Daniel 3:8-30

Partajează

Daniel 3:8-30 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

De aceea, în acel timp, anumiți caldeeni s-au apropiat și au acuzat pe iudei. Au vorbit și au spus împăratului Nebucadnețar: Să trăiești veșnic împărate. Tu, împărate, ai dat o hotărâre, ca fiecare om care va auzi sunetul cornului, flautului, harpei, lirei, psalterionului și cimpoiului și tot felul de muzică, să cadă și să se închine chipului de aur; Și oricine nu cade și nu se închină, să fie aruncat în mijlocul unui cuptor arzând încins. Sunt anumiți evrei, Șadrac, Meșac și Abednego, pe care i-ai pus peste treburile provinciei Babilon; acești oameni, împărate, nu te-au luat în considerare, ei nu servesc dumnezeilor tăi, nici nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălțat. Atunci Nebucadnețar, în turbarea și furia lui, a poruncit să aducă pe Șadrac, Meșac și Abednego. Atunci i-au adus pe acești oameni înaintea împăratului. Nebucadnețar a vorbit și le-a spus: Este adevărat, Șadrac, Meșac și Abednego, că nu serviți dumnezeilor mei, nici nu vă închinați chipului de aur pe care l-am înălțat? Și, când auziți sunetul cornului, flautului, harpei, lirei, psalterionului, cimpoiului și tot felul de muzică, dacă sunteți gata să cădeți și să vă închinați chipului pe care l-am făcut, va fi bine; dar dacă nu vă închinați, veți fi aruncați în același moment în mijlocul unui cuptor arzând încins; și cine este acel Dumnezeu care vă va elibera din mâinile mele? Șadrac, Meșac și Abednego, au răspuns și au zis împăratului: Nebucadnețar, îți răspundem fără grijă în acest lucru. Dacă este astfel, Dumnezeul nostru, căruia îi servim, este în stare să ne elibereze din cuptorul arzând încins și ne va elibera din mâna ta, împărate. Dar dacă nu, să îți fie cunoscut, împărate, că nu vom servi dumnezeilor tăi, nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălțat. Atunci Nebucadnețar s-a umplut de furie și forma feței lui s-a schimbat împotriva lui Șadrac, Meșac și Abednego; de aceea a vorbit și le-a poruncit să înfierbânte cuptorul de șapte ori mai mult decât se obișnuia să fie înfierbântat. Și a poruncit celor mai puternici bărbați din armata lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abednego și să îi arunce în cuptorul arzând încins. Atunci acești bărbați au fost legați în mantiile lor, izmenele lor și pălăriile lor și celelalte haine ale lor și au fost aruncați în mijlocul cuptorului arzând încins. Astfel deoarece porunca împăratului era urgentă și cuptorul peste măsură de încins, flacăra focului a ucis pe acei bărbați care luaseră pe Șadrac, Meșac și Abednego. Și acești trei bărbați, Șadrac, Meșac și Abednego, au căzut legați în mijlocul cuptorului arzând încins. Atunci împăratul Nebucadnețar a fost înmărmurit și s-a ridicat în grabă și a vorbit și a spus sfătuitorilor săi: Nu am aruncat noi trei bărbați legați în mijlocul focului? Ei au răspuns și au zis împăratului: Adevărat, împărate. El a răspuns și a zis: Iată, văd patru bărbați dezlegați, umblând în mijlocul focului și nu au nicio vătămare; și înfățișarea celui de al patrulea este ca a Fiului lui Dumnezeu. Atunci Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului arzând încins și a vorbit și a spus: Șadrac, Meșac și Abednego, servitori ai Dumnezeului cel preaînalt, veniți și apropiați-vă. Atunci Șadrac, Meșac și Abednego, au ieșit din mijlocul focului. Și prinții, guvernatorii și căpeteniile și sfătuitorii împăratului, fiind adunați, au văzut pe acești bărbați, asupra trupurilor cărora focul nu a avut putere, nici nu a fost pârlit vreun păr al capului lor, nici mantiile lor schimbate, nici mirosul focului nu trecuse pe ei. Atunci Nebucadnețar a vorbit și a zis: Binecuvântat fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abednego, care a trimis pe îngerul său și a eliberat pe servitorii lui care s-au încrezut în el și au schimbat cuvântul împăratului și și-au dat trupurile, ca să nu servească nici să nu se închine vreunui dumnezeu, cu excepția propriului lor Dumnezeu. De aceea dau o hotărâre: Ca fiecare popor, națiune și limbă, care vorbește ceva greșit împotriva Dumnezeului lui Șadrac, Meșac și Abednego, să fie tăiat în bucăți, iar casele lor să fie făcute morman de balegă; deoarece nu este alt Dumnezeu care poate elibera în acest fel. Atunci împăratul a promovat pe Șadrac, Meșac și Abednego, în provincia Babilon.

