Ezechiel 3:1-27

Partajează

Ezechiel 3:1-27 Noua Traducere Românească (NTR)

El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du-te și vorbește-i Casei lui Israel!“. Mi-am deschis gura și El mi-a dat să mănânc sulul acela. El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți pântecul și umple-ți măruntaiele cu sulul pe care ți l-am dat!“. L-am mâncat și, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea. Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te, mergi la Casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire neînțeleasă și cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînțeleasă și cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poți înțelege. Cu siguranță, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta. Însă cei din Casa lui Israel nu vor vrea să te asculte, deoarece nu vor să Mă asculte pe Mine. Căci toți cei din Casa lui Israel au fruntea tare și inima împietrită. Iată, voi face fața ta la fel de tare ca fețele lor și fruntea ta – la fel de tare ca frunțile lor. Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“. El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă bine toate cuvintele pe care ți le spun. Du-te repede la exilați, la fiii poporului tău! Vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Așa vorbește Stăpânul DOMN!»“. Duhul m-a ridicat și am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată să fie gloria DOMNULUI din Locul Lui!“. Acest vuiet, ca al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile ființelor vii, atunci când se atingeau una de cealaltă, și vuietul roților din apropierea lor. Când Duhul m-a ridicat și m-a luat, mergeam supărat și furios în duhul meu, iar mâna DOMNULUI apăsa tare asupra mea. Am ajuns la exilații din Tel-Abib, care locuiau lângă râul Chebar, și am șezut acolo unde locuiau ei. Am șezut înmărmurit acolo, în mijlocul lor, timp de șapte zile. La sfârșitul celor șapte zile, Cuvântul DOMNULUI mi-a vorbit, zicând: „Fiul omului, te-am pus străjer peste Casa lui Israel. Ascultă cuvântul din gura Mea și avertizează-i din partea Mea! Când îi voi zice celui rău: «Sigur vei muri!», iar tu nu-l vei avertiza și nu-i vei vorbi ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi astfel viața, cel rău va muri din cauza nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dacă însă îl vei avertiza pe cel rău, iar el nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea lui cea rea, atunci acesta va muri din cauza nelegiuirii lui, dar tu îți vei scăpa sufletul. Dacă cel drept se va întoarce de la dreptatea lui și va comite fapte nelegiuite, voi pune înaintea lui o capcană și el va muri. Dacă nu l-ai avertizat, atunci el va muri în păcatul lui și nu-i vor fi amintite faptele drepte pe care le-a făcut, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar, dacă tu l-ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, și el nu a păcătuit, atunci sigur va trăi, căci a fost avertizat, iar tu îți vei scăpa sufletul“. Mâna DOMNULUI a fost peste mine acolo și El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale și acolo îți voi vorbi!“. M-am ridicat și m-am dus în vale. Și, iată că gloria DOMNULUI stătea acolo, întocmai ca gloria pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci m-am aruncat cu fața la pământ. Duhul a intrat în mine și m-a ridicat în picioare. El a vorbit cu mine și mi-a zis: „Intră în casa ta și închide-te înăuntru! Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii și te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale și vei fi mut, astfel încât nu vei mai putea să-i mustri, căci sunt o Casă răzvrătită. Dar când îți voi vorbi, îți voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Așa vorbește Stăpânul DOMN!». Și cine va vrea să asculte, să asculte, iar cine va refuza să asculte, să nu asculte, căci sunt o Casă răzvrătită“.

Ezechiel 3:1-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta și du-te de vorbește casei lui Israel!” Am deschis gura și mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta pe care ți-l dau!” L-am mâncat, și în gura mea a fost dulce ca mierea. El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte, căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. Îți voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun! Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu!’” Și Duhul m-a răpit și am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. Am auzit și vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, huruitul roților de lângă ele și dârdâitul unui mare cutremur de pământ. Când m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios și mâna Domnului apăsa tare peste mine. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau, și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. După șapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! Când voi zice celui rău: ‘Vei muri negreșit!’, dacă nu-l vei înștiința și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul! Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar, dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul!” Și mâna Domnului a venit peste mine acolo și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale și acolo îți voi vorbi!” M-am sculat și m-am dus în vale și iată că slava Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu fața la pământ. Duhul a intrat în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. Îți voi lipi limba de cerul gurii ca să rămâi mut și să nu-i poți mustra, căci sunt o casă de îndărătnici! Dar, când îți voi vorbi, îți voi deschide gura ca să le spui: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu.’ Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci sunt o casă de îndărătnici!

