Exodul 5:1-23
Exodul 5:1-23 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și după aceea Moise și Aaron au intrat și au spus lui Faraon: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi țină o sărbătoare în pustie. Și Faraon a spus: Cine este DOMNUL, ca să ascult de vocea lui pentru a lăsa pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe DOMNUL, nici nu voi lăsa pe Israel să plece. Iar ei au spus: Dumnezeul evreilor s-a întâlnit cu noi; lasă-ne să mergem, te rugăm, într-o călătorie de trei zile în deșert și să sacrificăm DOMNULUI Dumnezeul nostru, ca nu cumva el să cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie. Și împăratul Egiptului le-a spus: Moise și Aaron, de ce eliberați poporul de la muncile lui? Mergeți la poverile voastre. Și Faraon a spus: Iată, poporul țării, acum ei sunt mulți și îi faceți să se odihnească de poverile lor. Și Faraon a poruncit în aceeași zi asupritorilor poporului și ofițerilor lor, spunând: Să nu mai dați poporului paie pentru a face cărămidă, ca până acum, să meargă ei să își adune paie. Și numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să le impuneți; nu scădeți nimic din el, pentru că sunt leneși; de aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem și să sacrificăm Dumnezeului nostru. Îngreunați munca acestor oameni, ca ei să ostenească în ea; și să nu dea atenție la cuvinte deșarte. Și asupritorii poporului au ieșit și ofițerii lor și au vorbit poporului, spunând: Astfel spune Faraon: Nu vă voi da paie. Mergeți, procurați-vă paie de unde le puteți găsi; totuși nimic din munca voastră nu va fi micșorat. Așa că poporul a fost împrăștiat prin toată țara Egiptului să adune miriște în loc de paie. Și asupritorii îi grăbeau, spunând: Împliniți muncile voastre, sarcinile voastre zilnice, ca și când erau paie. Și ofițerii copiilor lui Israel, pe care asupritorii Faraonului i-au pus peste ei, au fost bătuți și întrebați: Pentru ce nu ați împlinit sarcina voastră în facerea de cărămizi deopotrivă ieri și azi, ca până acum? Atunci ofițerii copiilor lui Israel au venit și au strigat la Faraon, spunând: Pentru ce te porți astfel cu servitorii tăi? Nu este dat niciun pai servitorilor tăi și ne spun: Faceți cărămizi! Și, iată, servitorii tăi sunt bătuți; dar vina este în propriul tău popor. Dar el a spus: Voi sunteți leneși, sunteți leneși; de aceea spuneți: Lasă-ne să mergem și să sacrificăm DOMNULUI. Duceți-vă acum și lucrați; căci nu vi se va da niciun pai, totuși veți da același număr de cărămizi. Și ofițerii copiilor lui Israel au văzut că erau într-o situație rea, după ce s-a spus: Nu veți micșora nimic din sarcina voastră zilnică de cărămizi. Și l-au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care stăteau în picioare pe cale, pe când veneau de la Faraon, Și le-au spus: DOMNUL să privească spre voi și să judece; fiindcă ați făcut mirosul nostru să fie detestat în ochii lui Faraon și în ochii servitorilor săi, să pună o sabie în mâna lor pentru a ne ucide. Și Moise s-a întors la DOMNUL și a spus: Doamne, pentru ce te-ai purtat atât de rău cu acest popor? De ce oare m-ai trimis? Căci de când am venit la Faraon să vorbesc în numele tău, el a făcut rău acestui popor; și nu ai eliberat nicidecum pe poporul tău.