Daniel 3:8-30 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

La un moment dat, câțiva caldeeni s‑au apropiat și i‑au pârât pe iudei. Ei i‑au zis împăratului Nebucadnețar: „Veșnic să trăiești, împărate! Tu ai poruncit ca oricine va auzi semnalul cornilor, al surlelor, al kitharelor, al sambucelor, al psalterioanelor și al celorlalte instrumente muzicale să se plece și să se închine chipului de aur. Și oricine nu se va pleca și nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor încins. Dar sunt niște iudei pe care i‑ai pus mari dregători peste provincia Babilon, și anume Șadrac, Meșac și Abed‑Nego, care nu țin seama deloc de tine, împărate. Ei nu le slujesc zeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l‑ai ridicat!” Atunci, Nebucadnețar, aprins de o mânie mare, a poruncit să‑i aducă pe Șadrac, Meșac și Abed‑Nego. Și oamenii aceștia au fost aduși îndată înaintea împăratului. Nebucadnețar i‑a întrebat: „Este adevărat, Șadrac, Meșac și Abed‑Nego, că voi nu le slujiți zeilor mei și nu vă închinați chipului de aur pe care l‑am ridicat? Așadar, ori sunteți gata ca, în clipa în care veți auzi semnalul cornilor, al surlelor, al kitharelor, al sambucelor, al psalterioanelor, al timpanelor și al celorlalte instrumente muzicale, să vă plecați și să vă închinați chipului pe care l‑am făcut, ori, dacă nu vă veți închina, chiar în clipa aceea veți fi aruncați în mijlocul unui cuptor încins! Și care este dumnezeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?” Șadrac, Meșac și Abed‑Nego i‑au răspuns împăratului Nebucadnețar: „Nu este nevoie să‑ți răspundem în această privință. Dacă Dumnezeul nostru căruia Îi slujim există, El poate să ne izbăvească din cuptorul încins; și ne va izbăvi din mâna ta, împărate! Dar, chiar dacă nu ne va izbăvi, să știi, împărate, că noi nu suntem slujitori ai zeilor tăi și nu ne putem închina chipului de aur pe care l‑ai ridicat!” Atunci, Nebucadnețar s‑a întunecat la chip, cuprins de mânie față de Șadrac, Meșac și Abed‑Nego. A dat poruncă să se înfierbânte cuptorul de șapte ori mai mult decât se obișnuia. Apoi, le‑a poruncit unora din cei mai voinici ostași ai lui să‑i lege pe Șadrac, Meșac și Abed‑Nego și să‑i arunce în cuptorul încins. Oamenii aceștia au fost legați, așa cum erau îmbrăcați cu mantiile, șalvarii, turbanele și straiele lor, și au fost aruncați în mijlocul cuptorului încins. Întrucât porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, dogoarea focului i‑a ucis pe toți aceia care îi aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed‑Nego; dar acești trei oameni – Șadrac, Meșac și Abed‑Nego – au căzut legați în mijlocul cuptorului încins. Atunci, împăratul Nebucadnețar, tremurând de spaimă, a sărit în picioare și le‑a zis sfetnicilor săi: „N‑am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei i‑au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!” El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând liberi și nevătămați prin mijlocul focului, iar al patrulea seamănă cu o ființă dumnezeiască!” Atunci, Nebucadnețar s‑a apropiat de gura cuptorului încins și a zis: „Șadrac, Meșac și Abed‑Nego, slujitorii Dumnezeului preaînalt, ieșiți afară!” Și Șadrac, Meșac și Abed‑Nego au ieșit din mijlocul focului. Satrapii, prefecții, guvernatorii și sfetnicii împăratului s‑au strâns și au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupurilor acestor oameni: perii de pe capul lor nu se pârliseră, șalvarii le rămăseseră neatinși și nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei. Atunci, Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed‑Nego, care l‑a trimis pe îngerul Său și i‑a izbăvit pe slujitorii Săi, care s‑au încrezut în El; ei au călcat porunca împăratului și și‑au dat mai degrabă trupul lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu în afară de Dumnezeul lor! Iată acum porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă care va vorbi în chip ușuratic despre Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed‑Nego va fi făcut bucăți, iar casa lui va fi prefăcută într‑o grămadă de gunoi, pentru că nu există niciun alt dumnezeu care să poată da izbăvire ca El.” După aceea, împăratul i‑a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed‑Nego la mare cinste în provincia Babilon.

