Geneza 3:1-7 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?” Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.’” Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.

Șarpele era mai viclean decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i-a zis femeii: ‒ A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“? Femeia i-a răspuns șarpelui: ‒ Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, dar, despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți“. Dar șarpele i-a zis femeii: ‒ Sigur nu veți muri! Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I-a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. Atunci li s-au deschis ochii amândurora și au cunoscut că sunt goi. Ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut învelitori.

Șarpele era mult mai perfid decât toate animalele sălbatice de pe câmp făcute de Dumnezeul numit Iahve. El a zis femeii: „Este oare o certitudine că Dumnezeu a zis să nu mâncați (fructe) din niciun pom care există în grădină?” Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din fructele tuturor pomilor din grădină cu excepția celui din mijlocul ei. Despre acela, Dumnezeu a spus: «Să nu îi mâncați fructele și nici să nu vă atingeți de el – ca să nu muriți!»” Șarpele a zis femeii: „Cu certitudine, nu veți muri; Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca (fructe) din acel pom, ochii voștri se vor deschide și veți fi ca El – având capacitatea să cunoașteți binele și răul!” Femeia a văzut că în acel pom erau fructe bune de mâncat, că avea un aspect estetic plăcut și că promitea să ofere posibilitatea ajungerii la înțelepciune. Atunci a luat unul dintre fructele lui și a mâncat din el. A dat și soțului ei care era lângă ea; iar el a mâncat. Atunci li s-au deschis ochii amândurora și au constatat că erau fără haine. În consecință, ei au cusut împreună frunze de smochin, din care și-au făcut șorțuri.

Acum șarpele era mai viclean decât orice fiară a câmpului pe care DOMNUL Dumnezeu a făcut-o. Și a spus femeii: Oare a spus Dumnezeu: Să nu mâncați din fiecare pom al grădinii? Și femeia a spus șarpelui: Putem să mâncăm din rodul pomilor grădinii, Dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: Să nu mâncați din el, nici să nu îl atingeți, ca nu cumva să muriți. Și șarpele a spus femeii: Nu veți muri nicidecum; Fiindcă Dumnezeu știe că în ziua în care voi mâncați din acesta, atunci ochii voștri vor fi deschiși și veți fi ca dumnezei, cunoscând binele și răul. Și când femeia a văzut că pomul era bun pentru mâncare și că era plăcut ochilor și un pom de dorit să facă pe cineva înțelept, ea a luat din rodul lui și a mâncat și a dat de asemenea soțului ei care era cu ea și a mâncat și el. Și li s-au deschis ochii la amândoi și au știut că erau goi; și au cusut frunze de smochin laolaltă și și-au făcut șorțuri.

Șarpele, însă, era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i-a zis femeii: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați din orice pom din grădină?” Femeia i-a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul oricărui pom din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»” Atunci, șarpele i-a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri! Dimpotrivă, Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând ce este bine și ce este rău.” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, că era o încântare pentru ochi și că era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat. Apoi i-a dat și bărbatului ei, care a mâncat și el. Atunci li s-au deschis amândurora ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.

Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El i-a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină»?” Femeia i-a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»” Atunci șarpele i-a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri! Dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; i-a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.

Șarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncați din niciun pom al grădinii?”. Femeia i-a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină; numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din el, nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»”. Și șarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veți muri! Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut ochilor și că pomul era de dorit, ca unul care dă înțelepciune și a luat din rodul lui și a mâncat și a dat și bărbatului care era cu ea și a mâncat și el. Și li s-au deschis ochii amândurora și au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut acoperăminte.

Din tot ce Domnul a zidit, Doar șarpele, mai iscusit, Se dovedise-n vremea ‘ceea. El spuse întâlnind femeia: „Iată, mă tot întreb mereu: Oare chiar zis-a Dumnezeu Că n-aveți voie să mâncați Din pomii toți, aici aflați?” „Din orișicare pom putem” – A spus femeia – „dacă vrem, Să ne luăm pentru-a mânca. Însă dacă vom încerca – Din cel care-i în mijloc pus – Ca să luăm, Domnul a spus Că noi, de-ndat’, o să murim. Deci, de-acel pom, noi ne ferim.” Atuncea șarpele a zis: „Nu veți muri. V-a interzis, Din acest pom ca să gustați, Ca voi să nu vă deșteptați, Să fiți la fel ca Dumnezeu, Știind asemeni Lui mereu, Ce este rău și ce e bine. Așa e, crede-mă pe mine!” Femeia a mâncat din pom; Și-i dete și la al ei om, Iar el sărmanul, a mușcat, Și iată dar ce a urmat: Atunci, ochii li s-au deschis – S-a spulberat frumosul vis – Și s-au văzut cât sunt de goi. S-au rușinat și – amândoi – Din smochin, frunze au luat; Șorțuri din ele-au însăilat, Iar după ce le-au isprăvit, Cu ele s-au acoperit.