Geneza 31:1-16 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta.” Iacov s-a uitat și la fața lui Laban și iată că ea nu mai era ca înainte. Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul tău de naștere, și Eu voi fi cu tine.” Iacov a trimis de a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. El le-a zis: „După fața tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. Ci când zicea el: ‘Mieii pestriți să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriți. Și când zicea: ‘Mieii bălțați să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălțați. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau bălțați, pestriți și seini. Și Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. El a zis: ‘Ridică ochii și privește: toți țapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt bălțați, pestriți și seini, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere.’” Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a vândut și ne-a mâncat și banii? Toată bogăția pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu.”

Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru. Din ceea ce era al tatălui nostru și-a strâns el toată această bogăție“. Iacov s-a uitat la fața lui Laban și iată că acesta nu mai era binevoitor cu el, ca înainte. Atunci DOMNUL i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi, la rudeniile tale, iar Eu voi fi cu tine“. Iacov a trimis să le cheme pe Rahela și Lea pe câmp, la turma sa, și le-a zis: ‒ Mă uit la fața tatălui vostru și văd că acesta nu mai este binevoitor cu mine, așa cum era înainte. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi știți că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. Însă tatăl vostru m-a înșelat și mi-a schimbat plata de zece ori. Dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să-mi facă rău. Dacă el spunea: „Mieii pestriți vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriți. Dacă el spunea: „Mieii vărgați vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgați. Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru și mi le-a dat mie. Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și cu pete. Apoi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacov!“. Eu I-am răspuns: „Iată-mă!“. El mi-a zis: „Ridică-ți ochii și privește că toți berbecii care sar pe oi sunt vărgați, pestriți și cu pete, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp și Mi-ai făcut un jurământ. Acum ridică-te, ieși din această țară și întoarce-te în țara de origine“. Atunci Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: ‒ Mai este oare pentru noi parte și moștenire în casa tatălui nostru? Nu suntem noi oare privite ca niște străine? Căci ne-a vândut și ne-a mâncat și tot argintul. De fapt, toată bogăția pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru ne aparține nouă și copiilor noștri. Prin urmare, fă tot ceea ce ți-a zis Dumnezeu.

Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el și-a însușit toată această bogăție din averea tatălui nostru!” Iacov a mai observat că nici atitudinea lui Laban față de el nu mai era aceeași ca altădată. Atunci Iahve i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara strămoșilor tăi, la rudele tale; și Eu voi fi cu tine.” Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela și pe Leea în câmp, unde erau turmele lui. Apoi le-a zis: „Văd că atitudinea tatălui vostru față de mine nu mai este ca în trecut. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi știți că i-am slujit tatălui vostru cu toate forțele mele. Totuși, el m-a înșelat și mi-a schimbat recompensa pentru munca mea de zece ori (până acum). Dar Dumnezeu nu i-a permis să îmi facă rău. Dacă spunea: «Mieii pestriți vor fi recompensa ta», atunci toate oile fătau miei pestriți; iar când spunea: «Mieii pătați să îți fie plata», toate oile fătau miei pătați. Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru și mi le-a dat mie! Odată, când oile erau pregătite să conceapă miei, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și cu pete. Apoi îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. Eu i-am răspuns «Sunt aici!». El mi-a spus: «Privește și observă că toți berbecii care sar pe oi sunt vărgați, pestriți și cu pete. Să știi că se întâmplă așa pentru că am văzut tot ce ți-a făcut Laban. Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns o piatră ca stâlp comemorativ și unde Mi-ai făcut un jurământ. Acum pregătește-te, ieși din această țară și întoarce-te în zona ta natală.»” Atunci Rahela și Leea i-au răspuns: „Mai există oare vreo moștenire pentru noi în familia tatălui nostru? Din moment ce ne-a vândut și apoi a folosit argintul luat pe noi, nu este evident că ne consideră ca fiind niște străine? De fapt, toate bogățiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru, acum ne aparțin nouă și copiilor noștri. Deci fă tot ce ți-a spus Dumnezeu!”