Daniel 3:8-30 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Cu prilejul acesta și în aceeași vreme, câțiva haldeeni s-au apropiat și i-au pârât pe iudei. Ei au luat cuvântul și i-au zis împăratului Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, împărate! Ai dat o poruncă după care toți cei ce vor auzi sunetul trâmbiței, al cavalului, al chitarei, al alăutei, al psaltirii, al cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu fața la pământ și să se închine chipului de aur și după care oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Dar sunt niște iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ținutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate! Ei nu le slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălțat tu.” Atunci Nebucadnețar, mâniat și plin de urgie, a dat poruncă să-i aducă pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego. Și oamenii aceștia au fost aduși îndată înaintea împăratului. Nebucadnețar a luat cuvântul și le-a zis: „Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu le slujiți voi dumnezeilor mei și nu vă închinați chipului de aur pe care l-am înălțat? Acum fiți gata și, în clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, al cavalului, al chitarei, al alăutei, al psaltirii, al cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins. Și care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Șadrac, Meșac și Abed-Nego i-au răspuns împăratului Nebucadnețar: „Noi n-avem nevoie să-ți răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu le vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!” La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața, întorcându-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvântul și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească. Apoi le-a poruncit unora dintre cei mai voinici ostași din oștirea lui să-i lege pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins. Oamenii aceștia au fost legați cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor și aruncați în mijlocul cuptorului aprins. Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra i-a ucis pe toți oamenii care-i aruncaseră în el pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego. Dar acești trei oameni – Șadrac, Meșac și Abed-Nego – au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins. Atunci împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul și le-a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei i-au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!” El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătămați, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” Apoi Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului aprins și, luând cuvântul, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!” Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, al lui Meșac și al lui Abed-Nego, care l-a trimis pe îngerul Său și i-a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, al lui Meșac și al lui Abed-Nego va fi făcut bucăți, și casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” După aceea împăratul i-a înălțat pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego la mare cinste în ținutul Babilonului.

