Geneza 25:2-34 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și Șuah. Iocșan a născut pe Seba și pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost așurimii, letușimii și leumimii. Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida și Eldaa. Toți aceștia sunt fiii Cheturei. Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. Dar a dat daruri fiilor țiitoarelor sale și, pe când era încă în viață, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în Țara Răsăritului. Iată zilele anilor vieții lui Avraam: el a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. Avraam și-a dat duhul și a murit după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile, și a fost adăugat la poporul său. Isaac și Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peștera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Țohar, Hetitul, care este față în față cu Mamre. Acesta este ogorul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropați Avraam și nevastă-sa Sara. După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna Lahai-Roi. Iată spița neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l născuse lui Avraam egipteanca Agar, roaba Sarei. Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, Mișma, Duma, Masa, Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. Aceștia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele și taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor. Și iată anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său. Fiii lui au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a așezat în fața tuturor fraților lui. Iată spița neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac. Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, și sora lui Laban, Arameul. Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, și Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe pe Domnul. Și Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, Și două noroade se vor despărți la ieșirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Și cel mai mare va sluji celui mai mic.” S-au împlinit zilele când avea să nască și iată că în pântecele ei erau doi gemeni. Cel dintâi a ieșit roșu de tot, ca o manta de păr, și de aceea i-au pus numele Esau. Apoi a ieșit fratele său, care ținea cu mâna de călcâi pe Esau, și de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei. Băieții aceștia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniștit, care stătea acasă în corturi. Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Și Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?” Și Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat și astfel și-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.

Ea i-a născut pe Zimran, Iokșan, Medan, Midian, Ișbak și Șuah. Lui Iokșan i s-au născut Șeba și Dedan. Urmașii lui Dedan au fost: așuriții, letușiții și leumiții. Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Hanoh, Abida și Eldaa. Toți aceștia au fost urmașii Cheturei. Avraam i-a dat lui Isaac tot ceea ce avea. El le-a oferit daruri fiilor țiitoarelor sale și, în timp ce era încă în viață, i-a trimis de lângă fiul său Isaac spre est, în țara din partea de est. Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. El și-a dat ultima suflare, murind după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile. Astfel, el a fost adăugat la poporul său. Fiii săi, Isaac și Ismael, l-au înmormântat în peștera Mahpela de pe terenul lui Efron, fiul hititului Țohar, teren care se află în apropiere de Mamre și pe care Avraam îl cumpărase de la fiii lui Het. Acolo a fost înmormântat Avraam împreună cu Sara, soția lui. După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s-a așezat lângă Beer Lahai-Roi. Aceasta este istoria lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, slujitoarea Sarei, i l-a născut lui Avraam. Acestea au fost numele fiilor lui Ismael, după numele lor, potrivit genealogiilor lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, Mișma, Duma, Massa, Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. Aceștia au fost fiii lui Ismael și acestea au fost numele celor doisprezece prinți ai triburilor lor, după așezările și taberele lor. Aceștia au fost anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și-a dat duhul și a murit, fiind adăugat la poporul său. Ei au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Așura. El se stabilise separat de toți frații lui. Aceasta este istoria lui Isaac, fiul lui Avraam. Lui Avraam i s-a născut Isaac. Acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fata arameului Betuel din Padan-Aram și sora arameului Laban. Isaac s-a rugat DOMNULUI pentru soția sa, pentru că nu putea rămâne însărcinată. DOMNUL l-a ascultat, iar Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată. Dar, pentru că fiii ei se băteau în pântecul ei, Rebeca a zis: „Dacă se întâmplă acest lucru, de ce am mai rămas însărcinată?“. Și s-a dus să-L întrebe pe DOMNUL. DOMNUL i-a răspuns: „Două națiuni sunt în pântecul tău și două popoare născute din tine se vor despărți. Unul va fi mai puternic decât celălalt și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr“. Când i s-au împlinit zilele să nască, iată că în pântecul Rebecăi erau gemeni. Primul a ieșit roșcat peste tot, ca o manta de păr, și i-au pus numele Esau. După aceea a ieșit fratele său, ținându-se cu mâna de călcâiul lui Esau. De aceea i-au pus numele Iacov. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii. Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi. Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov. Odată, în timp ce Iacov fierbea o ciorbă, Esau a venit de la câmp sleit de puteri. Esau i-a zis lui Iacov: ‒ Dă-mi voie, te rog, să mănânc repede din ciorba aceasta roșiatică, pentru că sunt sleit de puteri. De aceea i s-a pus și numele de Edom. Iacov i-a răspuns: ‒ Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut! Esau a zis: ‒ Iată, sunt pe cale să mor. La ce-mi folosește dreptul de întâi născut? Iacov i-a răspuns: ‒ Jură-mi mai întâi! Esau i-a jurat și i-a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut. Apoi Iacov i-a dat lui Esau niște pâine și niște ciorbă de linte. Acesta a mâncat, a băut, apoi s-a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și-a desconsiderat dreptul de întâi născut.

