Daniel 8:9-27

Partajează

Daniel 8:9-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată. S-a înălțat până la oștirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ și a izbutit în ce a început. Am auzit pe un sfânt vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!” Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om. Și am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tâlcuiește-i vedenia aceasta!” El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” Pe când îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfârșitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. Din pricina propășirii lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești. Iar vedenia cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.” Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa.

Daniel 8:9-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut foarte mare, spre sud și spre est și spre țara plăcută. Și a crescut mare până la oștirea cerului; și a aruncat câtva din oaste și din stele la pământ și le-a călcat în picioare. Da, s-a preamărit chiar până la prințul oștirii și prin el sacrificiul zilnic a fost luat și locul sanctuarului său a fost dărâmat. Și o oaste i-a fost dată împotriva sacrificiului zilnic, din cauza fărădelegii și a aruncat adevărul la pământ; și a lucrat și a prosperat. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt a spus acelui sfânt care a vorbit: Cât de lungă va fi viziunea referitoare la sacrificiul zilnic și fărădelegea pustiirii, pentru a da și sanctuarul și oștirea să fie călcate în picioare? Și mi-a spus: Până la două mii trei sute de zile; atunci sanctuarul va fi curățat. Și s-a întâmplat, când eu, Daniel, am văzut viziunea și am căutat înțelesul că iată, cineva a stat în picioare înaintea mea ca înfățișarea unui om. Și am auzit vocea unui om între malurile Ulaiului, care a strigat și a spus: Gabriel, fă pe acest om să înțeleagă viziunea. Astfel el s-a apropiat de locul unde am stat; și când a venit m-am înfricoșat și am căzut cu fața la pământ; dar el mi-a spus: Înțelege, fiu al omului, că viziunea este pentru timpul sfârșitului. Și în timp ce vorbea cu mine, eram într-un somn adânc cu fața mea spre pământ; dar el m-a atins și m-a ridicat să stau drept în picioare. Și a spus: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul indignării, căci la timpul rânduit va fi sfârșitul. Berbecele pe care l-ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și Persiei. Și țapul păros este împăratul Greciei; și marele corn dintre ochii lui este primul împărat. Și acesta fiind rupt, patru s-au ridicat în locul lui, patru împărății se vor ridica din națiune, dar nu în puterea lui. Și în timpul de pe urmă al împărăției lor, după ce călcătorii de lege vor ajunge la plinătate, se va ridica un împărat cu o înfățișare aspră care înțelege vorbe adânci. Și puterea lui va fi mare, dar nu prin propria lui putere; și va distruge în chip uimitor; și va prospera și va lucra și va nimici poporul cel puternic și sfânt. Și prin politica sa de asemenea va face viclenia să prospere în mâna sa; și se va preamări în inima sa și prin pace va nimici pe mulți; el de asemenea se va ridica împotriva Prințului prinților; dar va fi frânt fără mână. Și viziunea serii și dimineții ce s-a spus este adevărată; de aceea închide viziunea; căci va fi așa pentru multe zile. Și eu, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; după aceea m-am ridicat și am făcut afacerile împăratului; și mă minunam de viziune, dar nu a priceput-o nimeni.

