Geneza 15:7-21
Geneza 15:7-21 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și i-a spus: Eu sunt DOMNUL care te-a scos din cetatea Ur a caldeilor, ca să îți dau această țară să o moștenești. Iar el a spus: Doamne DUMNEZEULE, din ce voi ști că o voi moșteni? Iar el i-a spus: Ia-mi o vițea de trei ani și o capră de trei ani și un berbec de trei ani și o turturea și un pui de porumbel. Și a luat la el toate acestea și le-a despicat în două și a așezat fiecare bucată una în fața alteia, dar păsările nu le-a despicat. Și când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le-a alungat. Și când soarele apunea, un somn adânc a căzut peste Avram și, iată, o groază a unui mare întuneric a căzut peste el. Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să știi cu adevărat că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a lor și vor servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani; Și de asemenea pe acea națiune, căreia ei îi vor servi, o voi judeca; și după aceea vor ieși din ea cu mare avere. Iar tu vei merge la părinții tăi în pace și vei fi îngropat la o bătrânețe frumoasă. Dar în a patra generație vor veni din nou aici, pentru că nelegiuirea amoriților nu este încă deplină. Și s-a întâmplat, după ce soarele a apus și era întuneric, că iată, un cuptor fumegând și o lampă arzând au trecut printre acele bucăți. În aceeași zi DOMNUL a făcut un legământ cu Avram, spunând: Seminței tale i-am dat această țară, de la râul Egiptului până la marele râu, râul Eufrat: Cheniții și cheniziții și cadmoniții, Și hitiții și periziții și refaimii, Și amoriții și canaaniții și ghirgașiții și iebusiții.
Geneza 15:7-21 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Dumnezeu i‑a zis: „Eu sunt DOMNUL, care te‑am scos din Ur, din Caldeea, ca să‑ți dau în stăpânire țara aceasta.” Avram a zis: „Stăpâne DOAMNE, prin ce voi cunoaște că o voi lua în stăpânire?” Și Domnul i‑a zis: „Adu‑mi o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel.” Avram le‑a luat pe toate acestea, le‑a despicat în două și a pus jumătățile una în fața celeilalte, dar păsările nu le‑a despicat. Păsările răpitoare s‑au năpustit asupra stârvurilor, dar Avram le‑a alungat. Pe la apusul soarelui, un somn adânc a venit peste Avram și, iată, o spaimă și un întuneric mare au căzut peste el. Domnul i‑a zis lui Avram: „Să știi negreșit că cei din sămânța ta vor locui ca străini într‑o țară care nu este a lor, vor sluji ca robi și vor fi asupriți patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi vor sluji îl voi judeca Eu, și după aceea vor ieși de acolo cu averi mari. Tu te vei duce la părinții tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. În al patrulea neam se vor întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și‑a atins încă vârful.” După asfințitul soarelui, s‑a făcut întuneric adânc și deodată s‑a arătat un vas de lut fumegând, o torță aprinsă, care a trecut printre animalele despicate. În ziua aceea, DOMNUL a făcut legământ cu Avram și i‑a zis: „Seminței tale îi dau țara aceasta, de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat, și anume țara cheniților, a cheniziților, a cadmoniților, a hitiților, a fereziților, a refaimilor, a amoriților, a canaaniților, a ghirgasiților și a iebusiților.”
Geneza 15:7-21 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Haldeea, ca să-ți dau în stăpânire țara aceasta.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaște că o voi stăpâni?” Și Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel!” Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două și a pus fiecare bucată una în fața alteia, dar păsările nu le-a despicat. Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri, dar Avram le-a izgonit. La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram și iată că l-a apucat o groază și un mare întuneric. Și Domnul i-a zis lui Avram: „Să știi hotărât că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită și o vor apăsa greu timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă îl voi judeca Eu; și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății. Tu vei merge în pace la părinții tăi; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă vârful.” După ce a asfințit soarele, s-a făcut un întuneric adânc și iată că a ieșit un fum ca dintr-un cuptor și niște flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram și i-a zis: „Seminței tale îi dau țara aceasta, de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat, și anume: țara cheniților, a cheniziților, a cadmoniților, a hitiților, a fereziților, a refaimiților, a amoriților, a canaaniților, a ghirgasiților și a iebusiților.”