Daniel 3:8-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Cu acea ocazie, chiar în aceeași perioadă, câțiva dintre astrologi au ieșit în față și i-au reclamat pe iudei. Ei i-au zis regelui Nabucodonosor: „Să trăiești etern, rege! Tu, regele nostru, ai dat ordin ca orice om care aude sunetul goarnei, al flautului, al chitarei, al lirei, al instrumentului triunghiular cu coarde, al fluierului și al tuturor celorlalte instrumente muzicale, să se aplece până la pământ și să se închine statuii de aur. Iar cine nu se apleacă astfel și nu se închină, trebuie să fie aruncat în cuptorul aprins. Dar sunt niște iudei pe care i-ai desemnat ca administratori ai teritoriului Babilonului. Ei se numesc Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Să știi, rege, că acești oameni nu vor să se conformeze ordinului tău! Ei nu slujesc zeilor tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o!” Atunci Nabucodonosor a devenit foarte mânios. Apoi a ordonat să fie aduși la el Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Acei bărbați au fost aduși înaintea regelui; iar Nabucodonosor le-a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, voi nu slujiți zeilor mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o?! Acum fiți pregătiți ca în momentul în care veți auzi sunetul goarnei, al flautului, al chitarei, al lirei, al instrumentului triunghiular cu coarde, al fluierului și al tuturor celorlalte instrumente muzicale, să vă aplecați până la pământ și să vă închinați statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veți închina, veți fi aruncați imediat în mijlocul unui cuptor aprins. Și care este acel zeu care vă va salva din mâna mea?” Șadrac, Meșac și Abed-Nego i-au răspuns regelui Nabucodonosor: „Noi nu avem nevoie să îți spunem ceva pentru apărarea noastră în această situație! Să știi că Dumnezeul nostru căruia Îi slujim, poate să ne salveze din cuptorul aprins; și ne va scăpa și de intențiile tale! Dar chiar dacă nu se va întâmpla așa, să știi, rege, că nu vom sluji zeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!” Atunci Nabucodonosor a devenit foarte mânios; și i s-a schimbat aspectul feței din cauza lui Șadrac, a lui Meșac și a lui Abed-Nego. A ordonat să se încălzească acel cuptor de șapte ori mai mult decât trebuia încălzit. Apoi a dat ordin unora dintre cei mai capabili bărbați din armata lui să îi lege pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego și să îi arunce astfel în cuptorul aprins. Acești oameni au fost legați așa cum erau îmbrăcați: în mantalele și cu tunicile lor, având turbanele și celelalte haine din vestimentația lor; și au fost astfel aruncați în mijlocul cuptorului aprins. Pentru că ordinul regelui trebuia executat rapid, iar cuptorul fusese încălzit exagerat de mult, acei oameni care au urcat (spre cuptor) să îi arunce pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego, au fost omorâți de flacăra focului. Cei trei bărbați – Șadrac, Meșac și Abed-Nego – care fuseseră legați, au căzut în mijlocul cuptorului aprins. Atunci regele Nabucodonosor s-a speriat și s-a ridicat rapid, zicând consilierilor lui: „Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbați legați?” Ei i-au răspuns regelui: „Este adevărat, rege; noi așa am făcut!” El a mai zis: „Ei bine, eu văd patru bărbați umblând liberi – în mijlocul focului – și fără să fie afectați (de efectul lui distrugător); iar al patrulea seamănă cu un fiu al zeilor!” Apoi Nabucodonosor s-a apropiat de intrarea în cuptorul aprins; și a strigat: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego – slujitori ai Dumnezeului foarte înalt –, ieșiți de-acolo și veniți aici!” Atunci Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. Guvernatorii autoritari, demnitarii, administratorii provinciilor și consilierii regelui s-au reunit toți; și au văzut că focul nu afectase deloc corpurile acelor bărbați, că părul capului lor nu se pârlise, că robele lor rămăseseră la fel ca înainte să ajungă acolo și că ei nici măcar nu miroseau a fum. Nabucodonosor a zis: „Dumnezeul lui Șadrac, al lui Meșac și al lui Abed-Nego să fie binecuvântat. El este Cel care Și-a trimis îngerul și i-a scăpat pe slujitorii Săi. Ei s-au încrezut în El, au sfidat ordinul regelui și au preferat să riște distrugerea corpurilor lor decât să slujească și să se închine oricărui alt (dumne)zeu decât Dumnezeului lor. Pentru că s-a întâmplat așa, dau un (nou) ordin care trebuie respectat de orice om aparținând oricărui popor, oricărei etnii sau care vorbește orice fel de limbă. Cine va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Șadrac, al lui Meșac și al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăți; iar casa lui să fie transformată într-o grămadă de gunoi; pentru că nu există un alt (dumne)zeu care să poată salva ca El!” Apoi regele i-a pus într-o funcție foarte onorabilă pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego, în teritoriul Babilonului.

