YouVersion
Pictograma căutare

Ezechiel 6:9-14

Ezechiel 6:9-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Acolo, printre acele popoare unde au fost duși în captivitate, fugarii voștri își vor aminti de Mine, de Cel care am fost întristat din cauza inimii lor adultere care a deviat de la ascultarea de Mine și din cauza ochilor lor care priveau cu dorințe păcătoase la idolii lor. Atunci le va fi scârbă de toate faptele rele pe care le-au comis și de toate lucrurile lor oribile. Și vor ști astfel că Eu sunt Iahve și că nu degeaba am zis că le voi face acest rău.’»” Iahve, Cel care este Stăpân, vorbește astfel: „Bate din palme, dă din picioare și zi: «Vai!» – din cauza tuturor faptelor oribile și a răutăților familiei lui Israel care va fi doborâtă de sabie, de foamete și de epidemii! Cel care va fi departe, va muri de epidemie; iar cel care va fi aproape, va cădea decimat de sabie. Cel care va fi lăsat și protejat, va muri de foame. Așa Îmi voi satisface marea Mea supărare împotriva lor. Și vor ști că Eu sunt Iahve – atunci când cei omorâți din poporul lor vor zăcea printre idolii lor în jurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe orice vârf de munte, sub orice copac verde și sub orice stejar stufos – adică în toate locurile unde au ars tămâie parfumată tuturor idolilor lor. Îmi voi întinde mâna împotriva lor și voi face ca țara să fie devastată și distrusă din zona deșertului până la Dibla – oriunde sunt locuințele lor. Și vor ști astfel că Eu sunt Iahve!”

Ezechiel 6:9-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Aceia cari au să trăiască, De Mine au să-și amintească În mijlocul neamurilor, Pe unde rămășița lor Are să fie izgonită Și va ajunge-a fi robită. Am să zdrobesc, în acea țară, Inima lor cea preacurvară – Cari necredință a vădit – Și ochii lor care-au curvit Cu idolii ce i-au avut. Scârbă li se va fi făcut, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Pe care ei le-au săvârșit. În felu-acesta, negreșit, Ei au să știe tot mereu, Că Eu sunt Domnul Dumnezeu Și nu degeaba am lăsat Tot răul ce i-a apăsat.” Al nostru Domn și Dumnezeu Mi-a zis așa: „Bate mereu, Din mâini și din picioare-apoi, Și strigă: „Vai! Vai, pentru noi!” Din pricina acelor rele Și-a urâciunilor acele Făcute de casa pe care Neamul lui Israel o are, Casă ce va cădea lovită De sabie și nimicită Va fi de ciumă, de nevoi Și de al foametei șuvoi. Cel cari departe-o să se ție, Ucis de ciumă o să fie. Pe cel ce-aproape o să stea, O să-l ucidă sabia. Al foamei colți au să se-arate Pentru cel care, în cetate, Rămâne-va, pentru că – iată – Ea o să fie-mpresurată. Așa-Mi voi potoli mânia Și Îmi voi domoli urgia. Când ai voști’ oameni au să cadă, În al vost’ mijloc, morții, pradă, Când morții voști’ vor fi aflați Printre altare-mprăștiați Și printre toți idolii lor Pe culmile dealurilor, Pe munți-nalți și semețiți Sau sub copacii înverziți, Precum și sub acei stejari, Stufoși, cu ramurile mari – Adică unde își ardeau Tămâia ce o aduceau, Prin care, un miros plăcut, Pentru-ai lor idoli au făcut – Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu. Al Meu braț amenințător Îl voi întinde-n contra lor, Pentru că vreau ca să le fie, Țara, deșartă și pustie – Chiar din pustie începând, Până la Dibla ajungând – Oriunde am să îi zăresc Că locuință își găsesc. Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.”