Daniel 8:9-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Din unul dintre acele coarne a ieșit un altul mai mic care a crescut exagerat de mult spre Sud, spre Est și spre țara minunată. S-a înălțat până la armata cerului, a aruncat pe pământ atât o parte din ea, cât și unele dintre stele. Apoi le-a călcat cu picioarele lui. S-a înălțat până la conducătorul armatei și i-a luat sacrificiul pe care îl oferă el permanent; iar localul sanctuarului Lui a fost dărâmat. Armata și sacrificiul oferit continuu au ajuns la discreția lui – din cauza nedreptății comise. Cornul a aruncat adevărul la pământ și a reușit în toate acțiunile lui. Atunci am auzit un sfânt vorbind; și un alt sfânt îl întreba pe cel care vorbea: „În cât timp se va întâmpla ce am văzut în viziunea despre sacrificiul continuu, despre nedreptatea care a adus dezastrul, despre călcarea cu picioarele a sfântului local al sanctuarului și despre distrugerea armatei?” El mi-a dat mie răspunsul, zicând: „Până se vor întâmpla aceste lucruri, vor trece două mii trei sute de seri și de dimineți; apoi sfântul sanctuar va fi curățat.” În timp ce eu, Daniel, aveam această viziune și doream să o înțeleg, a venit cineva ca un om; și stătea în picioare înaintea mea. Am auzit o voce de om care venea din mijlocul râului Ulai. Ea striga, zicând: „Gabriel, ajută-l să înțeleagă această viziune!” Când a venit lângă locul unde eram, m-am speriat și am căzut cu fața spre pământ. El mi-a zis: „Fiul omului, să știi că viziunea se referă la vremea sfârșitului!” Când mi-a vorbit el, am căzut leșinat cu fața spre pământ. El m-a atins și m-a ridicat din nou pe picioare în locul unde eram. Apoi mi-a zis: „Să știi că îți voi spune ce se va întâmpla în ultima vreme care va fi una a indignării – pentru că viziunea se referă la timpul când va fi sfârșitul. Berbecul pe care l-ai văzut și care avea cele două coarne, îi reprezintă pe regii Mediei și ai Persiei. Acel țap impunător este regele Greciei. Cornul mare care era între ochii lui, este primul (ei) rege. Faptul că acest corn a fost rupt și că în locul lui au crescut alte patru coarne, înseamnă că din acest popor se vor forma patru regate; dar ele nu vor avea forța celui inițial. La sfârșitul guvernării lor, când păcatele celor neascultători vor ajunge la limita maximă admisibilă, va veni să guverneze un rege curajos, arogant și abil în comploturi. El va avea o mare forță; dar nu va acționa în baza propriei lui autorități. Va face incredibile dezastre și va reuși să realizeze tot ce își va propune. Îi va distruge pe cei care dețin forța; și va învinge poporul sfinților. Din cauza inteligenței lui și a succesului înșelăciunilor lui, inima îi va deveni arogantă. Va distruge pe mulți care credeau că trăiesc într-un climat de securitate; și se va opune chiar Conducătorului conducătorilor. Dar(, în final,) acel rege va fi sfărâmat fără ajutorul vreunei mâini omenești. Să știi că viziunea în care ți s-a vorbit despre acel număr de seri și de dimineți, este adevărată. Dar tu să îi ții secretă semnificația; pentru că ea se referă la niște zile îndepărtate.” Eu, Daniel, am fost extenuat și bolnav câteva zile. Apoi m-am ridicat și am fost preocupat cu treburile regelui. Eram surprins din cauza acelei viziunii pe care nu o putea înțelege nimeni.

Daniel 8:9-27 Noua Traducere Românească (NTR)

Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre est și spre țara cea frumoasă. S-a înălțat până la armata cerurilor, a aruncat la pământ o parte din armată și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la Căpetenia armatei și i-a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat. Armata și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii. El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut. Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini vedenia despre jertfa continuă, despre fărădelegea care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a armatei?». El mi-a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți. Apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit». În timp ce eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea. Am auzit un glas de om, venind din mijlocul râului Ulai, care striga și zicea: «Gabriel, fă-l să înțeleagă această vedenie!». Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat și m-am aruncat cu fața la pământ. El mi-a zis: «Înțelege, fiul omului, că vedenia este cu privire la vremea sfârșitului!». Când mi-a vorbit, am căzut leșinat cu fața la pământ. El m-a atins și m-a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam. Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci vedenia aceasta este cu privire la vremea sfârșitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei. Țapul cel aprig este împăratul Iavanului. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat. Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s-au ridicat altele patru, înseamnă că din națiunea aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei. La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat mândru și iscusit în conspirații. Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria-i forță. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți. Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești. Cât despre vedenia cu serile și diminețile, care ți s-a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește vedenia, căci este cu privire la niște zile îndepărtate». Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m-am ridicat și m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din cauza vedeniei și n-o înțelegeam.