Femeia, care-i despărțită, Să se mărite, e oprită; Sau dacă, singură, nu-i place, Cu al ei soț să se împace.) La fel, bărbatul e oprit Ca, soața, să-și fi părăsit.” „La ceilalți, iată, le spun eu – Nu le vorbește Dumnezeu: Atuncea când un frate are, Alături, o soție, care, Necredincioasă, se vădește – Și dacă ea, cu el, voiește Ca, împreună, să trăiască – Acesta să n-o părăsească. Când un bărbat, femeia are Alăturea, drept soț – și care, Necredincios, se dovedește, Însă, bărbatul ei dorește Ca împreună să trăiască – Femeia să nu-l părăsească. Bărbatul cel necredincios, Sfințit este, neîndoios, Prin faptul că, nevasta lui E credincioasă, Domnului. La fel, e cu soția care Necredincioasă-i: și ea are A fi sfințită – dragii mei – Prin cel care-i bărbatul ei. Altfel, copiii voști’ – dragi frați – Ar fi, cu toții, necurați. Acum, însă – pentru părinți – Copiii voștri, toți, sunt sfinți. Când cel necredincios dorește Să se despartă, nu-l oprește Nimic, ci poate să o facă. În astă-mprejurare – dacă Așa dorește – negreșit, Nu va putea a fi oprit. Sora sau fratele, apoi, Nu sunt legați – să știți și voi. Căci poate, oare, ca să știe Aceea care e soție, Dacă, prin ea, nu-i socotit Și soțul ei, drept mântuit? Sau poate soțul ca să știe, Dacă, prin el, a lui soție Nu va ajunge socotită, Și ea, a fi drept mântuită?” „În colo, vreau ca fiecare Să își păstreze starea-n care A fost, de Domnul, așezat, Atuncea când a fost chemat. Aceasta e o rânduială, Pe care – fără îndoială – Eu, peste tot, am așezat-o Și, în Biserici, am lăsat-o. Dacă un om a fost chemat, Pe când era-mprejur tăiat, Va trebui ca, negreșit, Tăiat, să fie socotit. Dacă un om a fost chemat, Pe când fusese netăiat, Să nu se taie împrejur. Tăierea – printre cei din jur – Sau netăierea, eu vă zic Precum că nu este nimic. Poruncile lui Dumnezeu, Păzite trebuiesc, mereu, Căci importante, pe pământ, Numai cuvintele Lui sânt. De-aceea, spun că fiecare Rămâne-va-n acea chemare, În cari, ‘nainte, s-a aflat, Atuncea când a fost chemat.
1 Corinteni 7:1-20 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Referitor la cele ce mi le-ați scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuși, pentru a evita desfrânările, fiecare [soț] să-și aibă soția lui și fiecare [soție] să-și aibă soțul ei! Soțul să-și împlinească datoria față de soție, la fel și soția față de soț. Soția nu este stăpână pe propriul trup, ci soțul; la fel, nici soțul nu este stăpân pe propriul trup, ci soția. Să nu vă lipsiți unul de celălalt decât cu consimțământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicați rugăciunii și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească Satàna din cauza nestăpânirii voastre. Vă spun lucrul acesta ca o îngăduință, nu ca o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, însă fiecare își are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț! Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul, iar soțul să nu-și lase soția! Celorlalți le spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necreștină și ea consimte să locuiască cu el, să nu o lase! Iar dacă o femeie are un soț necreștin și acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-și lase soțul, căci soțul necreștin este sfințit prin soție, iar soția necreștină este sfințită prin frate; altfel, copiii voștri ar fi necurați, însă ei sunt sfinți. Dar dacă cel necreștin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v-a chemat la pace. Căci cum [poți să] știi, tu, soție, dacă îți vei mântui soțul? Sau cum poți ști, tu, soțule, dacă îți vei mântui soția? În afară de aceste cazuri, să umble fiecare așa cum i-a dat Domnul, așa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare! Astfel stabilesc eu în toate Bisericile. Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână așa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă! Nici circumcízia nu înseamnă nimic și nici necircumcízia nu înseamnă nimic, ci numai observarea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat!
1 Corinteni 7:1-20 Noua Traducere Românească (NTR)
Acum, cu privire la lucrurile pe care le-ați scris, „este bine ca bărbatul să nu se atingă de femeie“, totuși, având în vedere cazurile de preacurvie, fiecare soț să se culce cu propria sa soție, și fiecare soție să se culce cu propriul său soț. Soțul să-și împlinească datoria față de soție și, de asemenea, și soția față de soț. Soția nu este stăpână pe propriul său trup, ci soțul. Tot astfel, soțul nu este stăpân pe propriul său trup, ci soția. Să nu vă lipsiți unul de altul, decât prin înțelegere, pentru o vreme, pentru a vă dedica postului și rugăciunii, apoi să fiți din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan din cauza nestăpânirii voastre. Însă lucrul acesta îl spun ca pe o îngăduință, nu ca pe o poruncă. Eu doresc ca toți oamenii să fie așa cum sunt eu, însă fiecare are propriul dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alții de alt fel. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână așa cum sunt eu. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință. Celor căsătoriți le poruncesc – nu eu, ci Domnul – ca soția să nu se despartă de soțul ei (dar dacă s-a despărțit deja, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu divorțeze de soția lui. Celorlalți vă spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea dorește să rămână cu el, să nu divorțeze de ea, iar dacă o femeie are soțul necredincios și el dorește să rămână cu ea, să nu divorțeze de soțul ei. Căci soțul necredincios este sfințit prin soția lui, iar soția necredincioasă este sfințită prin fratele. Altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți. Însă, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de situații, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v-a chemat la pace. Căci ce știi tu, soție, dacă-ți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă-ți vei mântui soția? Fiecare să trăiască așa cum i-a hotărât Domnul, așa cum l-a chemat Dumnezeu. Așa dau îndrumări în toate bisericile. Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să rămână necircumcis! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! Circumcizia nu este nimic și necircumcizia nu este nimic, ci ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este importantă. Fiecare să rămână în chemarea la care a fost chemat.
1 Corinteni 7:1-20 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta. Celorlalți le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta? Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.