Ea i-a născut pe următorii fii: Zimran, Iocșan, Medan, Midian, Ișbac și Șuah. În familia lui Iocșan s-au născut Șeba și Dedan. Urmașii lui Dedan au fost: așuriții, letușiții și leumiții. Fiii lui Midian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida și Eldaa. Toți aceștia au provenit din Chetura. Avraam i-a dat (ca moștenire) lui Isaac tot ce avea. A oferit daruri și fiilor concubinelor lui. Dar în timp ce încă trăia, el i-a separat de fiul lui numit Isaac, determinându-i să își stabilească locuința în teritoriile țării din Est. Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. Când i s-a terminat viața, a murit după ce trăise mulțumit de lungimea ei și fericit chiar și la bătrânețe. Astfel, el a fost adăugat la (cei care decedaseră în) poporul lui. Fiii lui care se numeau Isaac și Ismael, l-au înmormântat în peștera Mahpela din terenul (care fusese inițial al) lui Efron, fiul hititului Țohar. Acest teren este la estul localității Mamre. El fusese cumpărat de Avraam de la hitiți. Acolo a fost înmormântat Avraam împreună cu soția lui numită Sara. După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul lui care se numea Isaac. El și-a stabilit locuința lângă Beer Lahai-Roi. Urmează genealogia lui Ismael – fiul lui Avraam, născut acestuia de egipteanca Agar care era sclava Sarei. Numele fiilor lui Ismael în ordinea nașterii lor, sunt acestea: Nebaiot, primul care s-a născut în familia lui Ismael; apoi Chedar, Adbeel, Mibsam, Mișma, Duma, Masa, Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. Aceștia au fost fiii lui Ismael și fiecare a devenit unul dintre cei doisprezece conducători ai triburilor lor, conform locului unde și-au stabilit taberele. Ismael a trăit o sută treizeci și șapte de ani. Când a ajuns la această vârstă, a murit și a fost astfel adăugat la (cei care decedaseră în cadrul) poporul lui. Descendenții acestuia au locuit în teritoriul situat între Havila și Șur, zonă care este în partea de est a Egiptului, în direcția localității Asur. Ei au trăit în ostilitate față de toate rudele lor (provenite din Avraam). Urmează genealogia lui Isaac – fiul lui Avraam. În familia lui Avraam s-a născut Isaac. El avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca – fiica arameului Betuel din Padan-Aram. Ea a fost sora arameului Laban. Isaac s-a rugat lui Iahve pentru soția lui, pentru că ea era sterilă. Iahve i-a ascultat rugăciunea; și astfel, soția lui numită Rebeca, a rămas însărcinată. Copiii se mișcau energic în uterul ei. Atunci ea a zis: „De ce mi se întâmplă acest lucru?” S-a dus să Îl întrebe pe Iahve. El i-a răspuns: „În uterul tău sunt două «națiuni»; și după ce se vor naște din tine, (acești copii) vor forma (în timp) două popoare distincte. Unul dintre ele va avea o forță mai mare decât a celuilalt; iar cel mai mare (dintre fii) va fi servitorul celui mai mic.” Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea (doi) gemeni în uterul ei. Primul care s-a născut, era roșu pe tot corpul, ca și cum ar fi fost îmbrăcat cu o manta de păr. Acest fapt explică de ce i-au pus numele Esau. Apoi s-a născut fratele lui care îl ținea cu mâna de călcâi pe Esau. Acest lucru i-a determinat să îi pună numele Iacov. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii. Acești băieți au crescut. Esau a devenit un vânător abil care trăia ca om al câmpului; dar Iacov era un om liniștit și locuia în corturi. Isaac l-a simpatizat (mai mult) pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; dar Rebeca l-a apreciat (mai mult) pe Iacov. Odată, în timp ce Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit obosit de pe câmp. El i-a zis lui Iacov: „Dă-mi să mănânc din această ciorbă de culoare roșie, pentru că sunt extrem de obosit!” Acest fapt explică de ce Esau a mai fost numit și Edom. Iacov i-a răspuns: „Vinde-mi mai întâi drepturile tale care decurg din faptul că te-ai născut primul (în familia părinților noștri)!” Esau a zis: „Sunt aproape mort…; ce valoare mai are pentru mine faptul că sunt primul-născut?” Iacov i-a zis: „Mai întâi jură-mi (că renunți la el și că mi-l dai mie)!”. Esau i-a jurat; și astfel (în schimbul unei ciorbe) i-a vândut lui Iacov dreptul de prim-născut. Apoi Iacov i-a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a desconsiderat Esau dreptul de prim-născut.