Și a auzit cuvintele fiilor lui Laban, spunând: Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru; și din ceea ce era al tatălui nostru el a dobândit toată această glorie. Și Iacob a privit înfățișarea lui Laban și, iată, aceasta nu mai era față de el ca înainte. Și DOMNUL i-a spus lui Iacob: Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale; și eu voi fi cu tine. Și Iacob a trimis și a chemat pe Rahela și Leea la câmp, la turma sa, Și le-a spus: Văd înfățișarea tatălui vostru, că aceasta nu mai este față de mine ca înainte; dar Dumnezeul părinților mei a fost cu mine. Și voi știți că eu, cu toată puterea mea, am servit pe tatăl vostru. Și tatăl vostru m-a înșelat și a schimbat plățile mele de zece ori; dar Dumnezeu nu i-a permis să mă vatăme. Dacă el a spus astfel: Cele pestrițe vor fi plățile tale; atunci toate vitele au născut pestrițe; și dacă el a spus astfel: Cele vărgate vor fi plata ta; atunci toate vitele au născut vărgate. Astfel Dumnezeu a luat vitele tatălui vostru și mi le-a dat mie. Și s-a întâmplat în acel timp, când vitele zămisleau, că mi-am ridicat ochii și am văzut într-un vis și, iată, berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și bălțați. Și îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit într-un vis, spunând: Iacob; iar eu am spus: Iată-mă. Și a spus: Ridică-ți acum ochii și vezi, toți berbecii care sar pe vite sunt vărgați, pestriți și bălțați, pentru că am văzut tot ceea ce Laban îți face. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns stâlpul și unde mi-ai făcut o promisiune; acum ridică-te, ieși din această țară și întoarce-te în țara rudelor tale. Și Rahela și Leea au răspuns și i-au zis: Este totuși vreo parte sau moștenire pentru noi în casa tatălui nostru? Nu suntem socotite de el ca străine? Căci ne-a vândut și ne-a mâncat în întregime și banii. Pentru că toată bogăția pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri, acum așadar, fă orice ți-a spus Dumnezeu.

Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și din averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta.” Iacov s-a uitat la fața lui Laban și, iată, ea nu mai era față de el ca înainte. Atunci, DOMNUL i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul tău de baștină, și Eu voi fi cu tine!” Iacov a trimis să le cheme pe Rahela și pe Leea la câmp, la turma lui, și le-a zis: „Văd că fața tatălui vostru nu mai este față de mine ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea, iar tatăl vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. Ci când zicea el: «Cei pestriți să-ți fie plata», toată turma făta pestriți. Și când zicea: «Cei bălțați să-ți fie plata», toată turma făta bălțați. Dumnezeu a luat astfel averea tatălui vostru și mi-a dat-o mie. În vremea când caprele erau în călduri, am văzut în vis că țapii care săreau pe capre erau tărcați, pestriți și pătați. Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacove!» «Iată-mă», am răspuns eu. El a zis: «Ridică-ți ochii și privește: toți țapii care sar pe capre sunt bălțați, pestriți și pătați, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban! Eu sunt Dumnezeul de la Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de baștină!»” Rahela și Leea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a vândut și ne-a mâncat argintul? Toată bogăția pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a fiilor noștri. Acum, fă tot ce ți-a spus Dumnezeu!”

Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta.” Iacov s-a uitat și la fața lui Laban și iată că ea nu mai era ca înainte. Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul tău de naștere, și Eu voi fi cu tine!” Iacov a trimis de le-a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. El le-a zis: „După fața tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi însevă știți că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. Ci, când zicea el: «Mieii pestriți să fie simbria ta», toate oile făceau miei pestriți. Și când zicea: «Mieii bălțați să fie simbria ta», toate oile făceau miei bălțați. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau bălțați, pestriți și seini. Și Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacove!» «Iată-mă», am răspuns eu. El a zis: «Ridică ochii și privește: toți țapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt bălțați, pestriți și seini, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere!»” Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a vândut și ne-a mâncat și banii? Toată bogăția pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu!”

[Iacób] a auzit cuvintele fiilor lui Lában, care ziceau: „Iacób a luat tot ce era al tatălui nostru și din cele ale tatălui nostru și-a făcut toată această bogăție”. Iacób s-a uitat la fața lui Lában; și iată că nu mai era cu el ca mai ieri și alaltăieri! Domnul i-a zis lui Iacób: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale! Eu voi fi cu tine”. Iacób a trimis să le cheme pe Rahéla și pe Léa la câmp, unde era turma lui. El le-a zis: „Eu văd că fața tatălui vostru nu mai este cu mine ca mai ieri și alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine. Voi înșivă știți că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea. Dar tatăl vostru m-a înșelat și mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a dat să-mi facă rău. Când el zicea așa: «Cele brumării să fie plata ta!», toate oile fătau miei brumării. Iar când zicea: «Cele dungate să fie plata ta!», toate oile fătau miei dungați. Și așa a luat Dumnezeu turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. La vremea când oile erau în călduri, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și [berbecii] care se urcau pe capre și pe oi erau dungați, brumării și bălțați. Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacób!», și eu am răspuns: «Iată-mă!». El a zis: «Ridică-ți ochii și privește: toți țapii și berbecii care se urcă pe capre și pe oi sunt dungați, brumării și bălțați; am văzut tot ce ți-a făcut Lában! Eu sunt Dumnezeul din Bétel, unde ai uns [cu untdelemn] stela, unde mi-ai făcut un jurământ. Acum, ridică-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere!»”. Rahéla și Léa au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? Oare nu ne-a considerat el ca străine, căci ne-a vândut și ne-a mâncat și argintul nostru? Căci toată bogăția pe care Dumnezeu a despuiat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu!”.

