1 Ioan 4:7-21 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi. Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el, în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-L cunoaște pe Dumnezeu. Cel care nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu față de noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El. În aceasta constă dragostea: nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui este făcută desăvârșită în noi. Prin aceasta știm că rămânem în El, și El în noi: prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. Iar noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. În felul acesta, dragostea este făcută desăvârșită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, așa suntem și noi. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos. Căci, dacă nu-și iubește fratele, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut. Și porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubește pe Dumnezeu, să-și iubească și fratele.

Dragii mei, să ne iubim unii pe alții; pentru că dragostea provine de la Dumnezeu. Oricine iubește, este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu ni s-a demonstrat prin faptul că El L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să trăim prin El. Această dragoste implică faptul că ea nu a fost inițiată de noi, ci a plecat de la Dumnezeu spre noi; și în consecință, El L-a trimis pe Fiul Său ca sacrificiu pentru păcatele noastre. Dragii mei, dacă acesta este modul în care ne-a iubit Dumnezeu, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi. Și atunci dragostea Lui „se maturizează” în viața noastră. Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi (și) prin faptul că ne-a dat (din) Spiritul Său. Noi am văzut și declarăm în calitate de martori că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Salvator al lumii. Dacă cineva afirmă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el rămâne în Dumnezeu. Noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi. Dumnezeu este dragoste. Cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu; și Dumnezeu rămâne în acel om. Astfel este perfectată dragostea în noi, pentru ca în ziua când va fi Judecata (finală), noi să avem curaj pentru că vom fi trăit în această lume ca El. În dragoste nu există frică; ci dragostea perfectă alungă frica. De fapt, frica apare în legătură cu pedeapsa. Iar cel care are frică, nu a ajuns la maturitate în dragoste. Noi îl iubim ca o consecință a faptului că mai întâi El a fost Cel care ne-a iubit. Dacă cineva declară: „Îl iubesc pe Dumnezeu!” și în același timp își urăște fratele, este un mincinos. Dacă el nu își iubește fratele pe care îl vede, nu Îl poate iubi (nici) pe Dumnezeu pe care nu Îl vede! Porunca pe care o avem de la El, se formulează astfel: cine Îl iubește pe Dumnezeu, trebuie să își iubească și fratele!

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu; și fiecare ce iubește, este născut din Dumnezeu și îl cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu îl iubește nu cunoaște pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. În aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu față de noi, că Dumnezeu l-a trimis în lume pe singurul său Fiu născut, ca noi să trăim prin el. În aceasta este dragostea, nu că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci că el ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul său să fie ispășirea pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu trăiește în noi și dragostea lui este desăvârșită în noi. Prin aceasta știm că rămânem în el și el în noi, fiindcă ne-a dat din Duhul său. Și noi am văzut și aducem mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul să fie Salvatorul lumii. Oricine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el și el în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el. În aceasta este făcută desăvârșită dragostea noastră, ca să avem cutezanță în ziua judecății, pentru că așa cum este el, așa suntem noi în această lume. În dragoste nu este teamă, ci dragostea desăvârșită alungă afară teama, pentru că teama poartă chinul. Iar cel ce se teme, nu este făcut desăvârșit în dragoste. Noi îl iubim pentru că întâi el ne-a iubit. Dacă cineva spune: Eu îl iubesc pe Dumnezeu și îl urăște pe fratele său, este un mincinos, fiindcă cel ce nu îl iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, cum poate să îl iubească pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut? Și avem această poruncă de la el ca: Cel ce iubește pe Dumnezeu să îl iubească și pe fratele său.

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este din Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni niciodată; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi. Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el, în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste, și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el. Prin aceasta dragostea a ajuns desăvârșită în noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății: cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă cineva zice: „Eu Îl iubesc pe Dumnezeu”, dar îl urăște pe fratele său, este un mincinos, căci cine nu-l iubește pe fratele său, pe care îl vede, nu-L poate iubi nici pe Dumnezeu, pe care nu-L vede. Și această poruncă o avem de la El: cel ce Îl iubește pe Dumnezeu trebuie să îl iubească și pe fratele său.

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi. Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el – în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste, și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecății. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa, și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă zice cineva: „Eu Îl iubesc pe Dumnezeu” și-l urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu-l iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine-L iubește pe Dumnezeu îl iubește și pe fratele său.

Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte s-a născut din Dumnezeu şi Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cel care nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi, că Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său, Unul Născut, ca să trăim prin El. În aceasta stă iubirea: nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci în aceea că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată. Dar dacă ne iubim unii pe alţii Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea Lui în noi este desăvârşită. Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El în noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său. Iar noi L-am văzut şi dăm mărturie că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. Oricine dă mărturie că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. Noi am cunoscut şi am crezut iubirea pe care o are Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu este iubire, iar cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. Astfel se desăvârşeşte iubirea în noi, că să avem îndrăzneală în ziua judecăţii, pentru că aşa cum este El, le fel suntem şi noi în această lume. În iubire nu există teamă; dimpotrivă, iubirea desăvărşită alungă teama, căci teama presupune pedeapsă, iar cel care se teme nu este desăvârşit în iubire. Noi Îl iubim fiindcă El ne-a iubit mai întâi. Dacă cineva spune: „Eu Îl iubesc pe Dumnezeu”, dar îl urăşte pe fratele său, este mincinos. Căci cel care nu-l iubeşte pe fratele său, pe care îl vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu-L vede. Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cel care Îl iubeşte pe Dumnezeu să-l iubească şi pe fratele său.

Iubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că iubirea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-l cunoaște pe Dumnezeu! Cine nu iubește nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Iubiților, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții. Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și iubirea lui în noi este desăvârșită. Prin aceasta cunoaștem că rămânem în el și el în noi: ne-a dat din Duhul său. Iar noi am văzut și dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. Oricine mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el și el în Dumnezeu. Noi am cunoscut și am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi. Dumnezeu este iubire și cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el. Prin aceasta se desăvâșește iubirea în noi: să avem încredere în ziua judecății, căci așa cum este el, așa suntem și noi în lumea aceasta. În iubire nu există frică; dimpotrivă, iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica presupune pedeapsă, iar cine se teme nu este desăvârșit în iubire. Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi. Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu” și-l urăște pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubește pe fratele său pe care îl vede nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede. Avem această poruncă de la el: cine-l iubește pe Dumnezeu să-l iubească și pe fratele său!

Deci preaiubiților, să știm Ca, tot mereu, să ne iubim, Pentru că dragostea ne vine, Din Dumnezeu. Iubind, oricine Se vede că este născut, Din Domnul, și L-a cunoscut. Însă acel ce nu iubește, Prin acest fapt, el dovedește Că nu-L știe, pe Dumnezeu, Pentru că Domnul e, mereu, Iubire. Iar dragostea Lui, Față de neamul omului – Față de noi – s-a arătat, Chiar prin aceea că ne-a dat, Pe Fiul Său. Singurul Fiu, Al Dumnezeului Cel viu, Venit-a-n lume și astfel, Acuma, noi trăim, prin El. Iubirea – vă spun lămurit – Nu stă în faptul c-am iubit – Noi, oamenii – pe Dumnezeu, Ci în aceea că, mereu, El ne-a iubit, pe noi, și-a dat, Drept jertfă pentru-al nost’ păcat, Pe Fiul Său, de-a ispășit Ceea ce noi am săvârșit. Deci preaiubiților, să știți Că precum noi am fost iubiți De Dumnezeu, trebuie-apoi, La fel să ne iubim și noi, Unii pe alții. N-a putut, Pe Dumnezeu, să-L fi văzut Nimeni; dar dacă ne iubim Unii pe alții, atunci știm Căci Dumnezeu rămâne-n noi Și vom cunoaște mai apoi, Că dragostea Lui, răsădită În noi, este desăvârșită. Cunoaștem că, în El suntem – Iar El în noi – căci noi avem, Duhul, pe care ni L-a dat, Fiind din Duhul Său luat. Noi am văzut și vă vestim – Căci tuturor mărturisim – Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu – În lume, L-a trimis pe Fiu – Pe Fiul Său, precum se știe – Ca El, Mântuitor, să fie. Acel care mărturisește Cum că Iisus se dovedește A fi Fiul lui Dumnezeu, În Domnul rămâne, mereu; Iar Domnul Dumnezeu, și El, Rămâne-va, în omu-acel. Iată că noi am cunoscut Și totodată, am crezut În dragostea lui Dumnezeu, Față de noi. Domnul, mereu, E dragoste; deci orșicine, Dacă în dragoste se ține, Să știe că, în Dumnezeu, O să rămână, tot mereu. Iată dar, precum este El, În lume, noi suntem la fel: Desăvârșită e, în noi, Dragostea Lui, ca mai apoi, S-avem încredere deplină, Când judecata o să vină. În dragoste, frică nu este; Căci ea, frica, o izgonește. Frica nu umblă ne-nsoțită – Are pedeapsa pregătită. Cel ce se teme, nu-i găsit – În dragoste – desăvârșit. Pe Dumnezeu, noi Îl iubim, Pentru că El – așa cum știm – E-ntâiul care ne-a iubit. Când cineva e auzit Spunând: „Pe Domnul, Îl iubesc”, Dar faptele sale vădesc Că pe-al său frate îl urăște, Un mincinos se dovedește. Căci cel care, pe al său frate – Pe care l-a văzut – nu poate Să îl iubească, va putea, Pe Domnul – fără a-L vedea – Să Îl iubească? Nicidecum! Iată porunca Lui, acum: Dacă-L iubești pe Dumnezeu, Iubește-ți fratele, mereu.”