Exodul 5:1-23 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
După aceea, Moise și Aaron s‑au dus și i‑au spus lui Faraon: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Lasă‑Mi poporul să plece, ca să țină o sărbătoare în cinstea Mea, în pustiu!»” Faraon a răspuns: „Cine este DOMNUL, ca să ascult de glasul Lui și să‑l las pe Israel să plece? Eu nu‑l cunosc pe DOMNUL și nici nu‑l voi lăsa pe Israel să plece.” Ei au zis: „Ne‑am întâlnit cu Dumnezeul evreilor. Dă‑ne voie să mergem cale de trei zile în pustiu, pentru a aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!” Și împăratul Egiptului le‑a zis: „Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucrările lui? Plecați la muncile voastre!” Faraon a zis: „Iată, acum poporul s‑a înmulțit în țară, iar voi vreți să‑l opriți de la muncile lui?” Și chiar în ziua aceea, Faraon le‑a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor: „Să nu le mai dați fiilor lui Israel paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte, ci să se ducă să‑și strângă singuri paie! Dar să le cereți același număr de cărămizi pe care‑l făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din el, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: «Lasă‑ne să aducem jertfe Dumnezeului nostru!» Să le fie îngreunată munca, așa încât să aibă ce lucra și să nu se mai ia după cuvinte înșelătoare!” Asupritorii poporului și supraveghetorii au venit și au spus poporului astfel: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie; duceți‑vă să vă luați paie singuri de unde veți găsi, dar nu vi se va scădea nimic din munca voastră!»” Poporul s‑a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. Asupritorii lor îi sileau, zicând: „Terminați‑vă lucrările zi de zi, ca atunci când erau paie!” Iar supraveghetorii fiilor lui Israel, puși peste ei de asupritorii lui Faraon, erau bătuți și li se zicea: „De ce n‑ați terminat nici ieri, nici azi numărul de cărămizi pe care le aveați de făcut, la fel ca înainte?” Supraveghetorii fiilor lui Israel s‑au dus și s‑au plâns lui Faraon, zicând: „De ce te porți așa cu robii tăi? Robilor tăi nu li se mai dau paie, și totuși ni se spune cu privire la cărămizi: «Faceți‑le!» Iată, robii tăi sunt bătuți, iar poporul tău este scos vinovat.” El a răspuns: „Sunteți niște leneși! Niște leneși! De aceea ziceți voi: «Haidem să aducem jertfe DOMNULUI!» Acum, mergeți și lucrați; nu vi se vor da paie, dar veți face același număr de cărămizi!” Supraveghetorii fiilor lui Israel s‑au văzut la strâmtoare, fiindcă li se zicea: „Să nu scădeți nimic din numărul cărămizilor voastre, din sarcina de zi cu zi!” Când au ieșit de la Faraon, s‑au întâlnit cu Moise și Aaron, care îi așteptau, și le‑au zis: „DOMNUL să vă vadă și să vă judece, fiindcă voi ne‑ați făcut de ocară înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui și le‑ați pus în mână sabia ca să ne omoare.” Moise s‑a întors la DOMNUL și a zis: „Stăpâne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m‑ai trimis astfel? De când m‑am dus la Faraon ca să‑i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n‑ai izbăvit nicidecum poporul Tău.”
Exodul 5:1-23 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Lasă poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea!»” Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să-l las pe Israel să plece? Eu nu-L cunosc pe Domnul și nu-l voi lăsa pe Israel să plece.” Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie să-I aducem jertfe Domnului, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!” Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrările voastre!” Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?” Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților: „Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie! Totuși, să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: «Haidem să-I aducem jertfe Dumnezeului nostru!» Să li se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci!” Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie; duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru!»” Poporul s-a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. Isprăvniceii îi sileau, zicând: „Isprăviți-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” I-au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” Logofeții copiilor lui Israel s-au dus să i se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porți așa cu robii tăi? Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: «Faceți cărămizi!» Ba încă robii tăi sunt și bătuți, ca și când poporul tău ar fi vinovat!” Faraon le-a răspuns: „Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: «Haidem să-I aducem jertfe Domnului!» Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și veți face același număr de cărămizi.” Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile.” Când au ieșit de la Faraon, i-au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare!” Moise s-a întors la Domnul și I-a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit poporul Tău!”
