Eclesiastul 8:1-15 - Compare All Versions

Împărtășește

Cine este ca înțeleptul? Și cine cunoaște interpretarea unui lucru? Înțelepciunea unui om îi face fața să strălucească, și cutezanța feței lui va fi schimbată. Eu te sfătuiesc să ții poruncile împăratului, și aceasta în privința jurământului lui Dumnezeu. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui; nu stărui într-un lucru rău, fiindcă el face orice îi place. Unde este cuvântul unui împărat, este putere; și cine îi va spune: Ce faci? Oricine ține porunca nu va simți vreun lucru rău, și inima unui înțelept discerne deopotrivă timpul și judecata. Deoarece pentru fiecare scop este un timp și o judecată, de aceea nenorocirea omului este mare asupra lui. Fiindcă nu știe ceea ce va fi, căci cine îi poate spune când va fi? Nu este om care să aibă stăpânire asupra duhului să păstreze duhul; nici nu are putere în ziua morții și nu este eliberare în acel război; nici stricăciunea nu va elibera pe cei ce îi sunt dați ei. Toate acestea le-am văzut și mi-am dedicat inima fiecărei lucrări ce se face sub soare, este un timp în care un om stăpânește peste altul spre propria vătămare. Și astfel am văzut pe cei stricați îngropați, care au venit și au plecat din locul cel sfânt și au fost uitați în cetatea în care ei au făcut așa, aceasta este de asemenea deșertăciune. Pentru că sentința împotriva unei lucrări rele nu se execută în grabă, de aceea inima fiilor oamenilor este deplin așezată în ei pentru a face rău. Deși un păcătos face rău de o sută de ori și zilele lui sunt prelungite, totuși eu știu cu siguranță că le va fi bine celor ce se tem de Dumnezeu, care se tem înaintea lui, Dar nu îi va fi bine celui stricat, nici nu își va prelungi zilele, care sunt ca o umbră, pentru că el nu se teme înaintea lui Dumnezeu. Este o deșertăciune făcută pe pământ: că sunt drepți, cărora li se întâmplă conform lucrării celor stricați; și sunt stricați, cărora li se întâmplă conform lucrării celor drepți; am spus că și aceasta este deșertăciune. Atunci am lăudat veselia, pentru că un om nu are ceva mai bun sub soare, decât să mănânce și să bea și să fie fericit, pentru că aceasta va rămâne cu el din munca lui în zilele vieții sale, pe care Dumnezeu i le dă sub soare.

Cine este asemenea celui înțelept și cine pricepe tâlcul celor spuse? Înțelepciunea omului îi îmbunează fața dar fața neînduplecată îi atrage dușmani. Păzește porunca regelui din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu! Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu ține partea vreunui lucru rău, căci regele poate face tot ce vrea, deoarece cuvântul regelui are putere! Cine-i poate spune: „Ce faci?” Cel care păzește porunca nu va cunoaște nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște vremea și rânduiala, căci pentru orice lucru este o vreme și o rânduială. Da, mare este nenorocirea care îl paște pe om, el nu știe ce va fi, și cum va fi, cine-i poate spune? Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții; de lupta aceasta nu este nimeni scutit, și răutatea nu-i poate scăpa pe cei răi. Toate acestea le-am văzut și mi-am îndreptat inima spre toate lucrările care se fac sub soare, aici, unde omul este stăpân peste alt om, ca să-i facă rău. Am văzut nelegiuiți apropiindu-se de Locul Sfânt. Veneau, plecau și apoi se lăudau în cetate cu ce făcuseră. Și aceasta este deșertăciune! Pentru că nu se aduce degrabă la îndeplinire sentința împotriva faptelor rele, inima fiilor oamenilor este plină de dorința de a face rău. Deși păcătosul face de o sută de ori răul și are zile îndelungate, eu știu totuși că va fi bine de cei ce se tem de Dumnezeu, fiindcă stau cu frică înaintea Lui. Dar bine nu va fi de cel nelegiuit și nu-și va lungi zilele cum se lungește umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: sunt oameni drepți cărora li se întâmplă potrivit cu faptele celor răi și sunt oameni răi cărora li se întâmplă potrivit cu faptele celor drepți. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune. Am lăudat veselia, pentru că nu este alt bine pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; aceasta să-l însoțească în mijlocul ostenelii sale, în zilele pe care i le dă Dumnezeu de trăit sub soare.

Cine este ca cel înțelept și cine pricepe rostul lucrurilor? Înțelepciunea omului îi luminează fața, și asprimea feței i se schimbă. Eu îți spun: păzește poruncile împăratului din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu! Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea, pentru că vorba împăratului are putere! Cine-i poate zice: „Ce faci?” Pe cine-l păzește porunca nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea, și judecata. Căci pentru orice lucru este o vreme și o judecată, și nenorocirea îl paște pe om. Dar el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune. Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu-i poate scăpa pe cei răi. Toate acestea le-am văzut și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpânește peste alt om, ca să-l facă nenorocit. Atunci i-am văzut pe cei răi îngropați și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire îndepărtându-se de Locul Sfânt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune. Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău. Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruie multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. Este o deșertăciune care se petrece pe pământ, și anume: sunt oameni neprihăniți cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le merge ca și celor neprihăniți, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune. Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; iată ce trebuie să-l însoțească în mijlocul muncii lui, în zilele vieții pe care i le dă Dumnezeu sub soare.