Ezechiel 3:1-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, mănâncă ceea ce găsești; mănâncă acest sul și du-te să vorbești casei lui Israel. Astfel, mi-am deschis gura și el m-a făcut să mănânc acel sul. Și mi-a spus: Fiu al omului, fă pântecele tău să mănânce și umple-ți adâncurile cu acest sul pe care ți-l dau. Atunci l-am mâncat; și în gura mea a fost dulce ca mierea. Și mi-a spus: Fiu al omului, du-te, mergi la casa lui Israel și vorbește-le cuvintele mele. Pentru că nu ești trimis la un popor cu o vorbire străină și cu o limbă grea, ci la casa lui Israel; Nu la multe popoare, cu o vorbire străină și cu o limbă grea, ale căror cuvinte nu le poți înțelege. Într-adevăr, dacă te-aș fi trimis la ele ți-ar fi dat ascultare. Dar casa lui Israel refuză să îți dea ascultare, pentru că ei refuză să îmi dea ascultare, pentru că toată casa lui Israel este nerușinată și cu inima împietrită. Iată, ți-am făcut fața tare împotriva fețelor lor și fruntea tare împotriva frunților lor. Ca un diamant mai tare decât cremenea ți-am făcut fruntea; nu te teme de ei, nici nu te descuraja din cauza privirilor lor, deși ei sunt o casă răzvrătită. Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, primește în inima ta toate cuvintele mele pe care ți le voi vorbi și ascultă-le cu urechile tale. Și du-te, mergi la cei din captivitate, la copiii poporului tău și vorbește-le și spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU; fie că vor asculta sau fie că se vor feri. Atunci duhul m-a ridicat și am auzit înapoia mea o voce a unei mari vijelii, spunând: Binecuvântată fie gloria DOMNULUI, din locașul său. Am auzit de asemenea zgomotul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta și zgomotul roților din fața lor și un zgomot al unei mari vijelii. Astfel duhul m-a ridicat și m-a dus și am mers în amărăciune, în aprinderea duhului meu; dar mâna DOMNULUI era tare peste mine. Atunci eu am venit la cei din captivitate la Tel-Abib, care locuiau lângă râul Chebar și am șezut unde ei au șezut și șapte zile am rămas acolo înmărmurit printre ei. Și s-a întâmplat că, la sfârșitul a șapte zile, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, te-am pus paznic peste casa lui Israel; de aceea ascultă cuvântul din gura mea și avertizează-i din partea mea. Când spun celui stricat: Vei muri negreșit; și tu nu îl avertizezi, nici nu vorbești ca să îl avertizezi pe cel stricat de calea lui stricată, pentru a-și salva viața; acel om stricat va muri în nelegiuirea lui; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Totuși, dacă îl avertizezi pe cel stricat și el nu se întoarce de la stricăciunea lui, nici de la calea lui cea rea, el va muri în nelegiuirea lui; dar tu ți-ai scăpat sufletul. Din nou: Când un om drept se abate de la dreptatea lui și face nelegiuire și eu pun o piatră de poticnire înaintea lui, el va muri, pentru că nu l-ai avertizat, el va muri în păcatul lui și dreptatea lui pe care a făcut-o nu va fi amintită; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Totuși, dacă tu avertizezi pe cel drept, ca cel drept să nu păcătuiască și el nu păcătuiește, el va trăi într-adevăr, deoarece este avertizat; de asemenea tu ți-ai scăpat sufletul. Și mâna DOMNULUI a fost acolo peste mine; și el mi-a spus: Ridică-te, ieși în câmpie și voi vorbi cu tine acolo. Atunci m-am ridicat și am ieșit în câmpie; și, iată, gloria DOMNULUI stătea în picioare acolo, ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebar; și am căzut cu fața la pământ. Atunci duhul a intrat în mine și m-a pus pe picioare și a vorbit cu mine și mi-a spus: Du-te, închide-te înăuntrul casei tale. Dar tu, fiu al omului, iată, vor pune funii peste tine și te vor lega cu ele și tu nu vei ieși dintre ei; Și voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale, încât vei fi mut și nu vei fi pentru ei un mustrător, pentru că ei sunt o casă răzvrătită. Dar când voi vorbi cu tine, îți voi deschide gura și tu le vei spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Cel care ascultă să asculte și cel care se ferește să se ferească, pentru că ei sunt o casă răzvrătită.