Exodul 5:1-23 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi Moise și Aaron s-au dus la faraon; și i-au zis: „(Dumne)zeul lui Israel care se numește Iahve, îți spune: «Lasă poporul Meu să plece în deșert, ca să Îmi dedice acolo o sărbătoare.»” Dar faraonul a răspuns: „Cine este acest «Iahve» pe care să îl iau în considerare și să îl las pe Israel să plece? Nu Îl cunosc pe «Iahve»; și nu îl voi lăsa pe Israel să plece!” Ei au zis: „Ni S-a revelat chiar (Dumne)zeul evreilor! Te rugăm să ne permiți să facem o călătorie de trei zile în deșert, ca să îi oferim acolo sacrificii din animale (Dumne)zeului nostru numit Iahve. Dacă nu vom proceda astfel, El va face să vină împotriva noastră epidemii și război!” Dar monarhul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, de ce provocați poporul să își abandoneze lucrările? Întoarceți-vă la treburile voastre!” Faraonul a mai zis: „Observați cât de numeros este acum acest popor în țară; iar voi intenționați să îl opriți de la lucrările pe care le face!” În aceeași zi, faraonul a dat ordin celor care coordonau munca și celor care supravegheau poporul, zicându-le: „Să nu mai dați poporului (evreu) paie pentru producerea cărămizilor, cum ați procedat mai înainte; ci să se ducă ei personal să și le adune. Totuși să le pretindeți să facă același număr de cărămizi ca mai înainte. Să nu le reduceți norma; pentru că sunt leneși. Așa se explică de ce își permit să strige: «Lasă-ne să plecăm și să oferim sacrificii din animale (Dumne)zeului nostru!» Să li se ceară efectuarea mai multor activități, ca să aibă ce să muncească; și astfel, să nu mai fie preocupați cu iluzii!” Coordonatorii muncii și supraveghetorii poporului s-au dus și le-au au spus (evreilor): „Faraonul a decretat (și vă zice): «Nu vă mai dau paie! Mergeți și adunați-vă paie de oriunde găsiți; dar să știți că numărul de cărămizi pe care se așteaptă (el) să le faceți, nu vi se va reduce!»” Poporul s-a răspândit prin tot teritoriul Egiptului; și în loc de paie, a început să adune tulpinile scurte ale plantelor rămase după seceratul cerealelor. Coordonatorii muncii îi grăbeau, zicându-le: „Realizați-vă norma zilnică (de cărămizi) exact ca atunci când vi se dădeau paie!” Au fost desemnați supraveghetori israelieni care aveau datoria să îi urmărească. Coordonatorii muncii veniți din partea faraonului îi băteau și îi întrebau: „De ce ieri și astăzi nu ați terminat (de făcut) numărul de cărămizi pe care le făceați înainte?” Atunci supraveghetorii israelienilor au venit la faraon și i-au zis: „De ce te comporți așa cu sclavii tăi? Acestora nu li se mai dau paie; și totuși li se cere același număr de cărămizi! Privește cum sunt bătuți sclavii tăi! Poporul tău este cel care greșește!” Faraonul le-a răspuns: „Vreți să stați (și să trăiți) degeaba! Sunteți niște leneși! Așa se explică de ce ziceți: «Lasă-ne să plecăm ca să oferim lui Iahve sacrificii din animale.» Întoarceți-vă la lucru! Sunteți obligați să realizați aceeași normă de cărămizi, fără să mai primiți paie!” Supraveghetorii israelienilor au constatat dificultatea în care ajunseseră (abia) când li s-a spus că nu li se va reduce numărul zilnic de cărămizi. Atunci când au plecat de la faraon, s-au întâlnit cu Moise și cu Aaron care îi așteptau. Și le-au zis: „Iahve să privească spre voi și să vă judece! Voi ne-ați făcut urâți înaintea faraonului și a reprezentanților lui. Astfel, le-ați pus sabia în mână ca să ne omoare.” Atunci Moise s-a întors spre Iahve și I-a zis: „Doamne, de ce ai făcut să vină acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis? De când am venit și am vorbit faraonului în numele Tău, el s-a comportat mult mai rău cu poporul; și Tu nu ai făcut (încă) nimic ca să îl eliberezi!”