„Cine este în categoria celor înțelepți? Cine știe să interpreteze lucrurile? Înțelepciunea produce omului o față strălucitoare și îi schimbă aspectul ei sobru. Îți spun să respecți porunca regelui – din cauza jurământului făcut lui Dumnezeu. Nu te grăbi să pleci din fața lui; și nu urmări să susții un lucru rău; pentru că el face tot ce îi place! Din moment ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: «Ce faci?» Cel care respectă porunca, nu este atins de niciun rău; iar inima înțeleptului cunoaște momentul oportun și judecata. Pentru fiecare lucru există un timp și o judecată – deși dezastrul omului este mare (când vine) peste el. Este adevărat că el nu știe ce se va întâmpla; pentru că nimeni nu îl poate anunța despre acel lucru. Exact așa cum nimeni nu deține controlul vântului ca să îl poată opri, niciun om nu își poate controla ziua morții. Și la fel cum nimeni nu este scuzat în vreme de război, nici răutatea nu îi va lăsa să scape fără consecințe negative pe aceia care o practică. Am văzut toate aceste lucruri și am încercat să înțeleg toate lucrările care se fac (în existența de) sub soare. Este un timp când un om are autoritate pe care o exercită împotriva altuia; și îi poate face rău. Apoi i-am văzut pe cei răi înmormântați. Ei aveau obiceiul să vină, să plece de la sanctuar și apoi să fie lăudați în orașul în care procedau astfel. Acesta este încă un lucru absurd! Când nu se pune în aplicare rapid sentința împotriva faptei rele, inima muritorilor se umple de planuri pentru (a comite în continuare) tot ce este rău. Chiar dacă celui păcătos i se lungește viața – deși el face rău de o sută de ori –, eu știu că celui care se teme de Dumnezeu și stă cu reverență în fața lui, îi va fi bine. Totuși, omul rău nu este fericit și nu își va înmulți zilele existenței lui. El este ca umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu. Există o absurditate care se face pe pământ: sunt oameni corecți care suportă tratamentul corespunzător celor răi; și sunt alții nedrepți care beneficiază de avantajele pe care le merită cei corecți. Astfel, mi-am zis: «Și acest fapt este ceva lipsit de sens!» Atunci am lăudat veselia – pentru că nu este nimic mai plăcut omului care trăiește sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure; iar această bucurie îl va însoți în munca extenuantă din toată viața lui pe care a primit-o de la Dumnezeu sub soare.

Dar cine este înțelept, Fiind atâta de deștept Să înțeleagă rostul lor, Al tuturor lucrurilor? Înțelepciunea luminează Obrajii și înseninează Asprimea feței încruntate. Îți spun: „Poruncile ce-s date De împărat, să le păzești, Din pricină că jurat ești În fața Domnului, mereu. Acesta este sfatul meu!” Nu te grăbi, din fața lui – Din fața împăratului – Să pleci și-apoi să stăruiești În rele, ci să te păzești, Pentru că el, putere, are. Cine-i va pune întrebare: „Ce faci?” Mai bine, porunca Păzește-i-o, de nu vrei ca Să fii prins de nenorocire, Căci înțeleptul are știre Când vreme e, de judecată. O vreme-anume e lăsată, Când orice lucru făptuit E judecat și cântărit Și când nenorocirea vine, Gata să-nhațe pe oricine. Omul nicicând nu va afla – Cu el – ce se va întâmpla, Căci nimenea nu îi va spune. El, stăpânire, nu va pune, Vreodată, peste-a lui suflare; Nici peste-a morții zi, nu are Forța de-a pune stăpânire. Nu este nici o izbăvire, În astă luptă. Pe ai săi – Pe toți acei care sunt răi – Nici răutatea n-o să poată, Din gura morții, să îi scoată. Pe toate, eu le-am observat Și inima mi-am îndemnat Să cerceteze, cu ardoare, Toate câte se fac sub soare. Vine o vreme când un om Îl stăpânește pe alt om, Făcându-l mai nenorocit. Atuncea însă, i-am zărit Pe cei răi, îngropați, plecând Înspre odihna lor, plângând; Însă acei care-au lucrat Neprihăniți, s-au depărtat De locul sfânt, ca după toate, Uitați să fie în cetate. Și-aceasta e deșertăciune! Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu, Totuși, mi-am zis în gândul meu: De-o sută de ori de greșește Cel păcătos și stăruiește Într-una în greșeala lui, Eu știu că fericire nu-i, Decât pentru acela care, De Domnul, stă în ascultare. Temându-se de El, mereu Fericiți fi-vor – vă spun eu. Cel rău nu este fericit, Iar viața nu i s-a lungit Cum crește umbra ce-a fost mică, Pentru că lui nu-i este frică De-Acela care l-a făcut. Încă un lucru am văzut Și iarăși îndrăznesc a spune Că este tot deșertăciune: Sunt mulți oameni neprihăniți Căror le merge – precum știți – Asemeni oamenilor care În rele-și află desfătare; Și tot așa, sunt mulți cei răi Căror, pe ale vieții căi, Le merge parcă au lucrat Doar fapte bune ne-ncetat, Asemeni celui ce-a trudit Să fie doar neprihănit, Înfăptuind doar fapte bune. Și-aceasta e deșertăciune. Am lăudat petrecerea, Căci fericire-aduce ea Bietului om, cât e sub soare, Dând băutură și mâncare. Ea trebuie să-l însoțească, Cât pe pământ o să trudească, În scurta-i viață chinuită Care îi este rânduită.