Și ea i-a născut pe Zimran și pe Iocșan și pe Medan și pe Madian și pe Ișbac și pe Șuah. Și Iocșan a născut pe Șeba și pe Dedan. Și fiii lui Dedan au fost: Așurim și Letușim și Leumim. Și fiii lui Madian: Efa și Efer și Hanoc și Abida și Eldaa. Toți aceștia au fost copiii Cheturei. Și Avraam a dat lui Isaac tot ce a avut. Dar fiilor concubinelor, pe care Avraam le-a avut în timp ce încă trăia, Avraam le-a dat daruri și i-a trimis departe de Isaac, fiul său, spre est, în ținutul din est. Și acestea sunt zilele anilor vieții lui Avraam pe care le-a trăit, o sută șaptezeci și cinci de ani. Atunci Avraam și-a dat duhul și a murit la o bătrânețe frumoasă, un om bătrân și plin de ani; și a fost adunat la poporul său. Și fiii săi, Isaac și Ismael, l-au îngropat în peștera Macpela, în câmpul lui Efron, fiul lui Țohar hititul, care este în față cu Mamre; Câmpul pe care Avraam l-a cumpărat de la fiii lui Het: acolo a fost Avraam îngropat și Sara, soția lui. Și s-a întâmplat, după moartea lui Avraam, că Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său, Isaac; și Isaac a locuit lângă fântâna Lahairoi. Acum acestea sunt generațiile lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care Hagar egipteanca, roaba lui Sara, l-a născut lui Avraam; Și acestea sunt numele fiilor lui Ismael, după numele lor, conform cu generațiile lor: întâiul născut al lui Ismael, Nebaiot, și Chedar și Adbeel și Mibsam, Și Mișma și Duma și Masa, Hadar și Tema, Ietur, Nafiș și Chedma; Aceștia sunt fiii lui Ismael și acestea sunt numele lor, după satele lor și după cetățuile lor; doisprezece prinți conform cu națiunile lor. Și aceștia sunt anii vieții lui Ismael, o sută treizeci și șapte de ani; și el și-a dat duhul și a murit; și a fost luat la poporul său. Și au locuit de la Havila până la Șur, care este în față cu Egiptul, cum mergi spre Asiria; și a murit înaintea feței tuturor fraților săi. Și acestea sunt generațiile lui Isaac, fiul lui Avraam: Avraam a născut pe Isaac; Și Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat pe Rebeca de soție, fiica lui Betuel sirianul din Padanaram, sora lui Laban sirianul. Și Isaac l-a implorat pe DOMNUL pentru soția lui, pentru că era stearpă; și DOMNUL s-a lăsat înduplecat de el; și Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată. Și copiii se luptau înăuntrul ei; și ea a spus: Dacă este așa, de ce sunt eu astfel? Și ea s-a dus să întrebe pe DOMNUL. Și DOMNUL i-a spus: Două națiuni sunt în pântecele tău și două feluri de popoare se vor separa din adâncurile tale; și un popor va fi mai tare decât celălalt popor; și cel mai în vârstă va servi pe cel mai tânăr. Și când i s-au împlinit zilele să nască, iată, erau gemeni în pântecele ei. Și primul a ieșit roșu, peste tot ca un veșmânt păros; și i-au pus numele, Esau. Și după aceea a ieșit fratele său și mâna lui ținea călcâiul lui Esau; și i-au pus numele Iacob; și Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când ea i-a născut. Și băieții au crescut și Esau era un vânător iscusit, un bărbat al câmpului; iar Iacob era un bărbat blând, locuind în corturi. Și Isaac iubea pe Esau, deoarece mânca din vânatul lui; dar Rebeca iubea pe Iacob. Și Iacob a fiert o supă și Esau a venit de la câmp și era leșinat; Și Esau a spus lui Iacob: Hrănește-mă, te rog, cu supă aceea roșie; căci sunt leșinat; de aceea i-a pus numele Edom. Și Iacob a spus: Vinde-mi astăzi dreptul tău de întâi născut. Și Esau a spus: Iată, eu sunt pe moarte și la ce îmi folosește acest drept de întâi născut? Și Iacob a spus: Jură-mi astăzi; și el i-a jurat și i-a vândut dreptul său de întâi născut lui Iacob. Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine și supă de linte; și a mâncat și a băut și s-a ridicat și a plecat; astfel Esau a disprețuit dreptul său de întâi născut.

Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și pe Șuah. Lui Iocșan i s-au născut Șeba și Dedan. Fiii lui Dedan au fost așurimii, letușimii și leumimii. Fiii lui Madian: Efa, Efer, Enoh, Abida și Eldaa. Toți aceștia sunt fiii Cheturei. Avraam i-a dat lui Isaac toate averile sale, dar fiilor țiitoarelor sale Avraam le-a dat daruri și, pe când era încă în viață, i-a trimis departe de fiul său Isaac, în Ținutul Răsăritului. Acestea au fost zilele anilor vieții lui Avraam: el a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. Avraam și-a dat duhul și a murit după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile, și a fost adăugat la poporul său. Fiii săi Isaac și Ismael l-au îngropat în peștera Macpela, care este față în față cu Mamre, în ogorul lui Efron, fiul lui Țohar, hititul, ogor pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropați Avraam și Sara, nevasta lui. După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, fiul său. El locuia lângă Beˀer-Lahai-Roí. Aceștia sunt urmașii lui Ismael, fiul pe care i-l născuse lui Avraam egipteanca Agar, slujnica Sarei. Aceștia sunt fiii lui Ismael, după numele lor și după spița neamului lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, Mișma, Duma, Masa, Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. Aceștia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele și taberele lor. Ei au fost cele douăsprezece căpetenii, după triburile lor. Aceștia au fost anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul lui. Urmașii lui au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Asiria. Vrajbă a fost între Ismael și toți frații săi. Aceștia sunt urmașii lui Isaac, fiul lui Avraam. Lui Avraam i s-a născut Isaac. Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat-o de nevastă pe Rebeca, fiica lui Betuel, arameul, din Padan-Aram, și sora lui Laban, arameul. Isaac s-a rugat DOMNULUI pentru nevasta sa, fiindcă nu putea avea copii, și DOMNUL l-a ascultat, iar Rebeca, nevasta sa, a rămas însărcinată. Copiii se înghionteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, de ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să-L întrebe pe DOMNUL, iar DOMNUL i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău și două popoare din tine se vor despărți. Unul va fi mai puternic decât celălalt, iar cel mare va sluji celui mic.” S-au împlinit zilele când urma să nască; și, iată, în pântecele ei erau doi gemeni. Cel care a ieșit primul era foarte roșcovan, ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau. Apoi a ieșit fratele său, care-l ținea cu mâna de călcâi; de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei. Băieții s-au făcut mari: Esau a ajuns un vânător iscusit, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, în vreme ce Iacov era un om așezat și locuia în corturi. Isaac îl iubea pe Esau, pentru că îi plăcea să mănânce din vânatul lui. Rebeca însă îl iubea mai mult pe Iacov. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de pe câmp frânt de oboseală și i-a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să sorb pe săturate din ciorba asta roșie-roșie, fiindcă sunt frânt de oboseală!” (De aceea i s-a dat lui Esau numele Edom). Iacov a zis: „Vinde-mi acum dreptul tău de întâi născut!” Esau a răspuns: „Iată, mai am puțin și mor! La ce bun dreptul acesta de întâi născut?” Și Iacov a zis: „Jură-mi acum!” Esau i-a jurat și astfel i-a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut. Atunci, Iacov i-a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.

Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și pe Șuah. Iocșan i-a născut pe Seba și pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost așurimii, letușimii și leumimii. Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida și Eldaa. Toți aceștia sunt fiii Cheturei. Avraam i-a dat lui Isaac toate averile sale. Dar le-a dat daruri fiilor țiitoarelor sale și, pe când era încă în viață, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în Țara Răsăritului. Iată zilele anilor vieții lui Avraam: el a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. Avraam și-a dat duhul și a murit după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile, și a fost adăugat la poporul său. Isaac și Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peștera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Țohar, hititul, care este față în față cu Mamre. Acesta este ogorul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropați Avraam și nevasta sa Sara. După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna Lahai-Roi. Iată spița neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care i-l născuse lui Avraam egipteanca Agar, roaba Sarei. Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, Mișma, Duma, Masa, Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. Aceștia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele și taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor. Și iată anii vieții lui Ismael: o sută treizeci și șapte de ani. El și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său. Fiii lui au locuit de la Havila până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a așezat în fața tuturor fraților lui. Iată spița neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam l-a născut pe Isaac. Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat-o de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, arameul, din Padan-Aram, și sora lui Laban, arameul. Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă, și Domnul l-a ascultat: nevasta sa, Rebeca, a rămas însărcinată. Copiii se băteau în pântecele ei, și ea a zis: „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să-L întrebe pe Domnul. Și Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău și două noroade se vor despărți la ieșirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt, și cel mai mare îi va sluji celui mai mic.” S-au împlinit zilele când avea să nască; și iată că în pântecele ei erau doi gemeni. Cel dintâi a ieșit roșu de tot, ca o manta de păr, și de aceea i-au pus numele Esau. Apoi a ieșit fratele său, care îl ținea cu mâna de călcâi pe Esau, și de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei. Băieții aceștia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniștit, care stătea acasă în corturi. Isaac îl iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă îl iubea mai mult pe Iacov. Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Și Esau i-a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală!” De aceea i s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?” Și Iacov a zis: „Jură-mi întâi!” Esau i-a jurat și astfel și-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. Atunci Iacov i-a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.

Ea i-a născut pe Zimrán, pe Iocșán, pe Medán, pe Madián, pe Ișbác și pe Șúah. Iocșán le-a dat naștere lui Șebá și lui Dedán. Fiii lui Dedán au fost: Așurím, Letușím și Leumím. Fiii lui Madián au fost: Efá, Éfer, Enóh, Abída și Eldaá. Toți aceștia sunt fiii Chetúrei. Abrahám i-a dat lui Isáac tot ce avea el, iar fiilor concubinelor pe care le-a avut Abrahám le-a dat daruri și, pe când era încă în viață, i-a trimis de lângă Isáac, fiul său, spre est, în ținutul Qédem. Acestea sunt zilele anilor vieții lui Abrahám pe care le-a trăit: o sută șaptezeci și cinci de ani. Abrahám și-a dat duhul și a murit după o bătrânețe fericită, bătrân și sătul [de zile], și a fost adăugat la poporul său. Isáac și