Exodul 5:1-23 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Moise și-Aron, apoi, s-au dus La Faraon, și-astfel i-au spus: „Domnul, Cel care e – mereu – Al lui Israel Dumnezeu, Ție-mpărate, îți vorbește: „Acuma dar, îngăduiește, Să plece-al Meu popor. Să fie Lăsat, să meargă în pustie, Unde voiesc să pregătească Un praznic și să prăznuiască În cinstea Mea, cum se cuvine.” Dar Faraon răspunse: „Cine Este Acest Domn, Dumnezeu, Ca de-al Său glas să ascult eu, Și să îl las pe Israel, Să plece, căci așa vrea El? Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar pe Israel nu-l las eu, Să plece, cum ați fi voit.” Cei doi, atunci, iar au vorbit: „Domnul Evreilor e Cel Cari ni S-a arătat, iar El, Aici la tine, ne-a trimis, Și ce să-ți spunem, El ne-a zis. Deci dă-ne voie, chiar acum, Să mergem, căci avem lung drum: Acesta trebuie să fie, Cale de trei zile-n pustie, Ca jertfe să-I putem aduce, Lui Dumnezeu; să nu ne-apuce, Cumva, mânia Domnului, Și-n urmă – în furia Lui – Cu ciumă, să ne pedepsească Și sabia să ne lovească.” Dar Faraon n-a ascultat Și-a zis apoi, înfuriat: „Moise și-Aron! De ce-ncercați Voi, pe Evrei, să-i tulburați Și să-i abateți – am văzut! – Din lucrul ce-l au de făcut?! Plecați acum, din fața noastră, Și mergeți dar, la treaba voastră!” A cuvântat Faraon, iară: „Poporul s-a-nmulțit în țară, Iar voi ați vrea să înceteze, Acuma, ca să mai lucreze?!” În acea zi – înfuriat – Poruncă, Faraon a dat, Ispravnicilor ce-i avea Peste popor și-asemenea Apoi, și logofeților: „Se interzice tuturor, Ca să mai dea, poporului, Paie, care, în munca lui, La cărămizi îi folosesc. Deci paiele cari trebuiesc, Nu se mai dau – precum s-au dat – Ci fiecare-i obligat Să-și strângă paie așadar, Atât cât îi e necesar. Voi, însă, nevoiți sunteți, Ca norma să nu le-o scădeți, Ci cereți, cărămizi să facă, La fel ca la-nceput, chiar dacă Acum, poporul e silit S-adune paie. S-a vădit Că toți sunt niște leneși! Iată Pentru ce strigă ziua toată: „Haidem acuma, să ne ducem Și jertfe, Domnului, s-aducem.” Acestor oameni, să le dați Mai mult de lucru! Nu-i lăsați De-acum, ca să mai trândăvească, Să n-aibă timp să rătăcească, După năluci, din mintea lor!” Atunci, cei puși peste popor – Ispravnicii norodului, Precum și logofeții lui – Ieșiră de la împărat Și tuturor de veste-au dat, Despre porunca ce-au primit. Au zis: „Așa a poruncit, Azi, Faraon: „De-acum, să știți Că paie n-o să mai primiți! Voi sunteți astfel, obligați, Ca singuri să le adunați, De unde o să le găsiți. De-acuma dar, să vă grăbiți, Căci trebuie ca să lucrați Tot ca-nainte. Nu uitați, Cum că nimic nu v-a scăzut, Din ceea ce-aveți de făcut!” Poporu-atunci s-a răsfirat Și, în Egipt, a căutat Miriște-n locul paielor. Ispravnici-i sileau de zor, Țipând mereu: „Să isprăviți, Ce-aveți de lucru! Să munciți, La fel de mult, cum ați lucrat, Atunci când paie, vi s-au dat!” Pe logofeții ce-i aveau Evreii – care se trăgeau Din rândul lor – chiar i-au bătut Ispravnicii, căci n-au putut Să își sfârșească lucrul lor. „De ce nu vreți, leneșilor – Țipau mereu – „ca să lucrați, Ca înainte?! De ce stați, Când nici azi, nu ați isprăvit, Ceea ce trebuia-mplinit Încă de ieri? De ce, acum, Nu faceți cărămizi, precum, Mai înainte, ați făcut, S-atingeți numărul cerut?” Toți logofeți-atunci s-au dus, La Faraon, și-astfel i-au spus: „De ce te porți așa, cu noi? Doar bine știi că, de la voi, Acum, paie, nu mai primim. Dar ni se cere să muncim: „Să faceți cărămizi!”, tot țipă Ispravnicii, în orice clipă. Ba mai mult, iată ce-au făcut: Acuma ei ne-au și bătut!” Dar Faraon a zis apoi: „Leneși și trântori sunteți voi! De-aceea ziceți, tot mereu: „Haidem, jertfe, lui Dumnezeu, Să Îi aducem.” Să plecați Din fața mea și să lucrați! Să faceți cărămizi, cum știți, Căci paie n-o să mai primiți! Și nu vă scad, leneșilor, Numărul cărămizilor!” Când au primit aste porunci, Văzură logofeți-atunci, În ce necaz