Daniel 3:8-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Cu-acest prilej, niște Haldei, Având gând rău pentru Iudei, Să îi pârască au cătat – Atunci – în față la-mpărat. ‘Naintea lui merseră dar Și către Nebucadențar Au zis astfel: „Să ne trăiești În veci și să împărățești! Noi știm, mărite împărat, Cum că poruncă tu ai dat Că dacă auzi-vom noi Al trâmbițelor glas și-apoi Și sunetul cavalului, Precum și al cimpoiului, Glasul de sunet de ghitare Sau cel ce alăuta-l are, Glasul pe care o să-l dea Psaltirea ori de-asemenea Semnalele ce vor fi date De instrumentele-adunate În acest loc, să ne-aruncăm Jos, la pământ, să ne-nchinăm În fața chipului ‘nălțat Care din aur e turnat. De-asemenea, bine știm noi, Că ai mai poruncit apoi, Ca oricine-i omul cel care Nu-i va aduce închinare Chipului ce s-a înălțat, În flăcări fi-va aruncat, În mijlocul unui cuptor. Dar iată, în al tău popor, Se află-acum niște Iudei. Să știi că-n ale lor mâini, ei Au trebile ținutului Ce este-al Babilonului, Pe cari în grija lor le-ai dat. Aceștia nu s-au închinat – Așa după cum am văzut – Chipului care l-ai făcut! Nu slujesc oamenii acei La cei care-ți sunt dumnezei. Primul, Șadrac, este chemat. El este, de Meșac, urmat, Iar cel de-al treilea s-a vădit Că Abed-Nego, s-a numit. Când Nebucadențar aflase Lucrul acest, se mâniase Și-n urmă-apoi, plin de urgie, A poruncit ca să îi fie Aduși în față, de îndat’, Cel ce era Șadrac chemat, Meșac, precum și-acela care Drept Abed-Nego, nume, are. Îndată, slujitorii lui, În fața împăratului, Înfățișară pe cei trei, Iar Nebucadențar, la ei, Plin de mânie a privit Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și tu, cel care Ești Abed-Nego, spuneți, oare, Voi înadins ați încălcat Poruncile ce vi le-am dat Și nu vreți să slujiți la cei Care-mi sunt mie dumnezei? De ce, voi nu v-ați închinat Chipului ce l-am înălțat? Acum fiți gata, pregătiți, Și-n clipa-n care auziți Al instrumentelor semnal, Glasul de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Ori cel ce alăuta-l are Și sunetul ce va avea Psaltirea-n urmă să îl dea, Jos, la pământ, să v-aruncați Și-ndată să vă închinați Chipului care l-ați văzut, Că eu din aur l-am făcut. Dacă n-o să vă închinați, În flăcări fi-veți aruncați, În mijlocul cuptorului!” Îndată, împăratului, Cel cari Șadrac era chemat, Fiind și de Meșac urmat, Precum și de acela care Drept Abed-Nego, nume, are, Aceste vorbe i le-au spus: „Iată, la cele de mai sus, Nevoie de-ați răspunde-apoi, Să știi dar că nu avem noi. Cel ce-i al nostru Dumnezeu – Căruia Îi slujim mereu – Ne poate scoate din cuptor, Din mijlocul flăcărilor, Iar din a ta mână, pe noi, Tot El o să ne scoată-apoi. Chiar dacă din cuptoru-aprins Nu ne va scoate, înadins, Noi tot nu-i vom sluji pe cei Care-ți sunt ție dumnezei, Și nici n-aducem închinare În fața chipului pe care L-ai înălțat și am văzut Că tu, din aur, l-ai făcut!” Atunci când Nebucadențar I-a auzit, s-a umplut iar De-o grea mânie. S-a schimbat La față și s-a încruntat Când spre Șadrac el a privit Spre cel care-i Meșac numit Și-asemenea către cel care Drept Abed-Nego, nume are. Apoi, cuvântul a luat Și-a poruncit ca, imediat, Cuptorul să se pregătească: De șapte ori să se-ncălzească Mai mult, decât de obicei, Ca să îi ardă pe cei trei. Ordin a dat, la slujitori, Ca pe cei trei ne-ascultători Să-i lege fedeleș, pe loc, Și-apoi să îi