Geneza 15:7-21 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
El i-a mai zis: „Eu sunt Iahve – Acela care te-a adus din Ur, din teritoriul numit Caldeea, ca să îți dea această țară ca moștenire.” Avram L-a întrebat: „Iahve, Tu Cel care ești Stăpân, cum voi ști că voi moșteni această țară?” Iahve a răspuns: „Adu-Mi o vacă tânără de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel.” Avram a venit cu toate acestea, le-a despicat în două și a așezat jumătățile una în fața celeilalte; dar nu a despicat și păsările. Când au venit păsările răpitoare să ia acele jumătăți de animale, Avram le-a alungat. În timp ce apunea soarele, Avram a adormit profund, experimentând coșmarul unui mare întuneric. Atunci Iahve i-a zis: „Să știi că urmașii tăi vor trăi ca străini într-o țară care nu va fi a lor. Acolo vor fi sclavi și vor suporta exploatarea (altora) pentru un timp de patru sute de ani. Dar Eu voi judeca pe poporul căruia îi vor sluji! Apoi vor pleca de acolo cu mari bogății! (Până atunci), tu vei merge în pace acolo unde au ajuns și strămoșii tăi. Vei fi înmormântat după ce îți vei trăi fericit anii bătrâneții. Urmașii tăi se vor întoarce aici când vor ajunge la a patra generație; pentru că (acum) nedreptatea amoriților nu a ajuns încă la limita maximă (admisibilă).” Când a apus soarele și s-a făcut întuneric, a trecut o flacără printre acele bucăți; și a însoțit-o un fum ca al unui cuptor. În acea zi, Iahve a ratificat un legământ cu Avram, zicând: „Voi da această țară «seminței» tale. Teritoriul ei va fi de la Râul Egiptului până la Râul Mare, adică până la Eufrat. Împreună cu ea îți voi da pe cheniți, pe cheniziți, pe cadmoniți, pe hitiți, pe fereziți, pe refaimiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe ghirgasiți și pe iebusiți.”
Geneza 15:7-21 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Domnul i-a zis: „Eu, Domnul sânt! Eu doar, după al Meu cuvânt, Te-am scos din Ur și din Haldeea. Când ai plecat din țara ‘ceea, Ți-am spus să-ți iei tot, și nevasta Pentru că-ți dau țara aceasta.” Avram, pe Domnul, L-a-ntrebat: „Prin ce voi fi-ncunoștiințat, Că am să fiu stăpân în țară?” Domnul, atunci, i-a vorbit iară: „Să iei o juncă de trei ani, O capră și-un berbec – ca ani, Sa fie cu junca la fel – O turturea și-un porumbel.” Avram, pe toate, le-a luat Și-n două, el le-a despicat. A pus fiecare bucată În fața alteia. Dar iată, Pe păsări nu le-a despicat. Păsări de pradă au zburat Și peste stârvuri au venit, Însă Avram le-a izgonit. În zare, soarele-a apus. De-un somn adânc, a fost răpus Avram – apoi s-a-nspăimântat, În întuneric cufundat. „În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate. Dar neamul cari robi i-a luat, De Mine, fi-va judecat. Iar când ieși-vor din robie, Primi-vor multă bogăție, Dobândind multe avuții. Tu vei pleca – așa să știi – Să dormi cu-ai tăi părinți, în pace. Până atunci însă, voi face Să ai o viață împlinită Și-o bătrânețe fericită. Și patru neamuri se vor scurge, Până când iarăș’ vor ajunge În țara care le-o dau lor. Căci răul Amoriților, De pe al țării larg cuprins, Încă nu este prea întins.” Când soarele a asfințit, O beznă grea s-a-nstăpânit, Și-un fum – precum cel de cuptor – S-a repezit, fulgerător, Prin animalele-așezate, De-Avram – prin cele despicate. Un legământ a încheiat Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat: „Dau țara, seminției tale. Ea se întinde de din vale De Nilul Egiptenilor, Și-atinge unda apelor Marelui fluviu Eufrat. Pământu-acesta minunat, Îl dau pentru al tău popor. Acum e al Cheniților, Al neamului de Cheniziți, De Cadmoniți și de Hetiți; Este al Fereziților, Precum și-al Refaimiților, Al neamului de Amoriți, A celor ce sunt Canaaniți, Precum și-al Ghirgasiților Și-n fine-al Iebusiților.”