Ismaél, fiii săi, l-au îngropat în peștera Macpéla, în ogorul lui Efrón, fiul lui Țóhar, hetéul, care este față în față cu Mamré, ogorul pe care-l cumpărase Abrahám de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropați Abrahám și Sára, soția sa. După moartea lui Abrahám, Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul său Isáac. El locuia lângă Béer-Lahái-Roí. Acestea sunt generațiile lui Ismaél, fiul lui Abrahám, pe care i-l născuse lui Abrahám Agár, egiptéanca, servitoarea Sárei. Acestea sunt numele fiilor lui Ismaél, după numele lor și după generația lor: întâiul născut al lui Ismaél, Nebaiót, Chedár, Adbeél, Mibsám, Mișmá, Dumá, Mása; Hadád, Téma, Ietúr, Nafíș și Chédma. Aceștia sunt fiii lui Ismaél și acestea sunt numele lor, după așezările și taberele lor. Ei sunt cei doisprezece principi după neamurile lor. Aceștia sunt anii vieții lui Ismaél: o sută treizeci și șapte de ani. El și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său. Ei au locuit de la Havilá până la Șur, care este în fața Egiptului, cum mergi spre Asíria. El s-a așezat în fața tuturor fraților lui. Aceasta este descendența lui Isáac, fiul lui Abrahám. Abrahám l-a născut pe Isáac. Isáac avea patruzeci de ani când a luat-o de soție pe Rebéca, fiica lui Betuél, arameul, din Padán-Arám, sora lui Lában, Àrameul. Isáac s-a rugat Domnului pentru soția sa, căci era sterilă. Domnul l-a ascultat și Rebéca, soția sa, a zămislit. Copiii se băteau în [sânul] ei; și ea a zis: „Dacă-i așa, de ce mi se întâmplă asta mie?”. Și s-a dus să caute [răspuns] la Domnul. Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în sânul tău și două popoare din măruntaiele tale se vor despărți. Un popor va fi mai tare decât celălalt popor și cel mai mare îl va sluji pe cel mai mic”. S-au împlinit zilele când avea să nască; și, iată, în sânul ei erau doi gemeni. A ieșit primul și era roșu; era în întregime ca o mantie de păr; și i-au pus numele Esáu. Apoi a ieșit fratele său și mâna lui ținea călcâiul lui Esáu; și i-a pus numele Iacób. Isáac era în vârstă de șaizeci de ani când s-au născut ei. Băieții s-au făcut mari. Esáu a ajuns un vânător care cunoștea [arta vânătorii], om al câmpiei; dar Iacób era un om integru, locuind în corturi. Isáac îl iubea pe Esáu pentru că îi plăcea vânatul lui; Rebéca, însă, îl iubea pe Iacób. Odată, Iacób a pregătit o fiertură, Esáu a venit de la câmp și era frânt [de oboseală]. Esáu i-a zis lui Iacób: „Dă-mi, te rog, să mănânc din fiertură, fiertura asta roșie, fiindcă sunt frânt”. De aceea i s-a dat numele Edóm. Iacób a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi-născut!”. Esáu a zis: „Iată, eu sunt pe moarte; la [ce-mi slujește] dreptul de întâi-născut?”. Iacób a zis: „Jură-mi astăzi!”. Și el i-a jurat și, astfel, i-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacób. Iacób i-a dat lui Esáu pâine și fiertură de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a ridicat și a plecat. Astfel și-a disprețuit Esáu dreptul de întâi-născut.

Ea îl născuse pe Zimran Și pe Iocșan și pe Medan, Pe Madian, Ișbac și-n urmă, Șuah. Iocșan, pe a sa urmă, Lăsă pe Seba și Dedan. Trei fii a zămislit Dedan: În șir fusese Așurimi, Letușimi și Leumimi. Fiii lui Madian erau: Efa, Efer, Enoh; urmau Elda și-Abida, după ei. Sunt toți, fii ai Cheturiei. Avram lăsă odraslei sale – Deci lui Isac – totul. Cu cale, Găsi că este potrivit, Ca fiii ce i-au zămislit Toate-ale sale țiitoare, Să capete câte-un dar mare. Cum a gândit, a și făcut. Apoi, el grijă a avut, Ca de Isac, să-i depărteze. Și puse astfel, să se-așeze – ‘Nainte de a fi murit – În țara de la răsărit. Avram, împovărat de ani – O sută șapte’șicinci de ani Ajuns-a de a împlinit – Sătul de zile, fericit Că toate le-a făcut cu rost, S-a stins din viață și a fost, La neamul său, adăugat. Fiii, apoi, l-au îngropat; Cei doi – Isac și Ismael – Sunt cei ce-au îngrijit de el. L-au așezat în locu-acela, Unde e peștera Macpela, În țarina aceea care Ținutul