arunce-n foc. Slujbași-ndată i-au luat Pe cel care-i Șadrac chemat, Pe cel care-i Meșac numit Și pe-Abed-Nego, negreșit. Oamenii fost-au dezbrăcați De straie, iar apoi legați, Strâns, cu cămășile pe care Le avusese fiecare Și cu izmene, cu mantale Și-n urmă și cu alte țoale. După ce-au fost astfel legați, În flăcări fost-au aruncați. Porunca dată de-mpărat, Aspră a fi s-a arătat Și de aceea, încălzit Mai mult decât obișnuit, Fusese-atunci acel cuptor, Iar ceata slujitorilor Care, în foc, i-au aruncat Pe cel care-i Șadrac chemat, Pe cel care-i Meșac numit Și pe-Abed-Nego, au pierit Pradă căzând flăcărilor Care țâșniră din cuptor. Însă cel care s-a chemat Șadrac și-i de Meșac urmat, Cu Abed-Nego – negreșit – Nimica nu au suferit, Ci au căzut în foc, legați, Și au rămas nevătămați. Văzând toate acestea dar, Teama, pe Nebucadențar, În stăpânire l-a luat. Iute-n picioare s-a sculat Și-n felu-acesta a vorbit: „Dar oare, noi n-am azvârlit Numai trei oameni, în cuptor, În mijlocul flăcărilor?” Slujbașii zis-au: „Negreșit, În foc, trei oameni am zvârlit!” Din nou, cuvântul a luat Și spuse marele-mpărat: „Ei bine, văd în acel loc, Că patru oameni sunt în foc. Mergeți și voi și vă uitați! Sunt slobozi și nevătămați! Al patrulea, precum văd eu, Pare un fiu de dumnezeu!” În urmă, Nebucadențar Pân’ la cuptor se duse iar, Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și – negreșit – Tu, Abed-Nego, hai, ieșiți Grabnic afară, căci slujiți Aceluia care, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu!” Cei care fost-au dregători, Îngrijitori, cârmuitori, Precum și sfetnicii pe care – În slujbă – împăratu-i are S-au strâns cu toți și au văzut Minunea ce s-a petrecut, Căci flăcările din cuptor N-aveau putere-asupra lor; Iar cei trei nici nu și-au pârlit Părul și nici n-au mirosit A fum, căci focul nu putea, Pe ale lor haine, să stea. Atuncea, Nebucadențar, Luând cuvântul, zise iar: „Să fie binecuvântat Cel ce e Domn cu-adevărat, Acela care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu Cari, de Șadrac, este slujit Și de Meșac și – negreșit – Slujit e și de-acela care, Drept Abed-Nego, nume, are! Și binecuvântat, mereu, Să fie al lor Dumnezeu Cari Și-a trimis îngerul Său, Ca să-i păzească de-orice rău, Pe cei trei ce se dovedesc Precum că Lui, doar, Îi slujesc, Căci după cum noi am văzut, Numai în El s-au încrezut! Iată că îngeru-a venit Și pe cei trei i-a izbăvit, Căci mai de grabă au călcat Porunca dată de-mpărat Și nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Mai bine, trupurile lor, Pradă le-au dat flăcărilor, Dar nu s-au închinat la cei Care nu le sunt dumnezei. Ei se închină, tot mereu, Numai la al lor Dumnezeu! Iată acum, ce porunci vreau, Pentru al meu popor, să dau: Toți oamenii care-au să fie În a mea-ntinsă-mpărăție – Indiferent de limba lor, De al lor neam sau de popor – Dacă vor cuteza, cumva, De rău de a grăi ceva De Dumnezeul Cel pe care Șadrac, cu Abed-Nego-L are Și cu Meșac, voiesc să știe Că vor simți a mea mânie. Nu vor scăpa nepedepsiți Oameni-acei nesocotiți, Ci fiți cu toți încredințați Că în bucăți vor fi tăiați, Iar a lor casă, de îndată, Are să fie dărâmată, Căci nu-i alt Domn să izbutească, Asemeni Lui, să izbăvească.” Șadrac, Meșac și a urmat Și Abed-nego – de îndat’ – O mare cinste-au dobândit De la-mpărat și – negreșit – De-aceeași cinste, ne-ncetat, În Babilon s-au bucurat.