Geneza 15:7-21 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
El i-a zis: „Eu sunt Domnul, care te-am făcut să ieși din Ur, din Caldéea, ca să-ți dau țara aceasta ca s-o moștenești”. Și [Abrám] a zis: „Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaște că o voi stăpâni?”. Și [Domnul] a zis: „Ia-mi o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică și un pui de porumbel!”. Și i-a adus toate acestea, le-a spintecat în două și a pus fiecare bucată una în fața celeilalte, dar păsările nu le-a spintecat. Și păsările răpitoare coborau peste animalele spintecate, dar Abrám le izgonea. La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Abrám și l-a cuprins frica. Un întuneric mare a căzut asupra lui. [Domnul] i-a zis lui Abrám: „Să știi că descendența ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo îi vor sluji [pe străini] și aceștia îi vor umili timp de patru sute de ani. Dar pe poporul pe care ei îl vor sluji, eu îl voi judeca. Și după aceea vor ieși cu averi mari. Tu vei merge la părinții tăi în pace și vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. A patra generație, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoréilor nu și-a împlinit până acum [măsura]”. Soarele a apus și s-a făcut întuneric adânc; și, iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut printre acele părți de animale! În ziua aceea, Domnul a încheiat o alianță cu Abrám, zicând: „Descendenței tale voi da țara aceasta de la râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrát, și anume: chenéii, chenezéii, cadmonéii, hetéii, ferezéii, refaímii, amoréii, canaaneénii, ghergheséii și iebuséii”.
Geneza 15:7-21 Noua Traducere Românească (NTR)
DOMNUL i-a zis: ‒ Eu sunt DOMNUL Care te-am adus din Ur, din Caldeea, ca să-ți dau țara aceasta s-o stăpânești. Avram L-a întrebat: ‒ Stăpâne DOAMNE, cum voi ști că o voi stăpâni? El i-a răspuns: ‒ Ia pentru Mine o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel. A luat pentru El toate acestea, le-a despicat în două și a așezat fiecare bucată una în fața celeilalte; însă păsările nu le-a despicat. Când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le-a alungat. În timp ce apunea soarele, pe Avram l-a cuprins un somn adânc. Și iată că au venit peste el o groază și un mare întuneric. Atunci El i-a zis lui Avram: „Să știi bine că urmașii tăi vor fi străini într-o țară care nu este a lor, iar oamenii acelei țări îi vor subjuga și îi vor oprima timp de patru sute de ani. Dar pe națiunea căreia îi vor sluji ei ca sclavi, o voi judeca Eu, iar după aceea vor ieși de acolo cu mari bogății. Tu însă vei ajunge la strămoșii tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. Urmașii tăi se vor întoarce aici în a patra generație, pentru că nelegiuirea amoriților nu este încă deplină“. După ce a apus soarele și s-a făcut întuneric beznă, iată că un fum ca de cuptor și o torță aprinsă au trecut printre acele părți de animale. În ziua aceea, DOMNUL a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Descendentului tău îi dau această țară, de la Râul Egiptului până la Râul cel Mare, râul Eufrat, și anume pe cheniți, pe cheniziți, pe cadmoniți, pe hitiți, pe periziți, pe refaiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe ghirgașiți și pe iebusiți“.
Geneza 15:7-21 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Haldeea, ca să-ți dau în stăpânire țara aceasta.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaște că o voi stăpâni?” Și Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel.” Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două și a pus fiecare bucată una în fața alteia, dar păsările nu le-a despicat. Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri, dar Avram le-a izgonit. La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram și iată că l-a apucat o groază și un mare întuneric. Și Domnul a zis lui Avram: „Să știi hotărât că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, și o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu, și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății. Tu vei merge în pace la părinții tăi; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă vârful.” După ce a asfințit soarele, s-a făcut un întuneric adânc și iată că a ieșit un fum ca dintr-un cuptor și niște flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram și i-a zis: „Seminței tale dau țara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, și anume țara cheniților, a cheniziților, a cadmoniților, a hetiților, a fereziților, a refaimiților, a amoriților, a canaaniților, a ghirgasiților și a iebusiților.”