mare erau, Ce greutăți îi apăsau. „Să faceți dar, necontenit, Așa cum este stabilit Numărul cărămizilor! Nimica, din numărul lor, Nu vi se scade!” – le spuneau Cei care îi supravegheau. „Mereu, să fie împlinită Norma care e cuvenită Zilei de muncă. Vă siliți, Ca norma să o împliniți!” Când logofeții au ieșit De la-mpărat, i-au întâlnit Pe Moise și pe-Aron, șezând Mai la oparte, așteptând, Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!” Moise se-ntoarse înapoi. Și către Domnul, zise-apoi: „O, Domnul meu, de ce-ai făcut, Acest rău, ce s-a abătut Peste poporul asuprit? Doamne, de ce a trebuit Să mă trimiți la ei, pe mine? Căci iată Doamne, văd prea bune, Că după ce eu i-am vorbit, Lui Faraon, cum ai dorit – Adică în Numele Tău – El a făcut și mai mult rău Poporului și n-ai venit Să-l izbăvești, cum ai vorbit.”
Exodul 5:1-23 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Moise și Aaròn s-au dus apoi și i-au zis lui Faraón: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Lasă poporul meu [să plece] ca să celebreze o sărbătoare în cinstea mea în pustiu!»”. Faraón a zis: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul lui și să-l las pe Israél [să plece]? Nu-l cunosc pe Domnul și nici nu-l voi lăsa pe Israél [să plece]”. Ei au zis: „Dumnezeul evreilor ne-a ieșit în întâmpinare. Lasă-ne deci să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!”. Și regele Egiptului le-a zis: „Moise și Aaròn, de ce distrageți poporul de la munca lui? Plecați la muncile voastre forțate!”. Faraón a zis: „Iată că poporul este acum numeros în țară și voi îl întrerupeți de la munca lui?”. În acea zi, Faraón le-a poruncit supraveghetorilor poporului și scribilor lor: „Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor ca ieri și alaltăieri; ci să se ducă ei și să-și adune paie. Iar măsura de cărămizi pe care o făceau mai înainte, să-i puneți s-o facă fără a scădea ceva din ele! Căci sunt leneși, de aceea strigă: «Să mergem și să aducem jertfă Dumnezeului nostru!»! Să se îngreuneze munca acestor oameni ca să aibă ce să facă și să nu mai dea atenție la vorbe mincinoase!”. Supraveghetorii poporului și scribii au ieșit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraón: «Nu am să vă mai dau paie; duceți-vă voi înșivă și luați paie de unde veți găsi; căci nu vi se va scădea nimic din lucrul vostru!»”. Poporul s-a împrăștiat în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de paie. Supraveghetorii îi zoreau, zicând: „Terminați lucrul vostru zi de zi ca atunci când erau paie!”. Iar scribii fiilor lui Israél pe care îi puseseră peste ei supraveghetorii lui Faraón au fost loviți, zicându-li-se: „De ce nu ați făcut nici ieri, nici astăzi numărul stabilit de cărămizi ca mai înainte?”. Scribii fiilor lui Israél au venit și au strigat către Faraón, zicând: „De ce faci așa cu servitorii tăi? Nu li se mai dau paie servitorilor tăi și ni se spune: «Faceți [cărămizi]!». Iată, servitorii tăi au fost și loviți – și păcatul este tot al poporului tău!”. El a zis: „Leneși sunteți voi, leneși! De aceea ziceți: «Să mergem și să aducem jertfă Domnului!». Acum, mergeți și lucrați; paie nu vi se vor da, dar măsura poruncită de cărămizi s-o faceți!”. Scribii fiilor lui Israél s-au văzut într-o [situație] grea când li s-a spus: „Nu veți scădea [numărul] de cărămizi [stabilit] pentru fiecare zi”. Când au ieșit de la Faraón, i-au întâlnit pe Moise și pe Aaròn, care stăteau în întâmpinarea lor. Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece, pentru că ne-ați stricat reputația în ochii lui Faraón și în ochii slujitorilor lui, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă!”. Moise s-a întors spre Domnul și a zis: „Doamne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m-ai mai trimis? De când m-am dus la Faraón ca să-i vorbesc în numele tău, el face și mai rău poporului acestuia, iar tu n-ai eliberat nicidecum poporul tău”.