Ezechiel 3:1-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta și du-te de vorbește-i casei lui Israel!” Am deschis gura, și mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta pe care ți-l dau!” L-am mâncat, și în gura mea a fost dulce ca mierea. El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să Mă asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. Îți voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun! Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu!»” Și Duhul m-a răpit; și am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. Am auzit și vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, huruitul roților de lângă ele și dârdâitul unui mare cutremur de pământ. Când m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios, și mâna Domnului apăsa tare peste mine. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau; și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. După șapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! Când îi voi zice celui rău: «Vei muri negreșit», dacă nu-l vei înștiința și nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar voi cere sângele lui din mâna ta. Dar dacă îl vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul. Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar voi cere sângele lui din mâna ta. Dar dacă îl vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul.” Și mâna Domnului a venit peste mine acolo și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale, și acolo îți voi vorbi!” M-am sculat și m-am dus în vale; și iată că slava Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu fața la pământ. Duhul a intrat în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu care te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. Îți voi lipi limba de cerul gurii ca să rămâi mut și să nu-i poți mustra, căci sunt o casă de îndărătnici. Dar când îți voi vorbi, îți voi deschide gura ca să le spui: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu!» Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să nu asculte! Căci sunt o casă de îndărătnici.

Ezechiel 3:1-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi în fața ta. Mănâncă acest sul; apoi du-te și vorbește-i familiei (lărgite a) lui Israel!” Mi-am deschis gura; și El mi-a dat să mănânc acel sul. Mi-a mai zis: „Fiul omului, hrănește-ți stomacul și umple-ți intestinele cu sulul pe care ți l-am dat!” L-am mâncat; și în gura mea, acel sul a fost dulce ca mierea. Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei care sunt urmașii lui Israel și spune-le cuvintele Mele! Nu ești trimis la un popor cu o vorbire neînțeleasă și cu o limbă dificilă, ci la urmașii lui Israel! Nu te trimit la popoare multe care au vorbirea neînțeleasă și limba atât de dificilă încât nu le poți înțelege cuvintele. Cu certitudine, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta. Dar urmașii lui Israel nu vor accepta să te asculte – pentru că ei nu doresc să Mă asculte (nici) pe Mine! Toți cei care sunt urmașii lui Israel, au fruntea tare și inima împietrită. Să știi că voi face fața ta la fel de tare ca fețele lor și fruntea ta va fi la fel de tare ca frunțile lor. Voi face fruntea ta ca diamantul și mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei și nu te speria de fețele lor – pentru că sunt o familie de rebeli!” El a continuat: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun. Mergi imediat la cei exilați din poporul tău! Vorbește-le; și indiferent că vor asculta sau nu vor asculta, să le spui: «Iahve, Cel care este Stăpân(ul vostru), vă vorbește astfel: […]!»” Spiritul m-a ridicat; și am auzit în spatele meu un sunet ca vuietul unui mare cutremur. El zicea: „Să fie binecuvântată gloria lui Iahve din sanctuarul Său!” Acest vuiet care era ca al unui mare cutremur, fusese (de fapt,) făcut de aripile acelor ființe atunci când se atingeau una de cealaltă; și lui i se adăuga vuietul roților din apropierea lor. Când m-a ridicat Spiritul și m-a luat, mergeam dezamăgit și mânios în spiritul meu; iar mâna lui Iahve mă apăsa cu mare intensitate. Am ajuns la exilații aduși din Tel-Abib – la cei care locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau ei, am stat foarte șocat șapte zile. La sfârșitul celor șapte zile, Cuvântul lui Iahve a venit la mine și mi-a zis: „Fiul omului, te-am pus paznic pentru cei care formează familia (lărgită a) lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să îi avertizezi în numele Meu! Dacă îi voi zice omului incorect: «Te asigur că vei muri!», iar tu nu îl vei avertiza și nu îi vei vorbi ca să îl întorci din drumul lui rău ca să îi scapi astfel viața, el va muri din cauza vinovăției lui; dar voi cere sângele lui din mâna ta. Dar dacă îl vei avertiza pe cel incorect și el nu se va întoarce de la răutatea lui și de la drumul lui rău, atunci va muri din cauza vinovăției lui; iar tu îți vei scăpa sufletul. Dacă omul corect se va întoarce de la dreptatea lui și va comite nedreptate, voi pune înaintea lui o capcană; și va fi distrus. El va muri în păcatul lui; și nu îi vor fi amintite faptele corecte pe care le-a făcut. Dar dacă nu l-ai avertizat, voi cere sângele lui din mâna ta. Dacă tu l-ai avertizat pe cel corect spunându-i să nu păcătuiască și el nu a păcătuit, atunci va trăi datorită faptului că a fost avertizat; iar tu îți vei scăpa sufletul.” Mâna lui Iahve a fost peste mine acolo unde eram; și El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale și acolo îți voi vorbi!” M-am ridicat și m-am dus în vale. Am văzut că gloria lui Iahve era acolo – exact ca acea glorie pe care o văzusem la râul Chebar; și am căzut cu fața spre pământ. Atunci Spiritul a intrat în mine și m-a ridicat pe picioarele mele. El a vorbit cu mine și mi-a zis: „Intră în casa ta și închide-te înăuntru! Fiul omului, să procedezi astfel pentru că vor pune peste tine funii și te vor lega, ca să nu mai poți veni în mijlocul lor. Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale și vei fi mut; astfel, tu nu vei mai putea să le faci reproșuri – pentru că sunt o familie de rebeli. Dar când îți voi vorbi, îți voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Iahve, Cel care este Stăpân(ul vostru), vă vorbește astfel: […]!» Și cine va accepta să asculte, să asculte; iar cine va refuza să asculte, să nu asculte – pentru că sunt o familie de rebeli.”

Ezechiel 3:1-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Pe când uimit eram eu încă, El mi-a vorbit: „Ia și mănâncă, Ceea ce vezi în fața ta! Tu, fiu al omului, nu sta, Ci-nghite cartea ca astfel, La casele lui Israel, Să te trimit, să le vestești Cuvintele ce le primești!” Am deschis gura și mi-a dat Sulul acel, de l-am mâncat. „Hrănește-ți trupul” – zise El – „Și măruntaiele astfel Să ți le umpli, de îndat’, Cu sulul care ți-a fost dat!” Când l-am mâncat, în gura mea, Dulce ca mierea îmi părea. El zise: „Fiu al omului, Ai să te duci și ai să spui În Israel, cuvântul Meu! Vezi dar, că nu te trimit Eu, La un popor care arată O limbă grea și încurcată, Ci numai la poporu-acel, Din casele lui Israel. Nu te trimit la oameni cari Fac parte din popoare mari Având o limbă încurcată Și-o grea vorbire totodată, Pe care, orișicât ai vrea, Să o-nțelegi, nu ai putea. Îți spun însă, că – negreșit – Dacă la ele te trimit, Acele neamuri, de îndat’, Pe tine te-ar fi ascultat! Cu toate-acestea, Israel Nu te va asculta defel, Căci el, de fapt, precum știu bine, Nu vrea a asculta de Mine. Casa lui Israel arată Că are fruntea încruntată, Iar inima îi e-mpietrită. Iată, îți va fi dăruită O față aspră, ca a lor. Ca frunțile oamenilor, Am să îți fac și fruntea ta