Daniel 3:8-30 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Atunci, în aceeași clipă, s-au apropiat niște caldéi și i-au vorbit de rău pe iudei. Ei au luat cuvântul și i-au spus lui Nabucodonosór, regele: „Rege, în veci să trăiești! Tu, rege, ai stabilit o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cadă și să adore statuia de aur, iar cel care nu va cădea și nu va adora să fie aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Sunt niște iudei pe care i-ai stabilit peste lucrările din provincia Babilón, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Oamenii aceștia nu ascultă de tine, rege, nu-i slujesc pe zeii tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o”. Atunci, Nabucodonosór, cu mânie și furie, a poruncit să fie aduși Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Și i-au adus pe oamenii aceștia înaintea regelui. Nabucodonosór a luat cuvântul și le-a zis: „Este adevărat, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, că nu-i slujiți pe acești zei ai mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o? Acum, fiți gata ca în clipa când veți auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cădeți și să vă închinați statuii pe care am făcut-o. Dacă nu o vă veți închina, în aceeași clipă veți fi aruncați în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Și cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?”. Șadrac, Méșac și Àbed-Négo au luat cuvântul și i-au spus regelui Nabucodonosór: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins și ne va elibera din mâna ta, rege! Și chiar dacă nu, să-ți fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi și nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”. Atunci, Nabucodonosór s-a umplut de mânie, înfățișarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. A luat cuvântul și a poruncit să fie încălzit cuptorul de șapte ori mai mult decât se încălzea [de obicei]. Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo și să-i arunce în cuptorul cu foc aprins. Atunci, oamenii aceștia au fost legați cu pantalonii, tunicile, mantalele și veșmintele lor și au fost aruncați în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Din cauză că porunca regelui era severă și cuptorul era încălzit peste măsură, flacăra focului i-a ucis pe oamenii aceștia care i-au aruncat pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Iar acești trei oameni, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins. Ei umblau în mijlocul flăcărilor, lăudându-l pe Dumnezeu și binecuvântându-l pe Domnul. Azaría, stând, s-a rugat astfel și, deschizându-și gura în mijlocul focului, a spus: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, vrednic de laudă și preamărit este numele tău în veci. Căci tu ești drept în toate câte ni le-ai făcut, și toate lucrările tale sunt adevărate și căile tale, drepte și toate judecățile tale sunt adevăr. Căci ai făcut judecată dreaptă în privința a tot ceea ce ai adus asupra noastră și asupra cetății sfinte a părinților noștri, Ierusalímul, căci în adevăr și dreptate ai adus toate acestea din cauza păcatelor noastre. Căci noi am păcătuit și am săvârșit nelegiuirea, ne-am îndepărtat de tine și am rătăcit în toate: nu am ascultat de poruncile tale. Nu am păzit și nu am făcut după cum ne-ai poruncit, ca să ne fie bine.