Exodul 5:1-23 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceea, Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: ‒ Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece, ca să țină o sărbătoare pentru Mine în deșert“. Dar Faraon a răspuns: ‒ Cine este DOMNUL, ca să ascult de glasul Lui și să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe DOMNUL și nu-l voi lăsa pe Israel să plece. Atunci ei au zis: ‒ Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în deșert, ca să aducem jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie. Dar regele Egiptului le-a zis: ‒ Moise și Aaron, de ce distrageți poporul de la muncă? Întoarceți-vă la treburile voastre! Apoi Faraon a zis: ‒ Iată cât de numeros este acum poporul țării, și voi vreți să-l opriți de la lucru! În aceeași zi, Faraon le-a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor acestuia, zicând: „Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte! Să se ducă ei înșiși să-și adune paie. Totuși, veți cere de la ei același număr de cărămizi pe care îl făceau înainte. Nu veți scădea nimic din el, căci sunt leneși. De aceea strigă, zicând: «Lasă-ne să plecăm, ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!». Să li se îngreuneze lucrul acestor oameni, ca să se ocupe de el și să nu mai fie distras de cuvinte mincinoase“. Asupritorii poporului și supraveghetorii lui au ieșit și au anunțat poporul, zicând: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie. Mergeți voi înșivă și adunați-vă paie de oriunde găsiți, însă să știți că norma voastră nu va fi micșorat㻓. Poporul s-a răspândit prin toată țara Egiptului ca să adune miriște în loc de paie. Asupritorii îi grăbeau, zicând: „Terminați-vă lucrările, norma zilnică, la fel ca atunci când erau paie!“. Supraveghetorii fiilor lui Israel, care fuseseră puși responsabili peste ei de către asupritorii numiți de Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n-ați terminat ieri și astăzi norma de cărămizi pe care-o făceați înainte?“. Atunci supraveghetorii fiilor lui Israel au venit și s-au plâns lui Faraon, zicând: ‒ De ce te porți așa cu slujitorii tăi? Nu li se mai dau paie slujitorilor tăi și totuși ni se spune: „Faceți cărămizi!“. Iată că slujitorii tăi sunt bătuți, dar vina este a poporului tău. Faraon a răspuns: ‒ Leneșilor! Asta sunteți, niște leneși! De aceea ziceți: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe DOMNULUI“. Și acum, plecați și munciți! Nu vi se vor mai da paie, dar va trebui să faceți același număr de cărămizi. Supraveghetorii fiilor lui Israel și-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus: „Nu vi se va micșora norma zilnică de cărămizi!“. Când au ieșit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise și cu Aaron, care stăteau acolo ca să-i întâmpine. Ei le-au zis: „DOMNUL să Se uite la voi și să judece, pentru că ne-ați făcut de nesuferit în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă“. Atunci Moise s-a întors la DOMNUL și L-a întrebat: ‒ Stăpâne, de ce ai adus rău peste acest popor? De ce m-ai trimis? De când am venit și i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut și mai mult rău poporului, iar Tu nu Ți-ai eliberat nicidecum poporul.
Exodul 5:1-23 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.’” Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece.” Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrările voastre.” Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?” Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților: „Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. Totuși să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci.” Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.’” Poporul s-a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviți-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” Au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” Logofeții copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porți așa cu robii tăi? Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: ‘Faceți cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt și bătuți, ca și când poporul tău ar fi vinovat.” Faraon a răspuns: „Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și veți face același număr de cărămizi.” Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile.” Când au ieșit de la Faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau. Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare.” Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău.”