YouVersion
Pictograma căutare

2 Corinteni 12:16-21

2 Corinteni 12:16-21 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Fie și-așa! Sunt mulțumit Că, sarcină, nu m-ați simțit. „Dar ca un om isteț ce sânt” – Vor zice ei – „eu, prin cuvânt, V-am prins, pentru că, negreșit, Un șiretlic, am folosit.” Însă, întreb – mă rog frumos – Am tras eu, oare, vreun folos, Din parte-vă, prin cineva, Trimis la voi, de noi, cumva? Pe Tit, eu însumi l-am rugat, Ca să se ducă, ne-apărat, Și să vă vadă și pe voi. Cu el, am mai trimis apoi, Un frate ce l-a însoțit. Când ei, la voi, au poposit, Cerut-a, oare, Tit, ceva? Sau, nu același Duh, cumva, Pe toți dar, ne-a călăuzit? Și oare, nu toți am pășit, Pe-aceleași urme, mai apoi? De multă vreme, însă, voi Vă-nchipuiți că încercăm, În față-vă, să ne-apărăm! Noi, în Hristos, vorbim mereu, În față stând, la Dumnezeu. Și toate-aceste lucruri – noi – Le-am spus, spre-a vă zidi, pe voi. N-aș vrea, când vin, să vă găsesc, Așa precum nu îmi doresc, Și nu vreau, ca nici eu, apoi, Să fiu găsit, altfel, de voi. Mă tem – atuncea când sosesc – Gâlceavă, ca să nu găsesc, Pizmă, mânie, dezbinări, Vorbiri de rău și tulburări, Bârfe ce iscă supărare, Sau foarte multă îngâmfare. Mă tem că dacă am să viu, Să nu ajung, din nou, să fiu Smerit, de Dumnezeu, apoi, Și să îi plâng, pe mulți, din voi, Pentru că au păcătuit, Fără a se fi pocăit, În urmă, de necurăție, De spurcăciuni, sau de curvie.”