Iacov, averea, și-o sporea; Tot mai bogat el devenea, Din zi în zi, din an în an. Atunci, copiii lui Laban, Au început să-l pizmuiască Și împotrivă-i să cârtească. Ei ziseră: „Tot ce-a avut Laban – întregul său avut – Iacov, acum, și l-a-nsușit! Cu-adevărat, a dobândit Toată averea asta mare, Cu cea a tatălui nost’, care În el, prea mult, s-a încrezut. Acum, iată ce ne-a făcut!” Iacov, la chipul socrului Privind, văzu că fața lui, Acuma nu mai aducea Cu cea pe care o știa. Lui Iacov, Domnul i-a vorbit: „Iată că ziua a sosit, În cari vei merge la ai tăi, În țară. Pe-ale tale căi, Voi fi cu tine, ne-ncetat. Să-ți iei dar, tot ce-ai adunat, Și-ntoarce-te la casa ta, Căci te voi binecuvânta.” Iacov trimise, mai pe urmă, De le-a chemat la el, la turmă, Pe Lea și-apoi pe Rahela Și le-a vorbit, în locu-acela: „Pe fața lui Laban, văd eu, Cât s-a schimbat; dar Dumnezeu, Cari este Domnul lui Isac – A fost cu mine. Ce să fac, El, astăzi, m-a povățuit. Voi știți în ce fel am slujit, Tatălui vostru – socrul meu. Cu-ntreaga mea putere, eu, Pentru Laban doar, am lucrat! Și iată că m-a înșelat: De zece ori, el – socrul meu – Mi-a schimbat plata. Dumnezeu, Nu l-a lăsat, în ce-a făcut, Să păgubească-al meu avut. Când el zicea: „Mieii pestriți Să fie plata ta”, voi știți Că oile care urmau Să nască, miei pestriți făceau. Dacă zicea: „Mieii bălțați Sunt plata ta și-ți vor fi dați”, Atuncea oile nășteau Doar miei bălțați – și-ai mei erau. Știți iar, că turma lui Laban A tot scăzut, din an în an. În ăst fel, Domnul i-a luat-o Și, ați văzut, mie mi-a dat-o. Pe vremea când oile toate Erau tare înfierbântate, Ochii, spre cer, i-am ridicat Și-n visul meu s-au arătat Țapi și berbeci care săreau Pe capre și pe oi. Erau, Cu toți, pestriți, seini, bălțați. În vis – atente ascultați! – Mi-a spus îngerul Domnului: „Iacove!”, „Da!” – și-n fața lui, Degrabă, m-am înfățișat. „Ridică-ți ochii! Te-ai uitat? Toți țapii și berbecii care, Pe oi și capre, sunt călare, Sunt toți pestriți, seini, bălțați; Deci ție au să-ți fie dați, Pentru că iată, am văzut – Laban – ceea ce ți-a făcut. Sunt Dumnezeul din Betel, Unde ai pus stâlpul acel, Spre amintire. Cu credință, Tu mi-ai făcut o juruință. Acum, te scoală! Nu mai sta! Du-te-napoi, în țara ta – În țara-n care te-ai născut – Cu toți ai tăi și-al tău avut.” Când și-a sfârșit-a el, cuvântarea, Lea, Rahela – răsuflarea Ținându-și-o, căci s-au speriat – Pe soțul lor, l-au întrebat: „Spune-ne dar – dacă ai știre – Avem parte de moștenire, La tatăl nost’ – în a sa casă? Sau poate că nici nu-i mai pasă De noi? Și cum vom fi privite? Suntem străine, părăsite? – Căci ne-a vândut, când ne-ai luat, Și-ai noștri bani ni i-a mâncat. Averea care-a fost luată, De Domnul – de la el – și-i dată, Acum, în stăpânire, ție, A noastră este – să se știe! – Și-a fiilor ce i-am născut! Acum, ce este de făcut?! Să faci precum ți-a poruncit Domnul, în vis, când ți-a vorbit!”