Mamre-n față o-are; Acea bucată de pământ În care i-au făcut mormânt, A fost al lui Efron ogor, Cari este-al lui Țohar fecior. Ogorul fost-a cumpărat, De-Avram, ca loc de-nmormântat, De la Hetiți – demult, odată – Când a fost Sara îngropată. Avram fiind deci adormit, Domnul, în urmă-i S-a-ngrijit De fiul său Isac. I-a dat Belșug. L-a binecuvântat Pe el, pe soața ce-o avea. Pe vremea ‘ceea locuia, El cu soția – amândoi – Lângă fântâna Lahai-Roi. Iată spița lui Ismael – Al lui Avram fiu, este el, Și-al lui Agar. Măicuța lui E fiică a Egiptului. Pe Ismael când îl născuse, Sara, drept roabă, o avuse. Iată numele fiilor Lui Ismael: în neamul lor E Nebaiot, primul născut. În urma lui, a apărut Chedar, Adbel, Mibsam, Mișma, Duma, Masa, Hadad, Tema, Ietur, Nafiș, Chedma-n sfârșit, La care, șirul s-a oprit. Sunt toți, fii ai lui Ismael, Căci doisprezece-avut-a el. Acestea sunt numele lor, După-al lor neam și locul lor. Ei, doișpe voievozi au fost, Cari și-au făcut, cu toți, un rost. Iar Ismael trăit-a deci, Exact o sută și treizeci Și șapte ani. El i-a-mplinit, Când, de pe lume, s-a sfârșit. Copiii lui sau așezat – Și-ntreg ținutu-au înțesat – De la Havila pân’ la Șur, Și locurile dimprejur. Ținutul Șur se întindea – Cum mergi către Asiria – Privind țara Egiptului. ‘Nainte dar, la frații lui, El – Ismael – a locuit, Așa cum Domnu-a poruncit. Isac e fiul lui Avram; Iată dar spița lui de neam: Patru decenii a-mplinit, Atunci când s-a căsătorit. Rebeca e a lui soție. Ea, fiică-i e – precum se știe – Lui Betuel, zis Arameul, Ce-i frate cu Laban Evreul, Care ședea-n Padan-Aram. Toți erau rude cu Avram. Padan-Aramul cuprindea, Pe-atunci, Mesopotamia. Isac se rugă Domnului, Pentru Rebeca – soața lui – Căci era stearpă. Dumnezeu, I-a ascultat glasul, mereu. Rebeca, fiind vindecată, Rămase dar, însărcinată. Cei doi copii, care urmau Ca să se nască, se băteau În pântecele ei, mereu. Atuncea ea, pe Dumnezeu, L-a întrebat, foarte mirată: „De ce mai sunt însărcinată?” El i-a răspuns, din cerul Său: „Află că-n pântecele tău, Se află două neamuri, care Vor zămisli două popoare; Acestea fi-vor despărțite, Din tine, când vor fi ieșite. Unul din neamul ce-o să vie, Cu mult mai mare o să fie; Iar cel mai mic, slugă îl are, Pe cel care va fi mai mare.” Când timpul i s-a împlinit, Doi gemeni, ea a zămislit. Primul copil se arăta Roșu de tot – ca o manta Din păr lucrată; i-au găsit „Esau”, drept nume potrivit, Căci s-au luat după culoare, După a lui înfățișare. În urmă, grabnic, a venit Al doilea fiu. El a ieșit Ținând cu mâna de călcâi, Pe cel ce s-a născut întâi. Plecând de la ce s-a-ntâmplat, „Iacov”, copilu-a fost chemat. Iată dar, cum au fost traduse Aceste nume: i se spuse Esau – „Păros” – celui dintâi, Și „Cel ce ține de călcâi”, Celui de-al doilea, căci firește, „Iacov” se cheamă-n evreiește. Isac, când fiii-i s-au născut, Șase decenii a avut. Cei doi copii au crescut mari. Esau a fost acela cari Ajunse vânător vestit, Pe câmp fiind mai mult zărit. Iacov, cuminte, se vădea, Căci lângă cort, mai mult, ședea. Pentru vânatul dobândit, Esau era mai mult iubit, De tatăl său. Rebeca, ea, Mai mult, pe Iacov îl iubea. Odată, Iacov a gătit O ciorbă. Foarte ostenit, Esau, din câmp, când s-a întors, A zis: „De vlagă, eu sunt stors. Frate, ascultă a mea vorbă: Dă-mi să mănânc din a ta ciorbă – Cea roșie – căci sunt flămând, Mereu, pe drumuri alergând; Acum sunt tare ostenit!” – De-atunci, „Edom” a fost numit; „Edom”, prin „Roșu” e tradus. Iacov, către Esau, a spus: „Să-mi vinzi dar, dreptul ce îl ai – De-ntâi născut – iar apoi hai Ca să mănânci.” El s-a-nvoit: „La ce-ar putea fi folosit Dreptul acesta, când eu mor?! Ia-ți dreptul dar, mai repejor!” „Jură-mi întâi!” – Iacov a vrut. El a jurat și și-a vândut Dreptul pe cari l-a dobândit, Când pe-astă lume a venit. Atuncea, Iacov i-a adus Ciorbă de linte și i-a pus Și pâine lângă ea, pe masă. Esau părea că nici nu-i pasă De dreptul ce și l-a pierdut, Ci a mâncat și a băut.