Daniel 3:8-30 Noua Traducere Românească (NTR)

Cu prilejul acesta, chiar în aceeași perioadă, câțiva caldeeni au ieșit în față și i-au pârât pe iudei. Ei i-au zis împăratului Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, împărate! Tu, împărate, ai dat o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale să se plece și să se închine statuii de aur, iar cine nu se pleacă și nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins. Dar sunt niște iudei, pe care i-ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, și anume Șadrak, Meșak și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o“. Atunci Nebucadnețar, foarte mânios, a poruncit să fie aduși Șadrak, Meșak și Abed-Nego. Bărbații aceștia au fost aduși înaintea împăratului, iar Nebucadnețar le-a zis: ‒ Șadrak, Meșak și Abed-Nego, este adevărat că voi nu slujiți dumnezeilor mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o? Acum fiți gata ca, în clipa în care veți auzi sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă plecați și să vă închinați statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veți închina, veți fi aruncați de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Și care este dumnezeul acela care vă va salva din mâna mea? Șadrak, Meșak și Abed-Nego i-au răspuns împăratului: ‒ O, Nebucadnețar, noi n-avem nevoie să-ți răspundem în această privință! Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va scăpa și din mâna ta, împărate! Și chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o. Atunci Nebucadnețar s-a mâniat foarte tare și i s-a schimbat înfățișarea feței din cauza lui Șadrak, a lui Meșak și a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de șapte ori mai mult decât trebuia încălzit. Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbați din armata lui să-i lege pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins. Astfel, oamenii aceștia au fost legați, așa cum erau îmbrăcați, în mantalele, tunicile, turbanele și celelalte haine ale lor, și au fost aruncați în mijlocul cuptorului aprins. Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s-au urcat cu Șadrak, Meșak și Abed-Nego au fost uciși de flacăra focului, iar cei trei bărbați – Șadrak, Meșak și Abed-Nego – legați fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins. Atunci împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a ridicat în grabă. El le-a zis sfetnicilor săi: ‒ Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbați legați? Ei i-au răspuns împăratului: ‒ Sigur, împărate! El a zis: ‒ Iată, eu văd patru bărbați umblând liberi și nevătămați în mijlocul focului, iar înfățișarea celui de-al patrulea seamănă cu a unui fiu de dumnezei. Atunci Nebucadnețar s-a apropiat de ușa cuptorului aprins și a strigat: „Șadrak, Meșak și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!“. Șadrak, Meșak și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. Satrapii, demnitarii, guvernatorii și sfetnicii împăratului s-au strâns cu toții și au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupurilor acestor bărbați, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate și că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei. Nebucadnețar a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, Care l-a trimis pe îngerul Său și i-a salvat pe slujitorii Săi. Ei s-au încrezut în El, au desconsiderat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească și să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor. Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, orice om, din orice popor, din orice națiune sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăți, iar casa lui să fie transformată într-un morman de gunoi, pentru că nu există un alt Dumnezeu care să poată salva în felul acesta“. După aceea, împăratul i-a promovat pe Șadrak, Meșak și Abed-Nego în provincia Babilonului.

Daniel 3:8-30 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Cu prilejul acesta și în aceeași vreme, câțiva haldeeni s-au apropiat și au pârât pe iudei. Ei au luat cuvântul și au zis împăratului Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, împărate! Ai dat o poruncă după care toți cei ce vor auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu fața la pământ și să se închine chipului de aur și, după care, oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Dar sunt niște iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ținutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălțat tu!” Atunci, Nebucadnețar, mâniat și plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și oamenii aceștia au fost aduși îndată înaintea împăratului. Nebucadnețar a luat cuvântul și le-a zis: „Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu slujiți voi dumnezeilor mei și nu vă închinați chipului de aur pe care l-am înălțat? Acum fiți gata și, în clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Și care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Șadrac, Meșac și Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadnețar: „Noi n-avem nevoie să-ți răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și, chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!” La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața, întorcându-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvântul și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească. Apoi, a poruncit unora din cei mai voinici ostași din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins. Oamenii aceștia au fost legați cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor și aruncați în mijlocul cuptorului aprins. Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toți oamenii care aruncaseră în el pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Dar acești trei oameni: Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins. Atunci, împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!” El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătămați, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” Apoi Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului aprins și, luând cuvântul, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!” Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! Iată acum porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego va fi făcut bucăți și casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” După aceea, împăratul a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste în ținutul Babilonului.