Și-asprime ea va căpăta. Precum un diamant, voiesc Ca fruntea ta să o aspresc, Încât ea va ajunge, încă, Mai tare decât e o stâncă. Nu te speria și nu te teme, Pentru că ei, în orice vreme, Sunt doar o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!” După aceea, glasul Lui Îmi zise: „Fiu al omului, Cuvintele ce îți voi spune, Ascultă-le și ți le pune În a ta inimă! Apoi, Du-te la prinșii de război, La fiii din al tău popor. Vorbește-le dar, tuturor, Fie că ei vor asculta, Fie că nu, vorbirea ta. În felu-acesta să le spui: Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu!” Atuncea, Duhul m-a răpit Și-n urma mea am auzit Vuiete cari făcute sânt De un cutremur de pământ. Îndată, eu am priceput Că zgomotul a fost făcut De slava Domnului, când ea, Din locul în care ședea, S-a ridicat. Am auzit, Apoi, și cum au vâjâit, Aripile ce le aveau Făpturile cari vii erau, L-au scos atunci când au pornit Și între ele s-au lovit. Am auzit de-asemenea, Alt zgomot care se vădea Drept huruitul roților Aflate la tălpile lor Și vuiete ce scoase sânt De un cutremur de pământ. Atunci când Duhul m-a răpit, Mergeam furios și necăjit, Iar Domnul, mâna, Își lăsase, Asupra mea de apăsase. La Tel-Abib, am mers apoi, La cei ce-au fost prinși de război, În al Haldeilor hotar, La apa râului Chebar. O săptămână, am rămas În al lor mijloc, fără glas Și mă simțeam înmărmurit. A șaptea zi, am auzit Însă, Cuvântul Domnului Zicându-mi: „Fiu al omului, Te pun – acuma – păzitor, Peste-al lui Israel popor. Când, un cuvânt tu vei avea, Ce va veni din partea Mea, Ai să te duci și ai să spui, Cuvântul Meu, poporului! Când îi voi zice, bunăoară, Omului rău, că o să moară – Iar tu nu o să te grăbești Ca vestea să i-o-mpărtășești Spre a-l opri din calea lui Și să scapi viața omului, Iar omul care este rău Piere pentru păcatul său – Să știi că te voi căuta, Căci am să cer, din mâna ta, Sângele omului acel! Dar dacă-l înștiințezi, iar el Continuă pe drumul său – Făr’ să se-abată de la rău – Și o să moară, negreșit, Pentru păcatul săvârșit, Nu te vei face vinovat Iar sufletul îți e iertat! Atuncea când un om – vădit Precum că e neprihănit – Se va abate, fără știre, De la a lui neprihănire – Iar pe acest nou drum al său Are a se deda la rău – Un laț, am să îi însăilez Ca înainte-i să-l așez, Prin care el are să cadă Apoi, în plasa morții, pradă. Dacă tu n-ai să te grăbești, Ca vestea să i-o-mpărtășești – Iar omul moare, negreșit, Pentru păcatul săvârșit Fără să-i fie pomenită Viața ce-a fost neprihănită – Să știi că te voi căuta, Căci am să cer, din mâna ta, Sângele omului acel! Dar dacă-l înștiințezi, iar el Nu o să mai păcătuiască – Și-n acest fel o să trăiască Pentru că tu l-ai înștiințat – Sufletul tău va fi iertat!” Asupră-mi, mâna Domnului Venit-a, iar cuvântul Lui Mi-a zis: „Te scoală! Du-te-n vale, Pentru că am găsit cu cale, În locu-acela, să-ți vorbesc!” Eu am plecat să împlinesc Ceea ce Domnul mi-a cerut. M-am dus în vale și-am văzut Cum vine a Lui slavă iar, La fel ca la râul Chebar. Când aste lucruri le-am zărit, Jos, la pământ, m-am prăbușit. Duhul în mine a intrat Și în picioare m-a săltat, Iar Domnul astfel mi-a vorbit: „Du-te acasă, negreșit, Și-ncuie-te apoi, în ea! Parte de frânghii vei avea Tu, fiule al omului, Căci oamenii poporului Au să te lege, de îndată, Să nu mai poți ieși, vreodată, În al lor mijloc. Vor căta Ca să lipească limba ta, De cerul gurii, mut să fii, Să nu mai poți, nicicând, să vii, Ca să îi mustri. Iată, ei – Adică oamenii acei – Sunt doar o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!” Dar când îți voi vorbi Eu, iată, Am să-ți deschid gura de-ndată, Căci trebuie ca să le spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu: „Cine voiește, să asculte, Iar cine nu vrea, să n-asculte! Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!”

