Geneza 11:1-9 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în țara Șinear și au descălecat acolo. Și au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi și să le ardem bine în foc!” Și cărămida le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de var. Și au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului!” Domnul S-a coborât să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Și Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor și toți au aceeași limbă, și iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând. Haidem să Ne coborâm și să le încurcăm acolo limba, ca să nu-și mai înțeleagă vorba unii altora!” Și Domnul i-a împrăștiat de acolo pe toată fața pământului, așa că au încetat să zidească cetatea. De aceea, cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului.

Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. Călătorind spre est, oamenii au găsit o câmpie în țara Șinar și au locuit acolo. Atunci fiecare i-a zis semenului său: „Haideți să facem cărămizi și să le ardem bine“. Ei foloseau cărămizi în loc de pietre și smoală în loc de mortar. Apoi au zis: „Haideți! Să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ!“. DOMNUL a coborât să vadă cetatea și turnul pe care le construiau oamenii. DOMNUL a zis: „Iată, ei sunt un singur popor, toți au aceeași limbă, iar acesta este doar începutul a ceea ce vor să facă. Nimic din ceea ce și-au propus să facă nu va fi imposibil pentru ei. Haideți! Să coborâm și să le încurcăm acolo limba, astfel încât să nu-și mai înțeleagă limba unii altora“. Astfel, DOMNUL i-a împrăștiat de acolo pe suprafața întregului pământ, iar ei au încetat să mai construiască cetatea. De aceea cetății i s-a pus numele Babel, pentru că acolo DOMNUL a încurcat limba întregului pământ și apoi i-a împrăștiat pe suprafața întregului pământ.

Toți oamenii care trăiau pe pământ (atunci) vorbeau (inițial) o singură limbă și foloseau aceleași cuvinte. Venind dinspre Est, ei au găsit o câmpie în zona (care urma să se numească „țara”) Șinear; și s-au oprit să locuiască acolo. Atunci au zis unul altuia: „Haideți să facem cărămizi bine arse în foc.” Au produs astfel cărămizi care să înlocuiască pietrele; și au folosit smoală ca liant. Apoi au zis: „Haideți să ne construim un oraș (înconjurat de ziduri) în care să facem un turn al cărui vârf să ajungă până la cer. Astfel ne vom face un nume și nu vom fi împrăștiați pe toată suprafața pământului.” Iahve a venit să vadă orașul și turnul pe care le construiau oamenii. Atunci El a zis: „Ei formează un singur popor și toți folosesc aceeași limbă. Constatăm că au început să își pună în aplicare planul; și în aceste condiții, nimic nu le-ar obstrucționa intențiile. Haidem să mergem între ei și să le încurcăm acolo limba pe care o folosesc, pentru ca să nu se mai înțeleagă unul cu celălalt.” Astfel, Iahve i-a împrăștiat de acolo pe toată suprafața pământului; și de atunci încolo, ei au încetat să mai construiască orașul. Așa se explică de ce orașul a fost numit (ulterior) Babel – pentru că acolo Iahve a încurcat limba tuturor oamenilor care locuiau (atunci) pe pământ; și astfel i-a determinat să se împrăștie pe toată suprafața lui.

Și întreg pământul era cu o singură limbă și cu o singură vorbire. Și s-a întâmplat, cum au călătorit de la est, că au găsit o câmpie în țara Șinar și au locuit acolo. Și au spus unul altuia: Haidem să facem cărămizi și să le ardem bine. Și au avut cărămidă ca piatră și smoală au avut ca mortar. Și au spus: Haidem să ne zidim o cetate și un turn, al cărui vârf să ajungă până la cer; și să ne facem un nume, ca nu cumva să fim împrăștiați pretutindeni pe fața întregului pământ. Și DOMNUL a coborât să vadă cetatea și turnul, pe care copiii oamenilor le-au zidit. Și DOMNUL a spus: Iată, poporul este unul și ei toți au o singură limbă și au început să facă aceasta, și acum nimic nu îi va opri din ceea ce au de gând să facă. Haidem să coborâm, și acolo să le încurcăm limba, ca ei să nu mai înțeleagă vorbirea unuia către celălalt. Astfel DOMNUL i-a împrăștiat pretutindeni de acolo, peste fața întregului pământ; și au încetat a zidi cetatea. De aceea i s-a pus numele Babel, pentru că acolo DOMNUL a încurcat limba întregului pământ; și de acolo DOMNUL i-a împrăștiat peste fața întregului pământ.

Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. Pornind ei spre răsărit, au dat peste o câmpie în ținutul Șinear și s-au așezat acolo. Și au zis unul către altul: „Haideți să facem cărămizi și să le ardem bine în foc!” Și cărămida le-a slujit ca piatră, iar smoala, ca mortar. Și au mai zis: „Haideți să ne zidim o cetate și un turn cu vârful până la cer și să ne facem un nume, ca să nu ne împrăștiem pe toată fața pământului!” DOMNUL S-a coborât să vadă cetatea și turnul pe care le zideau fiii oamenilor. Și DOMNUL a zis: „Iată, sunt un singur popor și toți au aceeași limbă, și acesta este abia începutul lucrării; acum, nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând. Haideți să coborâm acolo și să le încurcăm limba, ca să nu-și mai înțeleagă vorba unii altora!” Astfel, DOMNUL i-a împrăștiat de acolo pe toată fața pământului, așa că au încetat să zidească cetatea. De aceea i s-a pus numele Babel, căci acolo a încurcat DOMNUL limba întregului pământ și de acolo i-a împrăștiat DOMNUL pe toată fața pământului.

Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în țara Șinear și au descălecat acolo. Și au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi și să le ardem bine în foc!” Și cărămida le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de var. Și au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului!” Domnul S-a coborât să vadă cetatea și turnul pe care le zideau fiii oamenilor. Și Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor și toți au aceeași limbă și iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând. Haidem să Ne coborâm și să le încurcăm acolo limba, ca să nu-și mai înțeleagă vorba unii altora!” Și Domnul i-a împrăștiat de acolo pe toată fața pământului, așa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului.

Pe tot pământul erau o singură limbă și aceleași cuvinte. Pornind de la răsărit, [oamenii] au găsit o vale în țara lui Șineár și s-au stabilit acolo. Au zis unul către altul: „Haideți să facem cărămizi și să le ardem în foc!”. Și au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de mortar. Și au zis: „Haideți să ne construim o cetate și un turn al cărui vârf [să ajungă] la cer; să ne facem un nume ca să nu ne împrăștiem pe fața întregului pământ!”. Domnul a coborât să vadă cetatea și turnul pe care le construiau fiii oamenilor. Și Domnul a zis: „Iată, toți sunt de un popor și de o vorbire; acesta este numai începutul a ceea ce vor să facă. De acum înainte nimic nu-i va împiedica să facă tot ceea ce și-au pus în gând să facă. Haideți, să coborâm și să le încurcăm vorbirea acolo, ca nimeni să nu înțeleagă vorbirea celuilalt!”. Domnul i-a împrăștiat de acolo pe fața întregului pământ și au încetat de a mai construi cetatea. De aceea i s-a dat numele de Babél, pentru că acolo Domnul a încurcat vorbirea de pe întregul pământ și de acolo Domnul i-a împrăștiat pe fața întregului pământ.

În vremile de mult apuse, Pământul nostru cunoscuse, Pe toată suprafața lui, Numai o limbă. Omului I-a fost ușor să se-nțeleagă Cu semenii-i din lumea-ntreagă. Oameni-au mers spre răsărit, Iar în Șinear, ei au găsit Un șes întins, bun de-așezat, Și-acolo au descălecat. S-au adunat, s-au sfătuit – S-au mai certat – dar au găsit Că toți, de muncă, sunt avizi: „Haideți să facem cărămizi, Și să le ardem bine-n foc!” – Au zis. Și ele-au ținut loc De piatră, iar smoala, de var. Că nu le-au făcut în zadar, Îndată o să dovedim: „Haideți, cetate să zidim, Și-un turn cari cerul să-l învingă, Cu al său vârf, să îl atingă” – S-au îndemnat – „s-avem un nume, Să nu fim risipiți în lume!” Domnul, din ceruri, a venit Și la lucrare a privit, Zicând: „Cu toți sunt un popor. Au doar o limbă și-acum vor, Cetăți și turn, să construiască! Nimic n-are să îi oprească! Haidem, măsuri ca să luăm, Și limba să le-o încurcăm – Să nu poată să se-nțeleagă – De lucru, praful să se-aleagă!” Domnul, atunci, i-a-mprăștiat Și-n patru zări i-a alungat. Munca, îndată, s-a oprit – Iar turnul nu s-a construit. Cetății, nume, i s-a dat „Babel”, și-nseamnă „Încurcat”, Iar numele acesta, iată, Că două lucruri ne arată: Întâi că Domnul i-a oprit, Iar planul s-a zădărnicit Și-apoi, aici au apărut Limbile ce s-au cunoscut.