Geneza 2:23-25 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.

Atunci Adam a zis: „În sfârșit, aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea. Aceasta se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar ei vor fi un singur trup. Omul și soția lui erau amândoi goi și nu le era rușine.

Atunci Adam a zis: „Aceasta este (făcută) din oasele și din carnea mea. Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat!” Acest fapt explică de ce (începând de-atunci) omul se desprinde de tatăl și de mama lui; apoi el se unește cu soția lui, devenind astfel un singur „corp” cu ea. Omul (din Eden) și soția lui erau amândoi neacoperiți cu haine; și (totuși) nu le era rușine (să trăiască așa).

Și Adam a spus: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie, pentru că a fost luată din bărbat. De aceea un bărbat va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și cei doi vor fi un singur trup. Și ei erau amândoi goi, omul și soția sa, și nu se rușinau.

Și omul a zis: „Iat-o, în sfârșit, pe cea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat.” De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup. Omul și femeia lui erau amândoi goi, și nu le era rușine.

Și omul a zis: „Iat-o în sfârșit pe aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om.” De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.

Și omul a zis: „Aceasta, în sfârșit, este os din oasele mele și carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie, pentru că din bărbat a fost luată”. De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi un singur trup. Amândoi, bărbatul și femeia lui, erau goi, dar nu se rușinau unul de altul.

Când a văzut-o lângă el, Omul a glăsuit astfel: „Iată, acuma s-a găsit Un ajutor ce-i potrivit Ca să îmi șeadă-alăturea – Care e scos din carnea mea. „Femeie”, va fi ea chemată, Căci din bărbat a fost luată.” De-aceea omul va lăsa Pe tatăl și pe mama sa, De soața lui se va lipi, Iar cei doi doar un trup vor fi.” Deși omul și soața lui Se aflau goi, lor – nici unui – De-acest fapt nu le-a fost rușine, Căci nu știau ce-i rău s-au bine.