Ezechiel 3:1-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce găsești, mănâncă sulul acesta și mergi să vorbești casei lui Israél!”. Am deschis gura și m-a făcut să mănânc sulul acesta. Și mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți pântecele și umpleți măruntaiele cu sulul acesta pe care eu ți-l dau!”. Eu l-am mâncat și era în gura mea dulce ca mierea. Apoi mi-a zis: „Fiul omului, mergi, du-te la casa lui Israél și spune-le cuvintele mele! Căci nu la un popor cu buze de neînțeles și cu limbă greoaie ești trimis, ci la casa lui Israél. Nu [ești trimis] la popoare mari, cu buze de neînțeles și cu limbă greoaie, ale căror cuvinte nu poți să le asculți: dacă te-aș trimite la ele, nu te-ar putea asculta. Casa lui Israél nu vrea să te asculte, pentru că pe mine nu vor să mă asculte: toată casa lui Israél este cu grumazul înțepenit și cu inima împietrită. Iată, fac fața ta dură, asemenea cu fețele lor, și grumazul tău, asemenea cu grumazul lor! Fac grumazul tău mai dur ca diamantul. Nu te teme de ei și nu tremura în fața lor, căci ei sunt o casă răzvrătită!”. El mi-a zis: „Fiul omului, toate cuvintele pe care eu ți le spun, ia-le la inima ta și ascultă-le cu urechile tale! Du-te, mergi la deportați, la fiii poporului tău, vorbește-le și spune-le: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu», fie că vor asculta, fie că vor refuza”. Duhul m-a ridicat și am auzit în urma mea zgomotul unui mare cutremur: „Binecuvântată este gloria Domnului din locul lui”. [Am auzit] zgomotul aripilor ființelor care se atingeau una pe alta și zgomotul roților de lângă ele și zgomotul cutremurului celui mare. Duhul m-a ridicat și m-a luat, iar eu am mers amărât și mâniat în duhul meu; mâna Domnului era puternică asupra mea. Am mers la deportați, la Tel-Abib, la cei care locuiau lângă râul Chebár, acolo unde ei locuiau, și am stat acolo șapte zile zăpăcit în mijlocul lor. După șapte zile, cuvântul Domnului a fost către mine: „Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israél. Ascultă cuvântul din gura mea și atenționează-i din partea mea! Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenționa și nu vei vorbi ca să-l atenționezi cu privirie la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine. Dar dacă tu îl vei atenționa pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la nelegiuirea lui și de la calea lui cea nelegiuită, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îți vei salva sufletul. Dacă un drept se abate de la dreptatea lui și va face nedreptate, eu voi pune o capcană înaintea lui și el va muri, căci tu nu l-ai atenționat cu privire la păcatul lui: va muri și nu se va mai aminti dreptatea pe care a făcut-o, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine. Dar dacă tu îl vei atenționa pe cel drept să nu păcătuiască și el, cel drept, nu va păcătui, va trăi pentru că s-a lăsat atenționat, iar tu îți vei salva sufletul”. Mâna Domnului a fost asupra mea acolo și mi-a zis: „Ridică-te, ieși către vale și acolo voi vorbi cu tine!”. M-am ridicat, am ieșit spre vale și, iată, acolo gloria Domnului stătea ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebár, iar eu am căzut la pământ. Duhul a intrat în mine și m-a făcut să stau în picioare. Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii și te vor lega cu ele și nu vei putea să ieși din mijlocul lor. Voi lipi gura ta de cerul gurii tale, vei amuți și nu vei mai fi pentru ei un om care mustră, pentru că ei sunt o casă răzvrătită. Când voi vorbi cu tine, îți voi deschide gura și tu le vei spune: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu». Cel care vrea să asculte va asculta, iar cel care vrea să refuze va refuza, pentru că sunt o casă răzvrătită.