Cine este ca înțeleptul și cine cunoaște interpretarea lucrurilor? Înțelepciunea omului îi luminează fața și încruntarea feței i-o schimbă! Eu [zic]: „Observă porunca regelui din cauza jurământului lui Dumnezeu! Nu te pripi să pleci din fața lui și nu sta într-un lucru rău, căci el face ceea ce-i place!”. Deoarece cuvântul regelui are putere și cine i-ar putea spune: „Ce faci?”. Cel care observă porunca nu va cunoaște lucrul rău, iar timpul judecății este cunoscut de inima celui înțelept. Căci pentru orice lucru plăcut este un timp și o judecată, iar răutatea omului este mare asupra lui. Căci el nu cunoaște ceea ce va fi. Cine ar putea să-i facă cunoscut ce va fi? Nu este niciun om ca să aibă putere asupra duhului său, să-și țină suflarea; nu este cine să aibă putere asupra zilei morții și nu este cine să trimită în război. Nelegiuirea nu-l va scăpa pe cel care o săvârșește. Toate acestea le-am văzut și am pus la inimă tot ceea ce s-a făcut sub soare. Este un timp când omul are putere asupra omului ca să-i facă rău. Astfel, i-am văzut pe cei vinovați îngropați și s-au dus. Au mers din locul sfânt și au fost uitați în cetatea în care au făcut [lucruri] corecte. Și aceasta este o deșertăciune. Pentru că nu face repede un decret împotriva unei lucări rele, de aceea inima fiilor oamenilor este plină [de dorința] de a face rău. Cel păcătos face răul de o sută [de ori] și-și lungește [zilele]. Totuși, eu știu că este bine pentru cei care se tem de Dumnezeu că se tem de el. Dar nu este bine pentru cel vinovat și nu-și lungește zilele ca o umbră, pentru că nu se teme de fața lui Dumnezeu. Există o deșertăciune care se face pe pământ: sunt drepți care sunt loviți ca pentru lucrarea celor vinovați și sunt vinovați care sunt loviți ca pentru lucrarea celor drepți. Și am zis că și aceasta este deșertăciune. Am lăudat veselia pentru că nu este bine pentru om sub soare decât să mănânce, să bea și să se veselească; aceasta va rămâne cu el în truda sa, în zilele vieții sale pe care i le dă Dumnezeu sub soare.

Cine este ca înțeleptul? Cine cunoaște interpretarea lucrurilor? Înțelepciunea dă strălucire feței omului și-i schimbă asprimea feței. Păzește porunca regelui, îți zic, din cauza jurământului încheiat cu Dumnezeu. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu încerca să susții un lucru rău, căci el face tot ce-i place. De vreme ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: „Ce faci?“. Pe cel ce-i păzește porunca nu-l va atinge niciun rău, iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata, căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată, deși nenorocirea omului este mare peste el. Într-adevăr, el nu știe ce se va întâmpla, căci cine îi va spune cum va fi? Așa cum niciun om nu are stăpânire asupra vântului, ca să-l oprească, tot astfel nimeni nu are putere asupra zilei morții. Nimeni nu este scutit de la război și răutatea nu-și poate salva stăpânii. Am văzut toate acestea și mi-am îndreptat inima spre orice lucrare care este înfăptuită sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și-i poate face rău. Apoi i-am văzut pe cei răi îngropați. Ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune! Când sentința împotriva faptei rele nu este dusă la îndeplinire repede, inima fiilor oamenilor se umple de planuri ca să facă rău. Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu știu însă că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. Totuși, cel rău nu este fericit și nu-și va lungi viața, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu. Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi-am zis că și aceasta este o deșertăciune. Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure. Această bucurie îl va însoți, în timpul muncii lui, în toate zilele vieții sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare.

Cine este ca cel înțelept și cine pricepe rostul lucrurilor? Înțelepciunea omului îi luminează fața, și asprimea feței i se schimbă. Eu îți spun: Păzește poruncile împăratului din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea, pentru că vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?” Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea, și judecata. Căci pentru orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om. Dar el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune. Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi. Toate acestea le-am văzut și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpânește peste alt om, ca să-l facă nenorocit. Atunci am văzut pe cei răi îngropați și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune! Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău. Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: și anume sunt oameni neprihăniți cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le merge ca și celor neprihăniți, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune. Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; iată ce trebuie să-l însoțească în mijlocul muncii lui, în zilele vieții pe care i le dă Dumnezeu sub soare.